Nu mă pot ruga...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." 

Doamne ajută!‐- Părinte, zice un tânăr către duhovnicul său, oricum aș da-o, orice mi-ai zice, dimineața nu mă pot ruga.

– Te cred și te-nțeleg. M-am luptat și eu cu trebușoara asta multă vreme.

Uite, îți dau un sfat pe care l-am auzit la părinte cu suflet curat. Înainte de culcare, să-ți pui ceva jos la picioare sau sub pat, de exemplu telefonul, pentru ca atunci când te trezești dimineața, să fii nevoit să te apleci său să te așezi în genunchi pentru a-l căuta. Și dacă tot te afli în genunchi, murmură acolo în sinea ta: „Bună dimineața, Doamne! Fii cu mine până la apusul soarelui și în toată vremea vieții mele.” Sau orice vrei tu. Rugăciunea „Tatăl nostru” ar fi cea mai indicată, îți ia 16 secunde. Pe ceas! E prea mult? Nu știu dacă o să funcționeze acest gest, dar măcar poți încerca. Dăruiește Domnului primul gând bun la răsăritul soarelui, așa, cu ochii grei și mintea încețoșată, și vei simți, încet-încet, că El ți-e cel mai bun prieten.

Și te întreb: Oare nu merită 16 secunde din dimineața ta Cel care n-a închis un ochi toată noaptea, pentru ca inima ta să bată în zori mai frumos decât cântecul mierlei?

Preot Ioan Bădiliță

Adevărata valoare

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai multă avere , mașini și mulți bani, era trist că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea.
Se plimba posomorât pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie.
Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva.
Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fară picioare, fără vedere care încerca să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă , târându-se. Tânărul nostru l-a ajutat conducând-ul.
Văzând cât sunt unii oameni de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru:
Cât de bogat este el și care este adevărata valoare a vietii.
Unii vor pantofi noi, iar alții doresc o pereche de pantofi , însă nu mai au picioare să-i încalțe.
Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea cea mai mare bogăție din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea , putere de muncă, bucurie şi voie bună.
Acum îşi dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente. Dar picioarele sale îl puteau duce oriunde.
Alţii au rămas orbi. El putea să vadă însă clipă de clipă, toate frumuseţile din jurul său.
Există şi unii oameni care, din păcate, sunt orbi şi ologi sufleteşte, pentru că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranţă şi dragoste.
Aceştia sunt cu adevărat nefericiţi.
Cu cât vei fi mai binevoitor , cu atât sufletul tău va avea mai multă linişte.
Cel rău şi zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un pahar cu apă sau un sfat, chiar dacă aceste lucruri nu l-ar costa nimic.
Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăieşte doar pentru sine.
Până şi un copac obişnuit, chiar dacă nu ne oferă fructe, ne dă cel puţin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.
„Cel bun vede bunătatea peste tot; cel rău, nicăieri."

Ingerul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!A fost odată o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apă cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță, blestemându-și viața zi și noapte.

Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă:
- Unde te duci?
- Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi raspunde.
Atunci, pasărea îl roagă să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei.
- Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul!
Apoi își ia rămas-bun.
La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării.
Îi povestește despre starea jalnică în care se afla și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpândă ființă.
- Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu...
- Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot.
Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul?
Dumnezeu îi răspunde:
- Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasa singure: ,,Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu.
O săptămână mai tarziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea măiastră și o vede foarte fericită.
Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și 7o plantă crescuse pe mal, iar pasarea canta și dansa veselă din cale-afara.
Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre.
Și plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu.
Îngerul întreabă, Dumnezeu raspunde:
- Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața oricărei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta ,,Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o ,,rugaciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit.
Când cădea pe nisipul fierbine, spunea ,,Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Când nu putea să zboare, repeta, ,,Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete ,,Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a făcut ca mintea ei să creadă, să aibă speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață...
Un simplu cuvant, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație ,,pe care o cărăm după noi de-o viață!!!

~ Juliette Moon ~

Te caut Iisuse, Tu știi și mă crezi,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

"Te caut Iisuse, Tu știi și mă crezi,

De cand m-a dus nașa la sfântul Botez.

