Nu Uita de Zahăr !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Dragomir Ioan
rdSonosetp90cibcm6u e23re6gmh4tci72083m21li0t0cfd22u21l2 gte ·

Mai erau cinci minute până să înceapă ora.
Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.

La ora 16 fix aveau testare la Religie.

Când a intrat profesoara , tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre , simple, la două întrebări
1. Cine Este Dumnezeu ?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu Există dacă nimeni nu L-a Văzut ?

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.

Profesoara le-a citit pe rând .
29 de lucrări, erau repetitive .
Cuvintele parcă erau aceleaşi „Dumnezeu e Tatăl nostru”;
„a făcut Pământul … , marea şi tot ce există”;
...
Dar a treizecea E lucrarea lui Ernestino . Un pici blond mărunțel .
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.
Copilul vine şovăielnic .
Se temea de o umilinţă în faţa colegilor . Lacrimile îi inundă obrajii .
Invăţătoarea îl încurajează .
Elevul începe citirea sughiţând :
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun .
Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune , simt imediat că lipseşte !
Aşa Este şi Dumnezeu !
Chiar dacă nu-L vedem , dacă El nu Este în viaţa noastră , viaţa este amară şi nu are gust”.

Sala a explodat în aplauze !
Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat :
„Vedeţi copii , ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri . Ci să fim simplii dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei ...
Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze ...
Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte ...
Iar noi muritorii , tot nu înţelegem …

Dumnezeu nu e un concept greoi . E simplu ca şi cămaşa lui Hristos !
E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie .
E dulce ca şi zahărul !

Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!
Vrei să trăieşti frumos , să trăieşti înţelept ,
Nu Uita să Pui Zahăr in Viaţa Ta !
Adica

Nu Uita să Pui pe DUMNEZEU in Viaţa Ta

Crăciunul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

          "Nu o să uit niciodată Crăciunul din acel an. Aveam 14 ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun, preotul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea.
Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi și încă 80 de membri, iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că preotul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800 lei. Opt bancnote de câte 100 lei. Niciodată nu avuseserăm atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare.
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână eram bogate. Când s-a facut colecta, mama a pus 500 lei, iar noi fiecare câte una de 100 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiti. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine. Dar pe la ora 15 a venit la noi preotul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis.
În plic erau opt bancnote de cate 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. În total 1.200 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ne părea bine că suntem bogaţi față de alţii - că aveam cartofi. Apoi ştiam că suntem bogaţi că aveam o mama grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii.
Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci, dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-a mai fost niciodată ca înainte. În săptămâna ce a urmat n-a vorbit nimeni în casa noastră.
N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie.
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii.
80 de oameni au strâns 1.200 lei din care 800 i-au dat cei mai săraci oameni din Biserică", V. Pustan
Foto: historia. com

ICOANA SFANTULUI NICOLAE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

   

Un tânar coborî nervos din mașină în dorința de a lovi un bătrân care traversa trecerea de pietoni pe roșu.
Însa de sus din cer de la un balcon ca un fulger o icoana îl nimeri direct in frunte și căzu ca mort jos.Nefiind nimeni in jur batranul vazandu-l plin de sange strigă după ajutor ...
Nu venea nimeni...
Însă aparură doi tineri care l-au ajutat pe bătrân să- l care intr-o mașină..
Unul striga :
- La spital ! La spital !
Batranul luă icoana cu el și împreună cu tanarul ajunsese la spital.
Aici fica lui cea mai mică era asistentă medicală.
Îl ingriji pe tânărul lovit ..
Dupa 2 zile de comă tânarul iși reveni și vazu pe tânara asistenta cum îi schimba pansamentul cu grijă.
-Ce s-a intâmplat cu mine ?
-Ești bine acum..! Ai fost in comă, dar ti-ai revenit și acum esti in afara oricarui pericol .Putea fi mai rău.
Esti in spitalul Sfântul Spiridon din oraș.
Soferul iși aminti de batranul care voia sa-l lovească si se agită.
-Batranul , cum e batranul ?
-Pai aici nu-i nici un batrân ,ci doar icoana aceasta a batrânului Moș Nicolae , a Sfântului Neculai.
-Dar ce-i cu ea ??
-Ai fost lovit cu ea în cap și era cât pe ce să-ti fie crăpat capul. Ei ,bine ,acum esti perfect sănătos..
Dupa câteva luni,tânarul șofer se impreteni cu asistenta ..


Într-o zi, tânarul Nicolae , caci asa se numea , vizită familia viitoarei sale soții , Anastasia.
Cand intră pe ușa era să lesine.. Il recunoscu pe batranul care a vrut sa-l lovească pe trecerea de pietoni în Salonic , era tatal Anastasiei, asistenta.
Nicolae a fost primit frumos , au stat la masă si a cunoscut numeroasa familie cu cei 7 frati si înca 2 surori.
Batranul Iorgos avea 10 copii care acum erau la casele lor.
Anastasia avea mare evlavie la Sfântul Nicolae , Făcatorul de minuni.
Dupa nuntă ,Anastasia avu un copil caruia i-au pus tot numele Nicolae.
In fiecare zi se inchina la icoana Sfântul Nicolae Facătorul de Minuni, pe care o pastra in casa la mare evlavie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Sfinte Ierarhe Nicolae,roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacătoșii !


O întâmplare adevarata petrecută în Thesalonic-Grecia.

ACT DE MILOSTENIE INFASURAT IN DEMNITATE ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!... 

   🙏 Bucuria mea, intr-o istorioara se spune ca, un batran vindea oua. O femeie a coborat dintr-o masina, a venit la el si l-a intrebat: "Cu cat dai ouale?" Batranul i-a raspuns: "1 leu oul". "Voi cumpara 6 oua cu 5 lei sau nu voi cumpara deloc" a spus doamna. "Ia-le la pretul pe care-l vrei. O fi un inceput bun, fiindca astazi nu am vandut nici un ou", a zis batranul. Ea a luat ouale si a plecat simtindu-se mandra ca a economisit 1 leu, s-a urcat in masina si a mers la un restaurant, impreuna cu prietenul ei. Acolo au comandat, au mancat putin din ce au comandat si au cerut nota de plata. Comanda a costat 140 de lei si ea a dat 150 spunandu-i propietarului sa pastreze restul. Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului, dar dureros pentru batranul vanzator sarac de oua.

   🙏 Intrebarea este aceasta: De ce aratam intotdeauna ca suntem puternici, atunci cand cumparam de la cei saraci? Si de ce suntem generosi cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastra?

