Mi-a batut iarna-n fereastra
Ca un calator grabit,
S-a scuturat de zapada
Si apoi mi-a multumit.
A stat departe de soba
Si n-a vrut sa se dezbrace,
A intrat cu mine-n vorba
Cerandu-mi doua cojoace.
M-am uitat la ea mirat
Ca avea deja vreo noua,
Si razand am intrebat
La ce-i mai trebuiesc doua ?
Ridicand incet privirea
Am simtit pe frunte bruma,
Precum si dezagirea
Ca nu prea gustase gluma.
Se facuse-n casa frig,
Iarna se simtea mai bine,
Dar n-a intrebat nimic
Despre ce-o sa fie maine .
Si mi-am luat inima-n dinti
Si i-am pus o intrebare,
Baba iarna sa nu minti,
Cand esti gata de plecare ?
Enervandu-se atunci
A scrasnit printre masele ,
N-ai sa poti sa ma alungi
Esti poet si n-ai putere.
Dar nu vreau sa te alung
Uneori esti chiar frumoasa,
Vino-n brate sa te strang
Nu mai sta langa fereastra.
S-a apropiat de mine
Si-a simtit incet cum ard,
Si i-am spus strangad-o bine
Vei pleca , nu te mai rabd !
Si-a iesit atunci pe usa
Intristata si mofluza ,
A plecat ca o papusa
Ce misca doar dintr-o buza ...
Iarna, daca as fi vrut
C-un cuvant sa te topesc,
La usa cand ai batut
Ti-as fi spus doar...TE IUBESC...!
autor...Dorin Dumitriu.
Sursa foto internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.