Te caut de atunci, Te caut prin viață,

De cand eram prunc la mama in brațe.

De atunci Te stiu, ca mama-mi cânta,

De Tine Iisuse și așa mă adormea.

Te caut din leagan, Iisuse Tu știi

C-așa mi-a spus și mama cu șapte copii,

Cu ochii albaștri, senini ca cerul,

Să caut în viață, să caut misterul

Vieții și-al morții, și-a tot ce se poate,

Sa aflu seninul si binele în toate.

Te caut Iisuse, de-atunci, de micuț

Când mama de mână în bundă, desculț,

M-a dus pe la slujbe desculță și ea,

Cu rochia pe față,  c-așa o purta,

În zile de praznic în rest o-ntorcea,

Ca n-avea sărmana sa-și cumpere alta,

Caci noi eram șapte și dânsa si tata,

Și moșul și buna, cățelul, pisica,

Și până să-mpartă ea n-avea nimica,

Și tot era bine zicea că-i sătulă,

Că are în suflet mâncare destulă.

Și țin minte vorba când mă ținea în poală,

Că omu-i mai bun când rânza-i mai goală.

Te caut Iisuse, flămând și ostenit,

Prin rugă si posturi și-abia Te-am găsit.

Te caut afară și-n casă și-n mine,

Si plâng si mă supăr când nu dau de Tine.

Te caut prin codrii, la deal și la vale,

Și tare mă tulbur când nu-mi ieși în cale.

Te caut prin toate c-așa mi-a zis mama,

Când m-a dus la școală de mână, sărmana.

Căci ești pretutindeni, în munți și câmpii,

Și-n fructe și-n grâne și-n vii,

În oamenii buni, femei și copii,

De aceea Te caut în lungul și-n latu,

În tot ce există în josul și-naltu.

Din fundul de-adâncuri și până la stele,

Te caut pe Tine Iisuse prin ele,

Te caut Iisuse Hristoase prin muncă,

La plug și la sapă, la fânul din luncă,

C-așa mi-a zis mama, țin minte săraca,

Deși n-avea numai o clasă țăranca,

De fața trudită, cu palme umflate,

De mâini bătucite, călcâie crăpate,

Lovite, înțepate și prea-nsâgerate,

De bruști, de-aratură și miriștiti și spini.

Că daca ajung sa trăiesc prin străini.

Să nu uit de două: de muncă și rugă!

Că toate ale lumii sunt puse pe fugă,

Doar Tu ești statornic si netrecător,

De aceea Te caut si nu vreau să mor

C-așa mi-a zis mama slabuță la față,

Să nu mori copile, ascultă și-nvată,

Să cauți întreaga-ți  viață.

Te caut Iisuse, de-atunci ne-ncetat,

Uitandu-mă tot pe unde am umblat,

Și-n toate văzându-Ți chipul așezat,

În toate iți văd urma pe unde ai trecut,

Și toate-mi spun, Doamne ca Tu le-ai făcut.

Te caut Iisuse, Om și Dumnezeu,

Făcătorul lumii, făcătorul meu,

Și mi-aduc aminte de ce mi-a zis mama,

Când cu iia ca năframa,

Își ridica, capul din lanul de grâu,

Cu secera-n mână, cu dureri in brâu,

Și-ndrepta încet trupul scăldat în sudoare,

Cu fața brăzdată de vânturi șii soare,

Cu priviri agale și dulce glas,

Îmi zicea: baiete sa nu faci un pas

Fără rugăciuni fără Dumnezeu,

E porunca mamei, ține-o fiul meu!

Azi nu mai am mamă, dorul meu m-apasă,

Și dorul de mama și dorul de casă,

Că din tot ce a fost nimic nu mai este

Și totul îmi pare o simplă poveste.

Sunt bătrân și singur și nu am pe nimeni,

Dă-mi har sfânt Iisuse, dorul să-mi aline,

Ca tu ești în toate și toate în Tine,

Și mama și tata și surori și frați

Și cei ce mai sunt și cei răposați,

Șii mă rog Iisuse bune:că Tu poți

Om și Dumnezeu, mântuie-i pe toți,

Și de toată lumea Te rog ține seama,

Si iartă-i pe toți, c-așa mi-a zis mama!"