   🙏 Odata am citit undeva: "Tatal meu obisnuia sa cumpere bunuri simple de la oameni saraci, la preturi mari, chiar daca nu avea nevoie de ele. Uneori, obisnuia sa plateasca mai mult pentru ele. M-am mirat de asta si l-am intrebat de ce o face? Atunci, tata mi-a raspuns: "ESTE UN ACT DE MILOSTENIE INFASURAT IN DEMNITATE". 

Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui! Daruind vei dobandi! Dumnezeu nu are datorii la nimeni! 

                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                          Preot Ioan 🛎

Mitropolitul Neofit de Morfu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mitropolitul Neofit de Morfu povestește despre un diavol care dă mărturie despre Maica Domnului

Îmi amintesc de un om care era posedat de un demon. Și l-am auzit pe diavol spunând următoarele lucruri șocante:

- Proștilor (diavolii vorbesc așa, cu grosolănie)... proștilor, voi faceți atâtea păcate... și noi... dar "Manolis" vă iartă."

Cine este Manolis? Este Emanuel (Iisus Hristos)

Diavolul nu Îl numește Emanuel, ci Manolis, deoarece întotdeauna caută să-L defaime. 

- Și Manolis vă iartă întotdeauna!

Și când faceți un păcat mare, la Cine vă duceți ca mijlocitor către Hristos? Alergați spre Ea!

Nu îndrăznește niciodată să-I spună numele Maria sau Mariam (Fecioara Maria)

- Alergați spre Ea! Și orice Ea cere, El Îi oferă.

Un preot care făcea exorcizarea în acel moment, l-a întrebat pe diavol:                            

- De ce Hristos Îi oferă atâtea favoruri?

Ascultă acum ce a răspuns diavolul prin gura omului posedat:

- Prostule, ești preot și nu știi de ce? De ce te-ai mai făcut preot, atunci? Pentru că I-a împrumutat ceea ce El nu avea. Pentru că I-a împrumutat un trup. Și El Îi este întotdeauna îndatorat.

Auziți? În cazul în care îmi împrumutați niște bani când am nevoie, dacă sunt o persoană decentă, vă voi fi îndatorat pentru tot restul vieții mele. Acum, gândiți-vă la Dumnezeu - nobil așa cum este El - cât de îndatorat este El față de Cea Care L-a împrumutat... 

Iar diavolul spunea: 

- Nebunilor! Chiar și trupurile voastre, când Manolis le-a creat, le-a făcut precum "lemnul" pe care iudeii L-au agățat.

Nu a zis "cruce", el este incapabil să spună "cruce".

- Deschideți-vă puțin brațele! Deschideți-vă brațele și vedeți ce formă are corpul vostru. El v-a creat trupul în forma "lemnului" pe care l-au agățat iudeii. Și totuși, nu credeți în El! Sau, chiar dacă credeți, credeți puțin.

Celălalt lucru pe care l-a spus diavolul; de care, când l-am auzit, m-am îngrozit:

- O singură neascultare am făcut... eram un înger... și am căzut în iad pentru totdeauna cu toți îngerii mei. Voi păcătuiți în fiecare zi, dar când spuneți o singură dată "Am păcătuit!", Ea intervine (adică Fecioara Maria) și El vă iartă imediat! El vrea ca voi să fiți cu El pentru veșnicie.

Diavolul nu rostea nici cuvântul "Rai".

- Să fiți cu El și să vă bucurați de Lumina Lui! Această Lumină a Lui o primesc și eu, dar eu nu mă bucur de ea, mă arde foarte tare, în timp ce pe voi vă bucură. Unii dintre voi (adică Sfinții) se bucură de ea chiar și acum (adică din această viață) și aceia dintre voi care nu vor merge cu El în veșnicie.

Auziți cum este Raiul? Este bucuria în Lumina necreată - Lumina dumnezeiască. Și ce este iadul? Este aceeași Lumină, deoarece Dumnezeu este omniprezent, Iar Lumina Sa ajunge chiar și în iad. Dar demonii și condamnații nu pot experimenta această Lumină cu bucurie într-un mod conștient, deoarece aceasă Lumină este plină de informație și accesibilă în funcție de dorința fiecărei persoane. Ce ne aduce ea în schimb? Doamne ferește dacă mergem acolo, în iad, ne provoacă arsuri. Din Lumină devine Foc și ne verifică conștiința și ne arde conștiința. Pentru că ducem cu noi conștiința pe care am avut-o în această viață, o luăm cu noi.

Dumnezeu să ne facă vrednici de această Lumină, pentru ca ea să fie o Lumină a bucuriei! O Lumină plină de cunoaștere și înțelepciune, pentru ca noi să putem încheia ceea ce am început în această viață temporară.

Acest duh teribil (diavolul) a încheiat, spunând:

- Am comis un singur păcat și sunt de atunci în iad. Voi păcătuiți în fiecare zi și Manoli vă iartă prin mijlocirile Ei.

Preotul a întrebat:

- De ce ai întrat în acest om?

- Părinții lui au păcătuit și el a ajuns neglijent cu cele duhovnicești, de aceea am intrat! El nu-mi îngăduie - n-ai idee de câte ori am cerut - El nu-mi îngăduie să mă unesc cu vreun trup cu o femeie - în același fel în care Duhul Său s-a unit cu Ea (Fecioara Maria) El nu-mi îngăduie, pentru ca răul să nu devină veșnic.

Vedeți cât de mult ne iubește Hristos? Să nu îngăduie răului să se înveșnicească.

- Nu numai că El nu îmi îngăduie să fac acest lucru, dar, fiindcă nu pot deveni un om - diavol, în același mod în care El a devenit om - Dumnezeu, la fel și diavolul dorește să devină un om - diavol. Din moment ce nu pot deveni unul, uneori, El îmi îngăduie să intru în cineva care este nepăsător cu cele duhovnicești.

Auziți? Să intre în chipul Lui Dumnezeu, adică în om. Să-l chinuie și să-l stăpânească.

(Mitropolitul Neofit de Morfu, Cipru)

Pustnicul si Boul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată un țăran a auzit la biserică pe preot spunând că dacă dai milostenie, vei primi însutit de la Dumnezeu.Când s-a întors acasă s-a înțeles cu femeia sa să dea milostenie singurul bou pa care-l aveau, iar Dumnezeu le va da 100 de boi pentru această faptă bună. Nu a șovăit deloc să-și dea boul, având deplină încredere în Dumnezeu.

Așadar a dat boul și aștepta răsplata de la Dumnezeu. Timpul trecea, dar boii nu mai veneau. Într-o dimineață a hotărât să urce pe muntele din vecinătate ca să-L afle pe Dumnezeu și să-L întrebe când îi va da cei 100 de boi, așa cum a auzit în predica preotului.Urcând pe munte a întâlnit un pustnic, care l-a întrebat:

– Unde mergi?

– Merg să-L caut pe Dumnezeu și să-L întreb când îmi va da cei 100 de boi pentru milostenia pe care am făcut-o.

– Când Îl vei găsi, i-a spus pusnicul, întreabă-L și despre mine. Spune-I că de patruzeci de ani sunt în munte și trăiesc pustnicește: Oare am dobândit Împărăția Cerurilor?

– Desigur, a răspuns țăranul și și-a continuat drumul său.
Puțin mai sus a întâlnit un bătrân cu barbă albă, care l-a întrebat:

– Pe cine cauți?

– Am auzit în biserică că de fac milostenie, voi primi însutit de la Dumnezeu. Acum Îl caut pe Dumnezeu ca să-mi spună când mă va răsplăti pentru milostenia mea.

– Întoarce-te la casa ta și sapă sub copacul din curtea ta și vei afla un urcior cu lire.Nu spune nimănui despre acesta, ci numai continuă să ajuți lumea și nu vei duce lipsă de nimic în viața ta.

– Îți mulțumesc,Gheronda.Dar mai am ceva să-ți spun.În timp ce veneam să te aflu, am întâlnit un pustnic care mi-a cerut să te întreb dacă după patruzeci de ani de asceză și nevoințe duhovnicești a dobândit în cele din urmă Împărăția Cerurilor.

– Să-i spui acelui pustnic că și alți patruzeci de ani de va ședea în munte, tot nu va dobândi Împărăția Cerurilor. Acestui pustnic îi dau de patruzeci de ani câte un posmag în fiecare zi, însă astăzi, știind că vei veni tu, i-am dat doi posmagi, unul pentru el și unul pentru tine. Însă el, în loc să-ți dea ție unul, i-a ținut pe amândoi pentru sine, fără să aibă încredere în Mine. Tu însă, fără șovăire, ai dat boul, crezând în ceea ce ai auzit în biserică.

Părintele Dorian Oprișor

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mergând cu uber-ul, am obiceiul să vorbesc cu șoferii despre multe ...
În ultima călătorie îmi spune soferul:
- Părinte, eu sunt din Ardeal. De mic copil am fost în biserica din sat ba în altar cu Paintele, ba la strana. Atâta har avea Părintele ... l-am ținut de duhovnic până la 18 ani când ...
- Când ce? Întreb eu curios.
- Când în satul vecin a venit un preot tânăr și așa cu era el încerca să-și atragă comunitatea spre biserică, avea râvnă. Duhovnicul meu, văzând asta, de ciudă și pentru că avea relații la episcopie, a aranjat să-l trimită pe Părintele tânăr undeva departe, la cucuieții din deal, și satul vecin l-a făcut filia lui, deși parohia lui era mare. Acum are două sate. De atunci eu nu mă mai pot apropia de un preot, mă credeți? De la 18 ani nu am mai primit Sfintele Taine. Și știți ce nu înțeleg? Lumea tot îl caută pe Părintele bătrân și tot îl ține de "preot cu har". 

De ce Părinte? Cum de e asa oarbă lumea?

- Dragule - îi răspund - ce scrie în Scriptură? "de aceea vă urăște pe voi lumea, că Eu v-am ales pe voi din lume. Căci dacă erați din lume, lumea iubea ce este al ei". Părintele acesta de care îmi povestești e din "lume". E pătimaș, e avar ca și ei și atunci ei se regăsesc în el. De aceea la unul ca el e biserica plină duminica și la un preot care nu e din "lume" și chiar își dorește să mântuiască turma pe care o are, biserica e goală duminica. Mai zice și în popor: "cine se aseamănă, se adună". Un om pătimaș nu se va lipi de un duhovnic cu har niciodată.

 Se va lipi de unul pătimaș ca el.
- Vai Părinte ... mi-ati dat de gândit ...

Părintele Dorian Oprișor

PILDA SERII ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Era odată un părinte bătrân atât de neagonisitor, încât dacă venea cineva la el să ia pe datorie, de obicei îi spunea aceluia: „Mergi și ia-ți ce-ți trebuie”, iar când fratele aducea înapoi ceea ce luase, îi zicea: „Pune la loc”. Dacă nu mai aducea, bătrânul nu-i mai amintea.

Într-o zi, acest avvă a împrumutat de la un frate un ban de aur și a cumpărat in pentru lucrul de mână. Unul dintre frați l-a rugat: „Dă-mi puțin in ca să-mi fac o haină!” Avva i-a dat cu bucurie. Pe urmă l-a rugat alt frate: „Dă-mi și mie in să-mi fac un ștergar!” Bătrânul i-a dat și lui. Celor care au cerut de la el, tuturor le-a dat cu drag.

Când a venit la el cel care-i dăduse împrumut, cerându-și înapoi banul din aur, bătrânul, neavând cu ce să plătească, a făgăduit că-i va întoarce galbenul curând. În aceeași zi, mergând cu treburi de-ale sale, a văzut un ban care zăcea în țărână, dar neîndrăznind să se atingă de el, a mers în grabă mai departe. Întorcându-se, a găsit moneda în același loc, dar, din nou, n-a îndrăznit să ia ceea ce nu era al lui.

 Pe urmă i s-a amintit iarăși de datorie și atunci bătrânul s-a dus din nou la locul unde văzuse banul. După ce a făcut rugăciune, l-a luat și, ducându-se la egumen, a zis: „Avva!

 Venind la tine am găsit pe drum banul acesta: dă dovadă de dragoste și întreabă prin împrejurimi dacă nu l-a pierdut cineva”.

 Trei zile la rând nu s-a găsit nimeni care să spună că a pierdut banul cu pricina. Atunci, bătrânul i-a zis starețului: „Dacă nimeni nu a pierdut banul, dă-l fratelui aceluia, că-i sunt dator”. Și s-a mirat întâistătătorul că bătrânul, găsind banul, nu l-a luat îndată ca să scape de datorie.

(Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Apa vieții. 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc”, Editura Sophia, 2016)

Doi fraţi ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, s-au certat. Cearta a început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare, până când între cei doi nu a mai fost putință de înțelegere.

 
Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. “Caut de lucru pentru câteva zile, a spus străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.

 “Da, a răspuns fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard înalt, să nu-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de însetare, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fratele cel mare a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard înalt, cum ceruse el, ci era un pod care unea cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: “Eşti un om cu adevărat bun, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după toată supărarea ce ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale.

 “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

 “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”. 

Tâmplarul era Hristos.

“PĂCATUL MIROASE URÂT.”

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

Sfântul Iosif Isihastul

Am văzut cu ochii noștri de multe ori că Starețul avea darul înaintea vederii. Odată, pe când încă trăia în schitul Sfântului Vasile, a mers la biserică pentru a-l vedea pe părintele Gherasim. Era acolo un om lumesc. Starețul s-a apropiat de el și i-a spus:

- Aveți un păcat pe suflet, și este grav.

