Credința mai presus de vedere

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Pildă din Patericul Egiptean – Credința mai presus de vedere

Un frate l-a întrebat pe Avva Longhin:
– Părinte, cum să cred cu adevărat în Dumnezeu, deși nu Îl văd?
Bătrânul i-a răspuns:
– Dacă cineva îți spune că în cetatea împăratului este o comoară neprețuită, vei merge s-o cauți?
– Desigur, părinte, căci știu că acolo este comoara.
Atunci avva i-a zis:
– Iată, și Hristos ți-a spus că Împărăția Cerurilor este o comoară și că cei ce cred fără să vadă o vor moșteni. Ce-ți trebuie mai mult? Crede și vei vedea!
Fratele s-a smerit și a plecat cu inimă plină de nădejde.
---
Cugetare ortodoxă inspirată din această pildă

Credința nu este rodul ochilor, ci al inimii. Cel ce se îndoiește și caută să vadă întâi, acela nu crede cu adevărat. Dar cel ce primește cu smerenie cuvintele lui Hristos, acela merge pe calea mântuirii.
În viața duhovnicească, nu vederea aduce credință, ci credința ne dăruiește adevărata vedere. Cel ce crede fără să vadă, acela va vedea cu ochii sufletului mai mult decât ar putea vedea vreodată cu ochii trupești. De aceea, să ne punem nădejdea în Hristos, căci El ne descoperă taina Sa celor ce Îl caută cu inimă curată.

CUVINTE DUHOVNICEȘTI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Povestea călugărului bețiv din Muntele Athos sau despre diferența dintre aparență și esență

CUVINTE DUHOVNICEȘTI

Trăia, odată, în Muntele Athos, un călugăr care locuia în Karyes. El bea și se îmbăta în fiecare zi, scandalizând pelerinii.

În cele din urmă a murit, iar acest lucru i-a ușurat pe o parte dintre credincioși, ei mergând și spunându-i încântați părintelui Paisie Aghioritul că s-a rezolvat, în cele din urmă, această problemă uriașă.

Părintele Paisie le-a răspuns că el știa despre moartea călugărului, după ce a văzut un batalion întreg de îngeri care au venit să ridice sufletul acestuia. Pelerinii au fost uimiți, iar unii au protestat și au încercat să-i explice mai bine părintelui, gândindu-se că bătrânul nu a înțeles.

Starețul Paisie le-a explicat: „Acest călugăr s-a născut în Asia Mică, la scurt timp înainte de distrugerea de către turci. Deci, ca să nu-l ia turcii de la părinții lui, ei îl luau cu ei la seceriș și, astfel, pentru a nu plânge, au pus raki, o băutură alcoolică, în laptele lui, pentru ca el să doarmă. Prin urmare, el a crescut și a ajuns un alcoolic. Acolo, el a găsit un bătrân care i-a declarat că a fost și el alcoolic. Bătrânul i-a spus să facă metanii și rugăciuni în fiecare noapte și s-o implore pe Fecioara să-l ajute să reducă câte un pahar de băutură. După un an a reușit, cu pocăință și luptă să ajungă de la 20 de pahare de băutură, la 19 pahare. Lupta a continuat pe parcursul anilor și a ajuns la 2-3 pahare, cu care el tot se îmbăta. Lumea a văzut, de-a lungul timpului, doar un călugăr alcoolic, care scandaliza pelerinii, dar Dumnezeu a văzut un luptător, care a dus o bătălie lungă pentru a reduce patima sa”.

Așadar, fără să cunoaștem ce încearcă fiecare să facă și ceea ce vrea să facă, ce drept avem noi să judecăm efortul său?

Sursa: Patericul athonit

POVESTIRE cu mult folos duhovnicesc:

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută! 

"Nevoitorul iubit de Domnul Iisus Hristos".