Stânca...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si I-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei.
I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.
Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit.
In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :
- De atata timp impingi piatra si ea nici nu se clinteste.
Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec.
Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:
- De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.
- Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”
Domnul i-a raspuns intelegator:
- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.
Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi.
Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea ? Priveste la tine…
Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.
Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.
Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.
Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.
Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.
Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.
“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca

A FOST ODATA...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

O pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță; blestemându-și viața zi și noapte.
Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă:
- Unde te duci?
- Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde.
Atunci, pasărea îl roagă să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei.
- Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul!
Apoi își ia rămas-bun.
La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării.
Îi povestește despre starea jalnică în care se află și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă.
- Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu...
- Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot.
Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul?
Dumnezeu îi răspunde:
- Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasă singure:
" Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu.
O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită.
Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din cale-afară.
Îngerul era uimit de ce vedea.
Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre.
Și plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu.
Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde:
- Da, nu există fericire pentru pasăre.
Totul s-a schimbat când în fața oricarei situații, pasărea mulțumea.
Orice i se întâmpla, repeta "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă.
Și dacă așa a crezut, așa a primit.
Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață...
Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită" pe care o cărăm după noi de-o viață!.,, 

                                                                                                                             Juliette Moon

„Bună dimineața, Doamne!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

‐- Părinte, zice un tânăr către duhovnicul său, oricum aș da-o, orice mi-ai zice, dimineața nu mă pot ruga.
– Te cred și te-nțeleg. M-am luptat și eu cu trebușoara asta multă vreme.
Uite, îți dau un sfat pe care l-am auzit la părinte cu suflet curat. Înainte de culcare, să-ți pui ceva jos la picioare sau sub pat, de exemplu telefonul, pentru ca atunci când te trezești dimineața, să fii nevoit să te apleci său să te așezi în genunchi pentru a-l căuta. Și dacă tot te afli în genunchi, murmură acolo în sinea ta: „Bună dimineața, Doamne! Fii cu mine până la apusul soarelui și în toată vremea vieții mele.” Sau orice vrei tu. Rugăciunea „Tatăl nostru” ar fi cea mai indicată, îți ia 16 secunde. Pe ceas! E prea mult? Nu știu dacă o să funcționeze acest gest, dar măcar poți încerca. Dăruiește Domnului primul gând bun la răsăritul soarelui, așa, cu ochii grei și mintea încețoșată, și vei simți, încet-încet, că El ți-e cel mai bun prieten.
Și te întreb: Oare nu merită 16 secunde din dimineața ta Cel care n-a închis un ochi toată noaptea, pentru ca inima ta să bată în zori mai frumos decât cântecul mierlei?

                                                                                                              Preot Ioan Bădiliță

De luat aminte:

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată, un bătrân a fost întrebat:
- Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru că începe postul.
Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude. Acum începe și postul și aș vrea să am inima liniștită.
Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:
- Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri.
Și s-au rugat - fiecare cât a putut mai bine.
Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare.
S-au rugat și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.
Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme.
Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.
Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu.
Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.
Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:
„De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat, dar ție nu?”
Celălalt a răspuns:
„Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut ! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru:
Să te ajute pe tine !"

Cea mai puternică rugăciune în post este Iubirea aproapelui !

Fii bun și vei avea pe Dumnezeu în inimă !
Post cu folos duhovnicesc tuturor !

PILDA cerbului inghetat!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mănăstire spre satul de la poalele muntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un cerb mort de foame şi frig, dar şi-a continuat drumul. Ajuns în casa băiatului , l-a chemat pe tatăl acestuia şi i-a spus:
- Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea l-au răpus.

Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme!
Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi l-a urmat la locul cu pricina.
Lângă cerbul mort însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată, lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie. Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie.