- Ce păcat? - a întrebat omul.

- Acest lucru nu-l știu, i-a răspuns Starețul, știu doar că acest păcat este foarte grav.

- Nu puteți să-l aflați?

-Nu acum, în timpul zilei. Dacă doriți, veniți la mine la noapte.

-Bine, voi fi acolo după miezul nopții, Părinte.

-Urmează cărarea asta și vei ajunge la coliba mea.

La miezul nopții, bărbatul a venit la Stareț. Au început o conversație. Și ce au aflat în final? Acest om, deși era absolvent de teologie, scrisese o întreagă carte în apărarea teoriei lui Darwin. Iar Starețul i-a spus:
"Ascultă, dacă prezinți o teorie, de ce nu citezi hotărârile teologilor ortodocși, ale Sfinților Părinți, ci citezi părerile altora: ale evreilor, masonilor și ale altora asemenea lor? De ce nu vă întoarceți la Sfinții Părinți? Orice întrebare își va afla răspuns la ei. Dacă urmezi sfatul Sfinților Părinți sau al Sfintei Scripturi, atunci decizia ta este validă.

Teologul a fost de acord că s-a înșelat în privința acestei teorii și i-a cerut Starețului să-i dezvăluie cum a aflat despre ea. Starețul i-a răspuns:

- Ieri, când m-am apropiat de tine, ieșea din tine o anumită duhoare, un miros atât de urât, așa că mi-am dat seama că pe sufletul tău era un anumit păcat.

În același mod și Părintele Efraim Katunaki mergea odată în spatele unui om lumesc și de la el ieșea o duhoare și o putoare. Părintele Efraim s-a dus la Starețul Iosif și i-a povestit despre aceasta iar Starețul i-a răspuns: "Așa este, copilul meu, oamenii lumești miros urât, păcatul miroase. Miroase în funcție de ce fel de păcat este și de gravitatea lui.

Altă dată, părintele Efrem a primit o scrisoare de la nepoata sa care îi cerea rugăciunile. I-a arătat-o
Starețului dar de îndată ce a luat scrisoarea, a simțit un miros urât, scrisoarea mirosea.
- Nepoata ta fie a făcut vreo curvie, fie vrăjitorie, a spus Starețul Iosif
Părintele Efrem a confirmat mai apoi că așa a fost, făcuse vrăjitorie

A GRESI ESTE OMENESTE...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Filozoful grec Seneca spunea: "Errare umanum est (A gresi este omeneste), sed in errare perseverare, diabolicum est (dar a persevera in greseala este diabolic)". 

Un profesor a scris pe tablă urmatoarele inmultiri:

9 × 1 = 7
9 × 2 = 18; 9 × 3 = 27; 9 × 4 = 36; 9 × 5 = 45; 9 × 6 = 54; 9 × 7 = 63; 9 × 8 = 72; 9 × 9 = 81; 9 × 10 = 90.

Studentii au ras cu totii de profesor, fiindca prima inmulțire era incorecta, insa, el le-a spus: "Am scris prima inmultire incorect, vrand sa fie o lecție pentru voi, adica sa intelegeti cum veți fi tratati de catre alții. Pentru cele 9 inmultiri corecte, niciunul dintre voi nu m-a felicitat, insa, toți ati râs și m-ați criticat din cauza uneia scrise greșit".

Asadar, sa tineti minte ca, lumea nu va aprecia niciodată faptele bune pe care le veti face de un milion de ori, insa, mereu vor critica chiar și cea mai mică greșeala. Lecția de mai sus este oglinda lumii în care trăim! Uneori, o singură greșeală poate să-ți schimbe viața, iar cei din jur nici să nu țină cont de toate realizările tale frumoase de până atunci! Oamenii mereu vor încerca să-ți găsească defectele, punctele slabe, iar mai ales, vor aștepta să calci strâmb, să clachezi și să-ți știrbești imaginea "imaculată".

Uneori, greșelile pe care le comitem, sunt unele involuntare și nu ar trebui tratate cu atâta atenție și critică. Oamenii merită să fie apreciați pentru faptele frumoase și bunătate din suflet și nu pentru greselile comise!

Eu vreau sa il cunosc pe Dumnezeu.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                              

Un ascet pelerin a ajuns intr-un sat. A venit la el un om care i-a spus ca vrea sa il cunoasca pe Dumnezeu.
- Ai iubit vreodata pe cineva? l-a intrebat ascetul.
- Nu, nu sunt vinovat de un lucru atat de obisnuit. Nu am cazut niciodata atat de jos. Eu vreau sa il cunosc pe Dumnezeu.
- Nu ai simtit niciodata suferintele dragostei? l-a intrebat din nou ascetul.
- Iti spun adevarul, i-a raspuns omul.
Calugarul a intrebat pentru a treia oara.
- Gandeste-te bine. Nici macar putina iubire pentru cineva, pentru oricine? Nici macar putin nu ai iubit?
- De ce pui aceeasi intrebare mereu? l-a intrebat omul. Nu ti-am spus ca nu? Eu vreau starea de indumnezeire, vreau realizarea de sine.
La acestea, ascetul a replicat:
- Atunci va trebui sa ma ierti, dar trebuie sa mergi la altcineva. Experienta mea imi spune ca daca ai fi iubit pe cineva, pe oricine, daca ai fi avut o licarire a iubirii, atunci as fi putut sa o ajut sa creasca, sa se dezvolte, sa ajunga la Dumnezeu. Dar daca nu ai iubit niciodata, atunci nu ai nimic in tine, nu ai nici o samanta care sa poata creste ca un copac. Prietene, in absenta iubirii, eu nu vad nici o poarta catre Dumnezeu.
//pildepentrutoti.blogspot.com/

O ISTORIOARĂ ADEVARATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un preot, mergând pe strada, întâlneste un copilas, ca de cinci-sase ani, cu picioarele crapate de glod, parul încâlcit în cap, zoios, nespalat, cu mâinile crapate, si-l întreaba:
- Mai copile, de unde vii tu?
- Din iad vin!
Preotul s-a minunat de copilul acesta.
- Cum îl cheama pe tatal tau?
- Satana!
- Dar pe mama ta?
- Aripa satanei!
- Dar frati si surori ai?
- Da.
- Cum îi cheama?
- Diavoli.
Si atunci preotul a spus:
- Unde stai, copile?
- Hai, ca eu stiu unde!
Si a mers cu preotul. Si în marginea satului îi arata o casuta stricata, veche si o ograda cu gardurile rupte. Preotul ia copilasul de mâna si intra acolo. Aude sfadindu-se în casa tatal cu mama sa.
Barbatul o înjura pe femeie groaznic, iar femeia îi spunea: "Du-te de-aici, satano!" Barbatul zicea: "Tu esti aripa satanei!" Au trecut niste copii pe acolo: "Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga pe urma: "Vai de mine, casa asta este iad!"

