Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

Se afișează postările cu eticheta Popas duhovnicesc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Popas duhovnicesc. Afișați toate postările

miercuri, 6 mai 2020

Dând curs bănuielii


"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



   O bătrânică, adusă de spate, mergea cu greutate prin parcul unui oraş. Drumul ei trecea pe lângă un teren de joacă. Mulţi copii se jucau acolo. Cei mai mulţi dintre ei alergau desculţi după o minge nărăvaşe, care mai mereu părăsea terenul de joacă. În apropiere, un educator stătea şi-i supraveghea.

              Bătrâna se uită la copii şi deodată se aplecă, luă un obiect de jos şi-l ascunse în şorţul ei. Supraveghetorul vede scena şi, ajungând grăbit la dânsa, o întrebă: "Ce aţi ascuns în şorţul dumneavoastră?" Bătrâna femeie, fiind luată prin surprindere, nu a putut să răspundă imediat. Supraveghetorul bănui că ea ar fi găsit un portofel pe care nu voia să-l înapoieze. De aceea o ameninţă: "Dacă nu-mi spuneţi ce aveţi în şorţ, vă voi duce la poliţie". Alţii, care se strânseseră pe margine, au şi jignit-o, zicându-i: "Arată, babă hoaţă, ce ai în şorţ, nu te mai codi..."

Atunci bătrâna deschise cu mâinile ei tremurânde încet şorţul şi-i arătă supraveghetorului un ciob de sticlă. Uimit, omul o întrebă: "Ce vreţi să faceţi cu acesta?" 

Femeia răspunse: "Iertaţi-mă! L-am luat de jos pentru ca aceşti copii desculţi să nu calce în el şi să se taie". Şi a plecat în ale ei, târându-şi încet picioarele, fără să supere pe cineva cu vreun cuvânt nepotrivit.

"Hoţul crede că toţi fură". (Proverb)

„Cel ce iscodeşte păcatele altora sau judecă din banuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei”. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

luni, 13 aprilie 2020

O ţară are valoarea pe care o au oamenii ei


"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Partea cea mai importantă a unei păşuni este iarba; a unui ogor, grâul; iar a unei grădini, legumele care cresc în ea. Nimeni nu se va lăuda cu gardul păşunii mai mult decât cu calitatea ierbii care creşte în ea. Nici mai mult cu şopronul ridicat la marginea ogorului, mai mult decât cu grâul care creşte pe el. Şi nici mai mult cu şanţurile de irigare ale grădinii, decât cu legumele care se fac în ea. Aşadar, de ce oare se laudă unii oameni cu ţările lor, adică cu calitatea şoselelor din ţara lor, cu buna administraţie a graniţelor lor, şi a oraşelor şi satelor lor, adică în general cu ceea ce - prin comparaţie cu însăşi recolta, adică omul - nu e mai important decât gardul păşunii, şopronul ogorului sau şănţuleţele de irigare a grădinii?

Nu oamenii unei ţări există de dragul acelei ţări, ci ţara trebuie să existe de dragul oamenilor din ea. Hristos nu a venit să mântuiască diviziuni administrative, ci a venit să mântuiască oameni. O ţară are valoarea pe care o au oamenii ei. Căci ce folos au oamenii cei răi de la ţara lor cea mare? Doar mulţimea spinilor din întinsele ogoare.

(Sfântul Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida)


Nădejdea lui Ştefan

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Oştirea lui Ştefan cel Mare se afla faţă în faţă cu oştirea inamică a turcilor.
Un spion a fost trimis de sultan să răspândească veste mincinoasă în rândul oştilor lui Ştefan, spre a-i deruta pe oşteni. Şi spre a-şi atinge scopul el a făcut uz toate mijloacele. Însă în zadar…
Întorcându-se la sultan, spionul i-a spus că o luptă contra lui Ştefan nu se poate sfârşi cu o victorie turcească, căci el l-a auzit pe domnitorul Moldovei grăind astfel: ,,Îmi voi încredinţa toate planurile mele Bunului Dumnezeu şi toată nădejdea mea, în El mi-o pun. El va prinde armele în locul robul său, El va conduce armata moldavă. Şi dacă duşmanul va porni război împotriva lui Dumnezeu, El, Stăpânul Dumnezeu,  îl va pedepsi pe duşman după nebunia şi îndrăzneala sa!”  