- Spune povestirea noastra că un nevoitor stătea singur, în mănăstire și se ruga pururea cu această rugăciune către Dumnezeu:
"Doamne, n-am teamă și evlavie față de Tine, de aceasta, trimite-mi săgeată de fulger sau alt semn sau boală sau demon, să pătimească sufletul meu cel împietrit și să-și revină întru frica Ta Doamne."
- Și, așa rugându-se el un an întreg, cu lacrimi fierbinți, din tot sufletul, cerând și cu post în priveghere și în alte grele pătimiri, trupul și sufletul obosindu-l și zdrobindu-l.
- Dar, într-o zi, șezând el jos și plângând după obicei și tare tânguindu-se, cu multă întristare, i-a venit lui somn și a adormit și ia apărut vis cu Domnul Hristos.
Și, iată că sta de față Hristos, zicându-i cu glas blând:
"Ce ai omule?
- De ce plângi așa?"
- Iar fratele, cunoscându-L pe El, că este Hristos, a răspuns înspăimântat:
- "Am greșit Doamne!
- A zis lui Cel ce S-a arătat:
- "Scoala-te."
- Iar el a zis:
- "Nu pot, Stăpâne, de nu-mi vei da mâna."
- Iar Domnul Hristos, întinzând mâna și luându-l pe el, l-a sculat.
- Nevoitorul ridicându-se, foarte tare se umilea și vărsa lacrimi de pocaință.
- I-a zis lui iarăși, Domnul Hristos cu glas lin și blând:
- Dar acum de ce plângi, ce te supără?"
- Ia răspuns fratele:
"Nu voiești oare Doamne ca să plâng și să mă mâhnesc eu, care cu atâtea Te-am întristat mereu cu pacatele și am dobândit atâtea bunătăți de la Tine?"
- Iar Hristos, întinzându-Și iarăși mâna Sa, a pus-o pe capul nevoitorului și i-a zis lui:
"De acum nu te mai întrista, de vreme ce tu te-ai întristat pentru Mine, Eu nu mă voi întrista asupra ta.
Că- ci așa cum sângele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai mult îți voi da ție iertare, ție și la tot sufletul, care se întoarce la Mine curat și cinstit."
- Deci, fratele, venindu-și întru sine din vis, și-a aflat inima plină de toată bucuria sufletească și s-a încredințat că Dumnezeu a făcut mila cu El.
- Și de atunci nevoitorul a petrecut totdeauna, mulțumind Domnului Hristos, cu multă smerenie și tot întru aceeași trăire și laudă și mărturisire s-a mutat la cereștile lăcașuri, întru odihna cea veșnică în raiul celor mântuiți.
- Morala:
"Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afară"!
"Nu vreau moartea păcătosului ci să se întoarcă și să fie viu".(Sfânta Evanghelie).

ÎN OCHII OMULUI ZDRENȚUROS SE VEDE RAIUL LUI HRISTOS

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite și zdrețuroase.
Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică, îşi luau - vorba ceea - hainele de duminică.
Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haină murdară, prăfuită, pantaloni pătați ...
Așa că oamenii au început să fie deranjați de treaba asta și i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Așa că l-a luat pe bătrânel deoparte și i-a zis :
- Tu știi cum ar trebui să vină îmbrăcați oamenii la noi la biserica ?
- Nu știu, părinte.
- Dar de rugat te rogi lui Dumnezeu din toată inima ?
- Da, părinte, mă rog.
- Păi uite, diseară, când îți faci rugăciunea, întreabă-L pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcați oamenii care intră în biserica asta.
- Bine, părinte.
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleași haine ponosite şi zdrențuroase.
Preotul îl întreabă :
- L-ai intrebat pe Dumnezeu aseară cum să te îmbraci ?
- L-am intrebat, părinte.
- Și ce-a zis Dumnezeu ?
- A zis că nu știe, pentru că El n-a intrat niciodată în biserica asta.
------------------------------------------------
Morala : Nu disprețui niciodată pe nici un om, că nu ştii slava lui înaintea Bunului DUMNEZEU.

Din Pateric

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Avva Ilie a zis:
„Un bătrân a rămas în templu.
Au venit demonii şi i-au zis:
«Pleacă din casa noastră!».
Bătrânul a zis:
«Voi nu aveţi casă».
Atunci, ei au început să-i împrăştie ramurile de palmier. Bătrânul însă le-a adunat la loc.
Apoi demonul l-a prins de mână şi l-a tras afară. Când au ajuns la uşă, bătrânul s-a apucat cu mâna celălalt canat şi a strigat:
«Iisuse, ajută-mă!» şi demonul a fugit îndată.
Bătrânul a început să plângă şi Domnul l-a întrebat:
«De ce plângi?».
Bătrânul zice:
«Fiindcă demonii îndrăznesc să se ia de oameni şi să le facă asemenea lucruri».
Domnul i-a zis:
«Tu n-ai avut grijă. Pentru că îndată ce M-ai căutat, ai văzut cum M-ai găsit?».“
Vă spun: e nevoie de multă trudă. Fără trudă, nimeni nu-L poate avea pe DUMNEZEU, căci El s-a răstignit pentru noi.

Pateric

Leacul minunat!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Într-o casă de muncitor sărac, dar plin de credinţă în bunătatea lui Dumnezeu, zăcea de grea boală un copilaş. Doctorul nu mai avea nici o nădejde să-l scape. Mama copilului, ostenită de veghere, aştepta voia lui Dumnezeu.

Văzând că boala nu se dă bătută, femeia chemă pe preot, ca să împărtăşească pe copil.

După ce-i dădu Sfânta Împărtăşanie, părintele întrebă pe copil:

– „Cum îţi este?

Copilul îşi adună toate puterile şi răspunse:

– „Da, mi-i foarte bine.”

A doua zi, când veni doctorul, căzu în uimire: copilul era mult mai bine.

Peste o săptămână, copilaşul se juca în ogradă cu frăţiorii lui, însănătoşit pe deplin, cu toate că doctorul spusese că nu mai este nici o nădejde.

Fiindcă una-i puterea omului şi alta este aceea a lui Dumnezeu.

Din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde, Editia II, Bucuresti