Preotul a auzit de afara. Si atunci si-a dat seama de ce spune copilul ca vine din iad. El nu stia cum sa spuna. A auzit pe mama-sa ca este iad în casa ei; ca pe tatal sau îl cheama satana si pe mama-sa, aripa satanei, si pe fratii lui îi cheama diavoli. Asa auzea graind în casa.

Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de dimineata, fumeaza si înjura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamânt!

Toata ziua înjuraturi, toata ziua batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul! Diavolul aduce ura, sfada, mânie, iutime, ocara, blestem, înjuraturi, batai, morti, betii, desfrâuri. Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!

Iar unde oamenii se scoala dimineata si se închina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea în minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele carti, si rabda scârbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvântarea lui Dumnezeu si toate se rânduiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mântuirea noastra.

Mânia soției și calmul bărbatului!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                              

O femeie care era profesoară,a venit nervoasă de la școală. Se certase cu directoarea, care îi ceruse să pună note mari unui elev foarte slab la învățătură. Femeia nu a acceptat așa ceva. Când a intrat în casă, a început să se răstească la soțul ei. Acesta tăcea și nu o contrazicea. La un moment dat, femeia a început să îl certe că nu cumpărase fructe pentru copii. Bărbatul simți că i se urcă sângele în cap.
De dimineață, femeia îi spusese că va cumpăra ea fructe, dar, din cauza supărării, uitase. Bărbatul vru să țipe la ea, dar îți aduse aminte că duhovnicul îl sfătuise să spună „Doamne, miluiește” ori de câte ori era ispitit de mânie. Spuse o dată rugăciunea, dar nu se simți mai liniștit. Mai repetă de câteva ori rugăciunea, cu credință, și până la urmă se liniști.
Când i-a trecut supărarea, soția și-a adus aminte cum au stat lucrurile. A venit la el și l-a luat în brațe:
– Iartă-mă, am spus că iau eu fructe. Iartă-mă!
– Te iert, cum să nu te iert, spuse soțul, mângâindu-i părul.
Noaptea, soția a visat discuția cu soțul ei. A văzut că, atunci când ea țipa la el, un duh necurat venea din ce în ce mai aproape de el. Îl văzu pe soț cum a început să se roage și diavolul a plecat imediat.
Când s-a sculat, i-a zis:
– Nu am știut că te-ai rugat aseară, când am țipat la tine. O să încerc să mă rog și eu, când o să mai fiu ispitită de mânie.

PUSTNICUL ȘI MORȚII DIN CIMITIR

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un credincios care își dorea cu ardoare mântuirea sufletului se duse într-o zi la un pustnic şi îl rugă:
− Sfinte părinte, spune-mi, te rog, cum să înţeleg cuvintele Apostolului Pavel:
„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume! (Gal. 6, 14).
Şi a zis pustnicul:
− Du-te, dragul meu, la cimitir şi ocărăşte morţii aşa cum vei şti tu mai urât şi pe urmă vino iarăși la mine!
Deci, ducându-se omul, începu a bate mormintele cu pietre, strigând:
− Ocară vouă morţilor, mişeilor, păcătoşilor, putreziţilor, roşilor de viermi!...
Şi întorcându-se omul, spuse pustnicului că a făcut întocmai ce-i poruncise.
− Şi ce ţi-au grăit morţii când îi ocărai? întrebă acela.
− Nimic! răspunse omul.
Şi i-a zis pustnicul:
− Du-te din nou la cimitir şi, de data aceasta, slăveşte-i pe morţi, aşa cum vei şti tu mai frumos!
Şi ducându-se omul la cimitir, începu a-i slăvi pe morţi, zicând:
− Slavă vouă morţilor, slavă vouă drepţilor, credincioşilor, sfinţilor!...
Şi întorcându-se omul, i-a spus pustnicului că a făcut întocmai.
− Ei, ce ţi-au grăit morţii când îi slăveai? îl întrebă pustnicul.
− Nimic! răspunse omul.
Şi i-a zis lui acela:
− Du-te acum, dragul meu, acasă şi citeşte din nou cuvintele Apostolului Pavel, gândindu-te necurmat la morţii care au tăcut cu desăvârșire și când îi ocărai și când îi slăveai.
Dacă voieşti să te mântuieşti, așa să faci și tu! Fă-te mort faţă de lume!
Nici ocările oamenilor și nici laudele lor să nu le socoteşti!...
P.S. Un creştin adevărat este mort faţă de lume: și faţă de încercările ori prigonirile ei, dar și faţă de amăgirile ori înșelăciunile ei…

PUSTNICUL si DIAVOLUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

“Se spune ca un pustnic din Sfantul Munte Athos cu numele Neofit, a avut intr-o amiazazi o vedenie: stand afara din coliba sa, vede trecand o capetenie de diavoli cu doua capastre in mana. Vazandu-l pe acesta, pustnicul l-a intreabat unde se duce si ce face cu acele doua capastre? Iar diavolul i-a raspuns: “Ma duc sa ma lupt cu patriarhul si imparatul vostru pentru a le pune acest capastru, pentru ca mai apoi sa-i duc pentru a implini voia mea si a tatalui nostru Lucifer.” Mirat de aceasta, pustnicul il intreaba pe diavol: “Dar pentru mine nu ai capastru?" Atunci, diavolul i-a spus asa: “Pentru tine, calugare, nu imi trebuie capastru. Ca de voi birui pe patriarh si pe imparat, prin poruncile si legile ce vor fi date oamenilor, (de catre acestia ), va trebui sa urmezi si tu acelor legi care sunt date de la tatal nostru Lucifer”.
Bucuria mea, ne insala diavolul si uitam ca suntem datori sa ne spovedim, sa ne impartasim, sa ne plangem pacatele. Sa luam aminte la noi insine, fiindca, timpul trece. Diavolul nu dormiteaza, ci privegheaza si cauta pe cine sa inghita. Sa ne gandim la Infricosatoarea Judecata a lui Hristos, la faptul ca vom astepta toti ingenuncheati hotararea cea de pe urma, care va hotari locul nostru pentru vesnicie. 

                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan .

