Pilde Crestin - Ortodoxe: aprilie 2021

miercuri, 28 aprilie 2021

TE-AM RĂSTIGNIT....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Atunci,când cazi sub crucea grea,
Fără să ai vreo vină,
Tu cazi și pentru viața mea,
Ce o petrec în tină!

Atunci când suferi palmuiri
Le rabzi fără crâcnire !
Spălând păcatul unei omeniri,
Ce nu a înțeles a Ta iubire!

Iar când oțet îți dau să bei,
Iisuse al meu preadulce!
Tu patimile lumii iei,
Să le ingropi prin cruce!

Între tâlhari stai pironit,
Tu,făcător a toate!
Păcatul lumii ,ai plătit,
Cu patimi și cu  moarte!

Iertare Tatălui,Tu ai cerut,
Când te-au împuns în coastă!
Nu moartea-n sine Te-a durut,
Ci necredința noastră!

Iertare astăzi vreau să-Ți cer,
Căci cu-ale mele fapte,
Iubirii Tale ,eu ofer,
În fiecare zi,o altă moarte!

Tu vii la fel de mii de ani,
Ca mielul la jertfire,
Iar noi la fel,te vindem pentru bani,
Uitând de mântuire!

Ferice de acei ce-au înțeles,
Să Te urmeze-n toate,
Când jugul Tău în viață,au ales,
Ducându-și crucea către moarte!

Ajută Doamne,să-nțeleagă tuturor,
Că ce-i pământ ,nimic n-o să dureze!
Însă acei,care cu Tine mor,
Prin Mila Ta,cu Tine, o să învieze!

(din volumul "Ascultă-mi Doamne rugăciunea", de Constantin Ursu)

joi, 22 aprilie 2021

Credinta ...

- Dar, mamă, nu locuieşte Dumnezeu şi în casa aceea săracă în care ne vom muta?

Miraţi de credinţa copilei şi de adevărul spus de aceasta, părinţii au înţelescă, în viaţă, greutăţile şi necazurile de orice fel încolţesc sufletului omului, dar credinţa şi speranţa nu trebuie niciodată uitate, fiindcă doar cu ele în sufletdrumul spinos al vieţii e străbătut mai uşor.

"Precum meşterul aruncă aurul în topitorie şi-l lasă a se cerne şi a se curăţa prin foc până ce străluceşte, tot aşa şi Dumnezeu lasă sufletele omeneşti să fiecercetate de necazuri, până ce se curăţă şi se lămuresc.”

„De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

vineri, 16 aprilie 2021

Gand pentru azi

De la mandrie la smerenie nu este decat un pas. O singura clipa i-a trebuit talharului de pe cruce sa intre in Rai. In acea singura clipa, el doar si-a dat seama ca Cel de langa El era Dumnezeu adevarat si Stapanul lumii si al lui. L-a recunoscut si s-a inchinat Lui, si in momentul acela, a inteles ca El este Totul, ca Lui i se cuvine totul, ca ii datoreaza Lui totul…adica in acea clipa, el a trait smerenia. De fapt la asta se si rezuma smerenia: la recunoasterea ca NU POTI, NU STII, NU ESTI nimic fara El. La celalalt pol, este EU POT, STIU, EXIST fara El, si toate mi se datoreaza mie, inteligentei, frumusetii, calitatilor MELE, CARE SUNT NUMAI SI NUMAI ALE MELE. 

Ne-recunoasterea Lui Dumnezeu, ne-bagarea lui in ecuatie, la asta se rezuma mandria, si de fapt, o intreaga atitudine “mandra” de a privi viata, care nu poate duce in alta parte, in cele din urma, decat in iad.

duminică, 11 aprilie 2021

Pedeapsa lui Dumnezeu

Un creştin a venit la avva Teofil şi i-a spus:
- Avva, mă tem foarte tare de pedeapsa lui Dumnezeu, deoarece mă văd plin de tot felul de păcate.
Atunci avva Teofil i-a spus:
- Ia o piatră şi o aruncă în mare.
Creştinul a luat piatra şi a aruncat-o.
- Unde este piatra? O mai vezi? zise avva Teofil.
Creştinul a spus:
- Nu.
Avva Teofil i-a răspuns:
- Piatra reprezintă păcatele omului, marea reprezintă dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu faţă de noi. În momentul în care omul face pocăinţă faţă de păcatele sale, si se spovedeste, Dumnezeu îl iartă şi-i acoperă păcatele precum marea a acoperit piatra aruncată de tine.

Creştinul adevărat trebuie să trăiască în pocăinţă. Pocăinţa deschide porţile iubirii lui Dumnezeu. Marea iubirii lui Dumnezeu e atât de încăpătoare încât şi o piatră de moară dacă am arunca în ea şi pe aceasta o poate acoperi. 

Totul este să aruncăm pietrele păcatelor spre uşurarea sufletelor noastre.

sursa

https://www.facebook.com/ciurariuteodor.ciurariuteodor

marți, 6 aprilie 2021

POVESTIRI ... CU TALC

Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o stie.

Trăia odată într-un sat, împreună cu fiul său, un bătrân foarte sărac, dar cu frică de Dumnezeu. Şi la bucurie, şi la necaz, totdeauna spunea: "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie". Nici la necaz nu se întrista, nici la bucurie nu juca, ci pe toate le considera fireşti şi le primea ca din mâna lui Dumnezeu. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât domnitorul ţării voia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i: "Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El îmi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?" Dar, într-una din zile, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul. Toţi sătenii i-au zis: "Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lui vodă. Vezi dacă nu ai ascultat;
E clar că oamenii lui ţi l-au l-a furat! Ce mare ghinion!" "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie", zise bătrânul. Toţi au râs de el. După două săptămâni însă calul s-a întors acasă. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai. Acesta, după ce scăpase din grajd, a întâlnit pe câmp o turmă de cai sălbatici, iar când s-a întors, restul cailor s-au luat după el. "Ce bucurie pe capul tău!" strigară sătenii. Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai. "Ce ghinion!" îi ziseră prietenii bătrânului. "Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!" "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o stie.
După câteva zile de la accidentul băiatului, soldaţii lui vodă trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt. "Ce bucurie pe capul tău!" strigară vecinii. "Toţi copiii noştri au fost duşi la război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi." Bătrânul le răspunse: "Că-i necaz sau bucurie, numai Dumnezeu o ştie". Şi aşa şi-a petrecut bătrânul toată viaţa, liniştit în ispite, smerit în reuşite şi netulburat de gura lumii.

Lupta

vineri, 2 aprilie 2021

Ea e iubirea vieții mele

Are 85 de ani, și insistă cu încăpățânare să o ia pe nevastă-sa de mână oriunde ar merge. Când un vecin mai tânăr l-a întrebat de ce ea se uită întotdeauna în altă parte, el a răspuns oftând: „Fiindcă are Alzheimer”. Apoi, a fost iarăși întrebat: „Soția ta se va îngrijora dacă o vei lăsa?” Atunci, bătrânul îi zise: „Uite, ea nu-și mai amintește nimic, nici măcar nu mai știe cine sunt...

Nu m-a mai recunoscut de câțiva ani buni”. Surprins, tânărul îi zise: „Și cu toate acestea, te plimbi cu ea de mână zi de zi, deși ea nu mai știe cine ești?”

Bătrânul a zâmbit, l-a privit pe tânăr în ochi, și i-a zis: „Într-adevăr, ea nu mă mai cunoaște, dar eu știu cine este ea. Ea e iubirea vieții mele”.

Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox