Un tânăr, crescut de mama lui în căile
adevărului, pornind deacasă
să-şi caute un loc în lume,
primi de la ea sfatul acesta:
„Grăieşte adevărul în orice împrejurare şi păstrează-ţi pacea
sufletului...”
Luând cu sine câteva
lucruri şi o sumă de bani, tânărul porni la
drum. Mergând prin nişte locuri neumblate, iată
îi ieşiră înainte nişte
tâlhari. Unul din ei
îi zise:
- „Ce bani ai la
tine?” Plin de tăria păcii şi aducându-şi aminte de
sfatul mamei, tânărul scoase liniştit
punga din buzunar şi întinzând-o
tâlharului, îi spuse
ce bani se aflau în ea. Văzând pacea lui, tâlharul se
tulbură şi îl întrebă :
- „Cine eşti tu şi cine ţi-a dat putere şi
linişte?” Tânărul, plin de
pace îi răspunse:
- „Mă supun făgăduielii ce-am făcut
mamei de a spune adevărul
şi
de a-mi păstra pacea...”
- „Dar pe ea cine a
învăţat-o acestea?” întrebă din nou tâlharul.
Foarte simplu, tânărul îi răspunse:
- „Domnul
Hristos, Căruia slujim
amândoi...”
Atâta de atins fu în
suflet tâlharul, încât îi dădu
înapoi punga şi-i
zise:
- „Du-mă, te rog, şi pe
mine, pe drumul acesta...”
Tâlharul acela a
ajuns, pe urmă, unul din cei mai mari
credincioşi
din vremea aceea.