Chemandu-L pe Hristos

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

 

Un preot s-a întâlnit cu un om care se pretindea ateu. După câteva cuvinte de salut, ateul l-a întrebat, ironic:
- Ce vrea, părinte, de la mine Hristos?
Preotul l-a privit drept în ochi şi i-a răspuns:
- Hristos?... Hristos nu vrea nimic de la dumneata... Şi nici de la mine... Nu vrea nimic de la nici un om...
Şi a dat să plece.
Ateul a rămas o clipă încremenit. Apoi, zâmbind neîncrezător, a spus:
- Atunci... Atunci de ce a venit? Atunci... ce atâta ... Părinte! Vă bateţi joc de mine!...
- Nu, prietene, nimeni nu-şi bate joc de dumneata... Pur şi simplu acesta-i adevărul... ŞI HRISTOS A VENIT PENTRU CĂ L-AI CHEMAT!
- Eu? Păi eu nici nu cred în El...
-Măi, omule... Ai oftat vreodată? Ai avut vreodată o durere sufletească? Te-a nemulţumit adânc ceva? Ai gemut în sufletul tău? N-ai fost niciodată nefericit?
- Păi, cine nu este...
- Şi ce-ai făcut?
- Am băut...
- Şi după ce te-ai îmbătat n-ai mai oftat?
- Ba da....
- VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME... Această stare de nefericire o vede Dumnezeu în inima omului ca pe o rugăciune neîntreruptă ... Şi a răspuns trimiţându-L pe Hristos...
- Bine, părinte, dar eu sunt nefericit că n-am bani... EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS!
- Aşa a gândit şi Iuda şi a ajuns în ştreang...adică pe culmea nefericirii... HRISTOS este un răspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvânt al Legii Sale este: " Fericiţi..."
Orice am face în această viaţă inima ne rămâne mereu plină de rumoarea nefericirii... Pentru că nefericirea este legea acestei lumi...
- Şi zici, părinte, că eu mă rog fără să ştiu? Asta-i culmea!
- Da, dragul meu... Singura diferenţă între dumneata şi un sfânt este că sfântul lasă toate, şi familie şi bani şi gânduri, pentru a trăi cu toată fiinţa acest strigăt tainic al inimii.... Căci în măsura în care te uneşti cu cererea, în aceeaşi măsură te vei uni cu răspunsul...
- Părinte, e cam complicat pentru mine...
- Ştiu, dragul meu, ştiu... E greu să înţelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi început să înţelegi într-o clipă, dacă ai fi venit la mine ca să te spovedesc...

TOT TIMPUL CU INIMA ÎN BISERICĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    

Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni,
pe cand tamaia biserica
si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei,
nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

Dupa ce s-a incheiat slujba,bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat.

- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu,
pe mine nu m-ati tamaiat dar mai incolo,
ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte?

- V-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele,
eu am vrut sa te tamaiez si pe tine,
dar tu nu erai in biserica ,
erai aici numai cu trupul,
caci inima si mintea ta nu erau acolo,
ci departe, dar mai incolo
in acel scaun gol, știi cine sta de obicei acolo?

- Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a putut veni.

- Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi...

Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.

Mintea, gândul și inima tot timpul la Domnul să fie!
Doamne ajuta!

Latif cersetorul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Latif era cel mai sărac cerșetor din oraș, dormea ​​pe holul unei alte case. Cu toate acestea, Latif a fost considerat cel mai înțelept om din oraș. Într-o dimineață, regele a apărut în piață, până a dat peste Latif și supușii lui i-au spus despre el.
Regele, amuzat, s-a apropiat de cerșetor și a spus:
- Dacă răspunzi la o întrebare, îți voi da această monedă de aur.
Care este intrebarea ta?
Și regele s-a simțit provocat, apoi a pus o întrebare care îl tulburase de zile întregi și pe care nu a putut să o rezolve.
Răspunsul Latif a fost corect și creativ.
Regele a fost surprins, și-a lăsat moneda la picioarele cerșetorului.
A doua zi, regele s-a întors și i-a pus o altă întrebare și Latif a răspuns din nou rapid și înțelept.
„Latif, am nevoie de tine” - a spus regele. - Vă rog să veniți la palat și să fiți sfătuitorul meu ".
Vă promit că nu vă va lipsi nimic, jură regele.
Lafit a acceptat propunerea regelui.
În următoarele săptămâni, anchetele regelui au devenit obișnuite.
Evident, acest lucru a declanșat gelozia tuturor curtenilor.
Într-o zi, toți ceilalți consilieri i-au cerut regelui audiență și i-au spus.
,, Prietenul tău Latif, așa cum îi spui, intenționează să te răstoarne."
„Nu se poate, nu cred” - a spus regele.
„Îl poți confirma cu ochii tăi”
Regele a fost dezamăgit și rănit.
A trebuit să confirme acele versiuni. În acea după-amiază, la cinci, aștepta ascuns la colțul unei scări.
De acolo a văzut cum, într-adevăr, Latif a venit la ușă, s-a uitat lateral și cu cheia care îi atârna de gât, a deschis ușa de lemn și s-a strecurat tăcut în cameră.
,, Ai vazut?" - au strigat curtenii.
Urmat de garda sa personală, monarhul a bătut la ușă.
,, Cine e?" - a spus Latif din interior.
„Eu sunt, regele” - a spus suveranul ... - „deschide pentru mine”.
Latif deschise ușa.
Nu era nimeni în afară de Latif. Nicio ușă sau fereastră, nicio ușă secretă, nicio piesă de mobilier care să permită cuiva să se ascundă.
Pe podea era doar o farfurie de lemn uzată, într-un colț un baston, iar în centrul camerei o tunică zdrențuită atârnată de un cârlig din tavan.
- Complotezi împotriva mea Latif?
„Cum te poți gândi la asta, Majestate” - Latif a răspuns - „În niciun caz, de ce aș face-o?”
- „Ei bine, vii aici în fiecare după-amiază în secret.
Ce cauți dacă nu vezi pe nimeni?
De ce vii pe ascuns la această clădire?"
Latif zâmbi și se îndreptă spre haina ruptă care atârna de tavan. A mângâiat-o și i-a spus regelui:
„Acum șase luni, când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam erau această haină, această farfurie și această tijă de lemn” - a spus Latif.
„Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, patul în care dorm este atât de confortabil, respectul pe care mi-l oferi este atât de măgulitor și puterea pe care mi-o oferă locul meu lângă tine este atât de fascinantă ... încât vin în fiecare zi să fiu sigur de un singur lucru ...
SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM VENIT!

________________
Dedicată unora, mulți dealtfel,care nu mai recunosc de unde au plecat...

Teodor Ciurariu

Doi Ingeri calatori

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Doi Ingeri calatori

s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii instarite .

Familia a refuzat sa-i lase pe Ingeri

sa innopteze in camera de oaspeti .

In schimb , le-a oferit o camaruta in subsol .

In timp ce isi faceau paturile,

Ingerul cel batran a vazut o gaura in perete

si a reparat-o imediat . Cand Ingerul cel tanar l-a intrebat de ce , celalalt Inger i-a raspuns :

"Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi".

Continuindu-si drumul, in noaptea urmatoare

Ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa

unui om foarte sarac ,dar foarte ospitalier .

Taranul locuia impreuna cu sotia lui .

Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau , i-au lasat pe Ingeri sa doarma in patul lor , unde se puteau odihni in voie .

Cand s-au trezit a doua zi , Ingerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand .

Singura lor vaca al carei lapte era singurul lor venit , murise pe camp .

Ingerii l-au imbarbatat pe taran

si au plecat mai departe.

Pe drum , cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran , cum se poate intampla un asemenea lucru ?

"Primul om avea tot si totusi l-ai ajutat", a spus el .
"A doua familie avea atat de putin , dar era in stare sa imparta totul , si tu i-ai lasat vaca sa moara".
“Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi",
i-a raspuns Ingerul cel batran.
“Lucrurile nu sunt intotdeauna ce par a fi.”
Uneori chiar asa se intampla cand viata nu se desfasoara asa cum ar trebui .
"Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur .
De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva , am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca . Noaptea trecuta , cand am dormit in patul familiei de tarani , ingerul mortii a venit dupa sotia lui .
I-am dat in schimb vaca .”
Daca ai Credinta, stii ca orice intamplare este intotdeauna in avantajul tau .
S-ar putea sa nu stii cum anume , (poate nu afli de ce anume te-a Pazit DUMNEZEU) dar stii ca e asa !
Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede ... Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi ...
lasandu-si minunatele amprente asupra inimii noastre , iar noi nu mai suntem aceiasi pentru ca prietenia lor ne-a transformat !!!
Ieri a trecut .
Maine este un mister .
Astazi este un Dar .
De aceea se cheama prezent (engl.: present = dar)!
Cred ca viata este minunata ...
traieste si bucura-te de fiecare moment ...

Sărutul cel mai scump !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

O pildă de seară

Era odată un băiețel care atunci când mergea la școală ținea pumnul de la măna stângă închis.
Când îl asculta învățătoarea se ridica răspundea ținăndu-și pumnul închis,scria cu dreapta iar pumnul de la mâna stângă tot bine și-l ținea închis.

Într-o zi pentru a face pe placul celorlalți elevi, învățătoarea îl întreabă de ce stă așa?

Băiețelul nu voia să răspundă dar la insistențele învățătoarei și mai ales pentru a-și mulțumi colegii de clasă s-a hotărât să-și dezvăluie secretul.

” În fiecare zi când plec la școală,mama îmi dă în palma stângă un sărut iar apoi închizându-mi mâna îmi spune zâmbind:

- Puiule acesta este darul meu pentru tine!"

De aceea țin mereu pumnul închis, înăuntru se află sărutul mamei mele!

Ține sufletul " strâns" , astăzi l-a sărutat Dumnezeu !

Un zâmbet cu seară bună !

INIMA BUNICII !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

------------------------

Da , fraților, este dureros cînd nu cunoşti de ce eşti ortodox ! Dar mai dureros este cînd cunoşti , dar faptele îți sunt contrare învățăturii ortodoxe ! Nici bunica mea nu a avut şcoală şi nu a cunoscut carte ! Răspundea şi ea , ce ține de credință, la fel ca un copil : - M-am născut în această credință şi în ea voi muri , căci am moştenit-o de la părinți , aşa au crezut ei , aşa cred şi eu ! Aşa răspundea ea , cunoscînd din rugăciuni doar "Tatăl nostru" , Împărate Ceresc" şi "Bogorodițe Deva Raduisya". Altă marturisire a credinței nu avea, dar cîtă dragoste avea nici nu vă puteți închipui ! Era ca un copil care multe nu cunoaşte dar iubeşte ! Nu am auzit să injure vreodată , in toate doar zicea- Doamne Miluieşte ! Faptele vorbeau despre ea şi despre credința ei ! Cînd o întrebam pe cine mai tare ne iubeşte din noi, ea ne strîngea la piept pe toți cu dragoste şi zicea: - Pe toți vă iubesc la fel căci toți sînteți nepoțeii mei , şi voi la fel să vă iubiți !!!
Ochii i se umpleau de lacrimi şi zîmbea , acelea erau lacrimi de bucurie !
- Bunico , de ce matale plîngi !?
- Nu plînge bunica , dar vă doresc şi vouă să aveți în viață numai astfel de lacrimi , şi să le vărsați cît mai des !
Cred fraților , că în aceste cuvinte , fiecare din noi şi-a amintit de bunica sa ! Cred că toate bunicile au fost şi sînt la fel !
O-o-o !!! La credința pe care o avem noi astăzi , să mai avem şi inima bunicii - L-am vedea toți pe Dumnezeu !!!
Cît despre cei care cunosc astăzi carte dar nu fac după cum este scris - Sf.Scriptură ne spune :-
"Şi Îi voi face de ruşine pe cei carturari în fața celor necărturari ".
De ar intra bunica mea astăzi în biserică cred că ne-ar cuprinde pe toți la fel !
Noi oare de ce nu facem aşa ,
de ce nu facem aşa cum ne-au învățat cei "necărturari" !?
Venim cu toți la Tatăl - dar sîntem unii pentru alții străini ! Atunci şi pentru Tatăl sîntem străini !
Venim la Biserică dar lăsăm inima afară şi intrăm doar cu capul ! Cu capul gol sau plin de dogme şi tradiții - nu contează, căci oricum inima rămîne afară ! Şi unde-ți este inima - acolo îți este şi Credința !
---------------------------
Cu iertare, fraților !
Ion Ungureanu - Păcătosul

ÎN OCHII OMULUI ZDRENȚUROS SE VEDE RAIUL LUI HRISTOS

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite și zdrețuroase.
Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică, îşi luau - vorba ceea - hainele de duminică.
Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haină murdară, prăfuită, pantaloni pătați ...
Așa că oamenii au început să fie deranjați de treaba asta și i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Așa că l-a luat pe bătrânel deoparte și i-a zis :
- Tu știi cum ar trebui să vină îmbrăcați oamenii la noi la biserica ?
- Nu știu, părinte.
- Dar de rugat te rogi lui Dumnezeu din toată inima ?
- Da, părinte, mă rog.
- Păi uite, diseară, când îți faci rugăciunea, întreabă-L pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcați oamenii care intră în biserica asta.
- Bine, părinte.
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleași haine ponosite şi zdrențuroase.
Preotul îl întreabă :
- L-ai intrebat pe Dumnezeu aseară cum să te îmbraci ?
- L-am intrebat, părinte.
- Și ce-a zis Dumnezeu ?
- A zis că nu știe, pentru că El n-a intrat niciodată în biserica asta.
------------------------------------------------
Morala : Nu disprețui niciodată pe nici un om, că nu ştii slava lui înaintea Bunului DUMNEZEU.

