de Preot Sorin Croitoru
Priveam odată, într-o noapte,
Un cer senin ticsit de stele;
Sclipeau ca niște diamante
Iar eu mă minunam de ele..
Și-am auzit atunci o Voce
Atât de blândă că-mi zicea:
"Îți place cerul plin de stele?
Să știi că e lucrarea Mea"!
În altă zi urcam pe munte
În aer tare de pădure
Și mă uitam la păsărele,
Cum se ascund sub rugi de mure
Și iarăși Vocea minunată
A răsunat atunci în mine:
"Pădurea asta am făcut-o
Pentru copii cuminți ca tine"!
În vremea-aceea, Vocea blândă
O auzeam destul de des,
Deci învățat fiind de Dânsa,
În inimă am înțeles
Că-n orice loc și-n orice clipă,
De ochii lumii nevăzut,
E un Tătic ce îi veghează
Pe toți acei ce au crezut.
De multe ori mi-e dor de Dânsul
Și-atunci mă uit spre cer mereu..
Dar, hai să vă divulg secretul:
TĂTICUL MEU E DUMNEZEU!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.