Văzând toate acestea, călugărul îi spuse ţăranului:
- Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului, răpuşi de griji şi nevoi, de lipsuri şi greutăţi. Sufletul lor se întunecă şi "îngheaţă" în atâtea necazuri. Aceştia uită de Dumnezeu şi de cele sfinte, furaţi de viaţa grea pe care o trăiesc, când doar credinţa le-ar mai putea încălzi sufletul. Numai dragostea şi mila lui Dumnezeu îi pot întări; nu trebuie decât să le caute, însă alţii - vai de aceia! - sunt asemenea lupului. Au ce le trebuie, au chiar mai mult decât le-ar trebui şi, cu toate acestea, sunt şi ei morţi sufleteşte. Trăiesc doar pentru ei, când ar putea să dea şi altora.

Sufletul lor este "îngheţat" de egoism, întunecat de lăcomie. Vai de ei, căci păcatul lor este cu atât mai mare! Să fii copleşit de greutăţi este o neputinţă, însă să fii doborât de plăceri este o ruşine! La Judecata ce va veni curând, va fi rău de sufletul îngenunchiat de greutăţi, dar va fi vai şi amar de sufletul îngenunchiat de plăceri .

Elisei Ieromonah

A fost un OM…

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

O bătrână își târa picioarele desculțe prin zăpadă. Era singură și părăsită.
Toți cei care treceau pe trotuar își întorceau privirile, ca să nu-și amintească că durerile și necazurile nu se opresc nici atunci când sărbătorim Nașterea Domnului.
Doi soți tineri vorbeau și râdeau, având mâinile pline de cumpărături și daruri, și nu au luat aminte la bătrână.
O mamă cu doi copii se grăbeau să meargă la casa bunicii lor și nici ei nu au băgat-o în seamă. Și un preot a trecut, dar avându-și mintea la cele cerești, nu a observat-o.
Dacă ar fi observat-o toți aceștia, ar fi văzut că bătrâna nu avea încălțăminte în picioare. Mergea desculță pe gheață și prin zăpadă, iar cu amândouă mâinile își strângea la gât paltonul fără nasturi.
Pe cap avea un fular colorat. S-a oprit în stație și aștepta autobuzul. Un domn care ținea în mână o geantă de om serios aștepta și el în stație, însă păstra distanța. În stație mai aștepta și o tânără, care uitându-se de mai multe ori la picioarele bătrânei, nu a spus nimic.
A venit autobuzul și bătrâna a urcat încet și cu greutate. S-a așezat pe scaunul lateral, imediat în spatele șoferului. Domnul și tânăra au mers în grabă spre scaunele din partea din spate a autobuzului.
Bărbatul care stătea alături de bătrână, s-a răsucit pe scaun și se juca cu degetele. „Alzheimer”, s-a gândit el. Șoferul a văzut picioarele goale ale bătrânei și a spus:
– Acest cartier se afundă din ce în ce mai mult în sărăcie. Mai bine ar fi dacă m-ar schimba pe cealaltă linie a bulevardului.
Un băiețel a arătat-o pe bătrână:
– Uite, mamă, această bătrână este desculță.
Mama s-a tulburat și l-a lovit peste mână.
– Nu arăta cu degetul pe oameni, Andrei! Nu este politicos să arăți cu degetul!
– Aceasta cred ca are copii mari, a spus o doamnă care era îmbrăcată cu o haină de blană. Copiii ei trebuie să se rușineze că o lasă așa.
Și s-a simțit superioară pentru că o îngrijise pe mama ei. O învățătoare din mijlocul autobuzului și-a adunat mai bine lucrurile pe care le avea la picioarele ei.
– Nu plătim destule impozite ca să poată fi rezolvate atâtea situații ca acestea? i-a spus unei prietene ce stătea alături.
– Sunt de vină cei de-a dreapta, a răspuns prietena ei. Iau de la săraci și dau la cei bogați.
– Ba nu, ceilalți sunt de vină, a intrat în discuție un domn cu părul alb. Cu programele Prevederilor Sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.