O LECTIE DE VIATA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                         

“Un tânăr, (de aproximativ 15 sau 14 de ani) a luat un trandafir, dintr-una din multele florării ale pieței, și îi lipseau 50 de bani pentru a completa suma, la care florăreasa i-a spus: "dacă nici pentru o floare nu ai, mai bine nu îi dăruiești nimic, nu vei face nimic altceva decât să o rănești pe biata fată."
Băiatul a lăsat capul în jos și a lăsat trandafirul.

 
Înțelegându-i neputința, din toată sărăcia mea am luat 3 trandafiri, iar când am plătit i-am spus florăresi: "Intenția acestui băiat și cavalerismul lui, valorează mai mult decât trandafirul și comentariul dumneavoastră."

 
M-am îndreptat spre băiat și i-am spus: "Dă-i asta, tu nu îți face griji, azi pentru tine, mâine pentru mine... Du-te și cucerește-o campionule, fă-o să se simtă cea mai iubită și importantă persoană din viața ta! A primit florile cu uimire, s-a uitat la mine cu ochii săi limpezi și plin de iluzie, și mi-a răspuns:
— "Mulțumesc frumos, doamnă, Dumnezeu să vă binecuvânteze!... nu sunt pentru o fată, sunt pentru mama mea, astăzi este ziua ei de naștere!"

 
Niciodată nu știm despre situațiile prin care trec alții, de aceea nu trebuie să judecăm" .

Istorioară religioasă

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Era un om care-şi zicea că-i credincios şi cu frică de Dumnezeu, dar ducea o viaţă plină de plăeri, patimi și păcate de tot felul. În sinea lui, credea totuși că Bunul Dumnezeu îi va ierta toate păcatele, pentru că din când în când îşi mai făcea rugăciunea, mai mergea şi pe la Biserică, aprindea câte-o lumânare şi aşa mai departe…

Dar, într-o noapte, el avu un vis ciudat. Părea că s-a rătăcit într-un pustiu şi era chinuit aprig de foame. Cum mergea înfometat, iată că în faţa lui se ivi un tânăr îmbrăcat într-o lumină albă strălucitoare, purtând în mâini un vas plin cu mâncăruri alese; tânărul îl pofti să mănânce.

Dar, când să guste din bogăţiile oferite, omul observă că vasul în care se afla mâncarea aleasă era foarte murdar. Cu toată foamea care-l chinuia, nu putu nici măcar să guste şi-i zise tânărului:

— Nu pot mânca dintr-un vas atât de murdar!

 

Atunci tânărul îi răspunse cu glas de dojană:

— Tot asemenea faci şi tu! Cum vrei să guste Dumnezeu din Rugăciunea ta, dacă tu i-o dai dintr-un vas atât de murdar?! Şi tânărul se făcu nevăzut.

Deşteptându-se din somn, omul acela se simţi cutremurat până în adâncul fiinţei lui, şi din clipa aceea a început să ducă o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor.

Pr. Valeriu Dobrescu - "Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016

DOI IMPĂRATI...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(DESPRE POCAINTA)

Bucuria mea, in Vechiul Testament, au gresit inaintea lui Dumnezeu, doi imparati israeliti: SAUL si DAVID. Amandoi s-au cait. SAUL, in fata prorocului Samuel, a inaltat rugaciuni catre Dumnezeu, dar nu s-a invrednicit de iertare, fiindca, era lepadat de la fata lui Dumnezeu. DAVID, s-a cait si el, spunand doar cateva cuvinte si a fost iertat. Haideti, sa privim vietile lor. DAVID, dupa caderea sa in pacate, s-a imbracat in sac si in cenusa. SAUL, dupa CADEREA sa in pacate, se falea cu vesminte noi, imparatesti. DAVID, si-a smerit sufletul cu post, mancand cenusa in loc de paine, iar bautura si-o amesteca cu lacrimi. SAUL, a mancat la mese prea stralucite, band si inveselindu-se. DAVID, s-a ridicat in miez de noapte la rugaciune. SAUL, s-a imbatat si a adormit in asternuturi moi. DAVID, s-a cait amarnic si si-a plans pacatele sale. SAUL, nici nu s-a ingrijit de pacatele sale. DAVID, s-a ostenit, iar Saul s-a trandavit. Așadar, nu este de mirare ca Dumnezeu a primit pocainta lui DAVID, iar pocainta lui Saul nu a primit-o. Prima predica a Sfantului Ioan Botezatorul si cea a Domnului Iisus Hristos, a fost aceasta: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor” (Matei 3:2; 4:17). In fata fiecarui om sunt doua drumuri: Unul al vietii si al dreptatii, care duce la RAI si altul al pacatului si al mortii, care duce in IAD. Cel care merge pe unul dintre drumuri, nu merge pe celalalt, iar cel care merge pe amandoua, nu merge pe nici unul. Asadar, tu pe cine vrei sa urmezi, cui vrei sa te asemeni, lui David sau lui Saul? Lui David? Minunat! Atunci, sa lepezi DUHUL LUMII si sa te imbraci in DUHUL LUI HRISTOS! Amin si Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan .

Iată de ce nu ar trebui să bârfim.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



În vechea Grecie, Socrate avea o mare reputație de om înțelept. Într-o zi, cineva l-a căutat pe marele filozof, și i-a spus:
- Știi ce tocmai am auzit despre prietenul tău?
- Un moment, a replicat Socrate. Înainte să-mi spui, aș vrea să te testez prin cele trei site....
- Cele trei site?!?
- Da, a continuat Socrate. Înainte să spui orice despre cineva, ar fi bine să ai grijă la ce spui. Eu îl numesc testul celor trei site! Prima sită este cea a ADEVĂRULUI! Ai verificat dacă ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
- Nu, doar am auzit!
-Foarte bine! Deci, nu știi dacă este adevărat! Vom continua cu cea de-a doua sită, cea a BUNĂTĂȚII! Ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, este de bine?
- Oh, nu! Ba din contră!
- Deci, întreabă Socrate, vrei să-mi spui lucruri rele despre el, și nici măcar nu ești sigur dacă sunt adevărate! Poate vei trece testul celei de-a treia site, cea a FOLOSINȚEI!. Îmi este folositor să știu ceea ce vrei să-mi spui despre acest prieten?
- Nu, într-adevăr...
- Deci, încheie Socrate , ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici folositor . Atunci de ce vrei să-mi spui asta?!?
Bârfa este un lucru rău! La început poate părea distractiv, dar la sfârșit, ne umple inimile de amărăciune, și ne și otrăvește sufletul!