http://www.popasduhovnicesc.ro

Smerenia şi frica de Dumnezeu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Războiul împotriva duhurilor întunericului este, într-adevăr, foarte dur, pentru că vrăjmaşul nostru este puternic şi neadormit; în plus mai este şi viclean, lipsit de orice milă şi mândru.
Toate acestea ne obligă cu atât mai mult să ne adăpostim între zidurile smereniei, singura care nu poate fi cucerită de invadatorii şi inamicii sufletului nostru. Dacă suntem încă departe de porţile acestei cetăţi - adică ale smereniei - singura armură care temporar ne poate apăra este frica de Dumnezeu.

http://www.popasduhovnicesc.ro

Cugetări

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Oamenii care nu-şi pot stăpâni inima, cu atât mai puţin îşi pot stăpâni limba.
Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atât mai puţin vor putea face să sălăşluiască pacea în ţară.
Oamenii care nu pot vedea lumea în ei, cu atât mai puţin se pot vedea pe ei înşişi în lume.
Oamenii care nu pot lua parte la durerea altuia, cu atât mai puţin pot lua parte la bucuria altuia.

Tot ce ai pierdut pentru Dumnezeu, ai păstrat; tot ce ai păstrat pentru tine, ai pierdut. Tot ce ai dat în numele lui Dumnezeu, ai dat cu dobândă; tot ce ai dat în numele măririi şi deşertăciunii tale, ai aruncat în lac. Tot ce ai primit de la oameni ca de la Dumnezeu, ţi-a adus bucurie; tot ce ai primit de la oameni ca de la oameni, ţi-a adus griji.
                                                (Sfântul Nicolae Velimirovici - Gânduri despre bine şi rău)


http://www.popasduhovnicesc.ro

Omul şi fierul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Sufletul nostru este schimbător şi seamănă cu fierul care, dacă se lasă în paragină, în ploaie, este mâncat de rugină, dar dacă este ars în foc se curăţă, iar atât timp cât stă în foc nimeni nu se poate atinge de el pentru că el arde.
Tot astfel şi sufletul, când se îndreaptă spre Dumnezeu şi vorbeşte cu El, se face foc şi arde pe vrăjmaşii săi, tocmai pe aceia care în mod obişnuit îl robesc când el doarme în somnul nepurtării de grijă.   

Neglijenţa

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Împăratul Teodosie avea obiceiul ca toate actele ce i se puneau dinainte să le semneze fără a le citi vreodată.
Pentru a-l vindeca de această neglijenţă care i-ar fi putut deveni fatală, sora sa Pulcheria, o femeie cumsecade, şi-a permis următoarea glumă:
Printre documentele puse dinaintea împăratului spre a fi semnate, acesta a strecurat şi o hârtie prin care el, Teodosie împăratul, o vinde pe soţia sa, surorii sale Pulcheria. Şi, precum îi era obiceiul, împăratul a semnat precum îi era obiceiul. Pulcheria, luând apoi înscrisul a chemat-o la sine pe Eudoxia,  soţia împăratului, căreia i-a dezvăluit tot planul său.
Mai târziu, când împăratul a vrut să o cheme pe Eudoxia până la el, servitorul i-a spus că Pulcheria nu îngăduie aceasta, pentru că fosta împărăteasă este acum sclava ei. Foarte surprins, împăratul a trimis pe un alt servitor, acesta însă s-a întors cu actul prin care el îşi vânduse soţia ca sclavă surorii sale.
Văzându-şi neglijenţa împăratul foarte s-a ruşinat, şi din clipa aceea s-a şi vindecat de a mai semna vreun document fără a-l citi înainte.   

Să luăm aminte!
 sursa
http://www.popasduhovnicesc.ro


Sfintii Zilei

Arhivă blog