– Oamenii trebuie să învețe să pună bani deoparte, a spus un altul care semăna a fi cult. Dacă această bătrână ar fi pus bani deoparte, atunci când era tânără, nu ar fi suferit astăzi.
Și toți aceștia erau satisfăcuți de agerimea minții lor, care a formulat o astfel de analiză profundă. Numai un negustor s-a simțit jignit de bombănitul de la distanță al concetățenilor săi. De aceea a scos portofelul și a scos o bancnotă de douăzeci, pe care, după ce străbătut lungimea autobuzului, i-a pus în mâna tremurândă a bătrânei, spunându-i:
– Ia, bătrâno, și cumpără-ți încălțăminte!
Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său mulțumit că a făcut acea milostenie.
O femeie bine îmbrăcată a luat aminte la toate acestea și a început să se roage in sinea sa: „Doamne, nu am bani, însă mă adresez Ție, căci Tu ai rezolvare pentru toate. Așa cum altădată ai făcut să plouă cu mană din cer, poți și acum să-i dai acestei bătrâne tot ce are nevoie pentru praznicul Nașterii Tale”.
La următoarea stație, în autobuz s-a urcat un tânăr.
Era îmbrăcat cu o canadiană groasă, avea un fular cafeniu și o căciulă de lână ce-i acoperea și urechile. Un cablu lega urechea lui de aparat cu muzică. Tânărul își mișca tot trupul în timp ce asculta muzica. A mers și s-a așezat vizavi de bătrână.
Când a văzut picioarele ei goale, a încetat să-și mai miște trupul. A înghețat. Ochii lui se plimbau de la picioarele bunicii la ale lui. Purta niște ghete scumpe, nou-nouțe. De multă vreme adunase bani pentru a le cumpăra și a face impresie anturajului său.
Atunci tânărul s-a plecat și a început să-și dezlege ghetele. Și-a scos frumoasele încălțăminte, apoi și ciorapii, a îngenuncheat înaintea bătrânei și i-a spus:
– Bunică, văd că nu ai încălțăminte. Eu am și altele.
Ușor și cu atenție a ridicat picioarele înghețate ale bătrânei, i-a pus ciorapii, apoi și ghetele. Bătrâna i-a mulțumit, fiind foarte emoționată.
În acel moment autobuzul s-a oprit iarăși în stație.
Tânărul a coborât și mergea desculț prin zăpadă. Călătorii s-au adunat la ferestre și l-au văzut cum se îndrepta desculț spre casa sa.
– Cine este?, a întrebat unul.
– Trebuie să fie un Sfânt, a spus cineva.
– Cred că este un Înger, a spus altul.
– Uitați-vă, are aureolă în jurul capului! a strigat altul.
– Este Hristos, a spus doamna evlavioasă.
Dar copilașul, care arătase bătrânica cu degetul, a spus:
– Nu, mamă! Eu l-am văzut foarte bine. A fost un om…
Pentru un Om cu picioarele goale fericirea este o pereche de pantofi.
Insă ?!
Să luăm aminte !
Dumnezeu care pe toți ne încalță pășeste in creația Sa desculț , iar noi nu putem nici măcar să sărutăm sandalele Sale pentru că nu are...
Smerenia lui Dumnezeu este Viața noastră.
Fii OM !
Fii bun !
Nu mușcați din aproapele vostru...
Iubiți-Vă unii pe alții.

Iarta-ma Doamne ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Te rog frumos sa nu-mi ei crucea
Las-o s-o port taraganat,
Si te mai rog sa nu-mi ei mintea
Sa simt tristetea-ndurerat.

Si de gresesc, sa-mi bati tu cuiul
Cat mai adanc, tu rani sa-mi faci,
Sa simt precum mantuitorul
Cu spini batut si cu araci.

Cu pietre sa arunci in mine
Si sa nu-mi spui vreo vorba buna,
Pacatele-mi sa le resimt
Precum nori negri in furtuna.

Sa faci din mine tot ce vrei
Ca pe o carpa sa ma lasi in strada,
Si molestat de oameni grei
Vulturilor sa ma lasi prada.

Asa poate ca Dumnezeu
Se va-ndura de mine,
Si raul din sufletul meu
Se va-ndrepta spre bine .

(Tanasa Vasile - Iarta-ma Doamne, 17 noimbrie 2017)