SĂ NU LUĂM NUMELE DOMNULUI IN DESERT

              (adică, să nu-L chemăm decat cănd simtim că numai putem izbandi fără ajutorul Lui).

            "Un bijutier stătea in pravălia lui si in timp ce lucra, lua mereu numele Domnului in desert, fie injurand, fie invocandu-L la orice pas. Iar un hagiu ce trecea pe stradă s-a tulburat auzindu-l, asa ca l-a strigat să vină afară. Cand bijutierul a iesit in fata usii, hagiul s-a ascuns. Bijutierul s-a intors in prăvălie si si-a reluat lucrul. Hagiul iar l-a strigat si cand bijutierul a răspuns chemării, hagiul iar s-a ascuns, repetand figura. Atunci bijutierul s-a intors furios la treabă. Si incă o dată, la fel. Bijutierul, nebun de furie, s-a răstit la el: - Ce mă tot strigi, hagiule, si ce tot faci glume cu mine, cand eu nu-mi vad capul de treabă? La care hagiul i-a raspuns linistit: - Păi nici Dumnezeu nu-Si vede capul de treabă, dar tu il tot strigi mereu degeaba la toate nimicurile. Cine ar trebui să se supere mai tare, Dumnezeu sau tu? Iar bijutierul, intelegand, s-a  rusinat si s-a retras in prăvălia lui, fără să mai ia numele Domnului in desert". (Sfantul Nicolae Velimirovici).


Dumnezeu si Maica Domnului să te binecuvanteze.

Amin si Aliluia!
     
              

Raiul se deschide prin semeni

Un tanăr urcase o scară lungă de la pămant la cer si cand a ajuns acolo, a bătut la usa Raiului. “Cine este acolo?”, a intrebat o voce de dincolo. “Eu”, răspunse tanărul cu voce tare, increzător in sine. “Cu cine esti?”, l-a intrebat din nou vocea dinlăuntru. “Cu nimeni. Sunt singur. Deschideti-mi, vă rog”.

“Imi pare foarte rău, nu-ti pot deschide pentru că avem porunca să nu deschidem celor ce vin aici singuri, fără să aducă pe cineva cu ei, cărora le-au salvat sufletele”. Si tanărul a trebuit să coboare pe pămant, spre a implini cuvintele ingerului.

Banii care pot deschide usa raiului

Se zice ca un oarecare si-a strans aici bunuri multe ca sa aiba si dincolo. Zicea mereu: totul se poate cumpara. Si aici si dincolo. Si strangea mereu. N-ar fi dat nimanui un ban. O singura data a dat unui cersetor 25 de bani. Si a murit. S-a dus la Sfantul Petru - traditia stie ca el pastreaza cheile raiului - si a incercat sa intre. Sfantul Petru i-a spus ca nu poate intra, pentru ca nu si-a pregatit dinainte locul.

Omul nostru i-a spus Sfantului Petru ca totusi s-a pregatit. A adunat mereu bani ca sa-si plateasca intrarea in rai. Stia ca aici totul se cumpara. "Si unde ai banii?" il intreba Sfantul Petru. - In buzunare. Am si cecuri si hartii de banca. Dau cat se cere. Am destui." - "Sa-i vad", ii zise Sfantul Petru, zambind catre un inger care asista la discutie. Si omul incepu sa se caute prin buzunare, isi scoase din valiza de calatorie si alte haine, mapele cu acte, dar nu gasi nimic. "Am avut bani multi, cand am murit, zise. Nu inteleg ce s-a putut intampla!" - "Mai cauta", il imbie Sfantul Petru. Si cautandu-se, in fundul unui buzunar gasi 25 de bani. "Cu atat ai venit", ii zise Sfantul Petru. Sunt banii pe care i-ai dat unui sarac cersetor. Cred ca ai si uitat de ei, ca i-ai dat in scarba, ca sa scapi de el.

Totusi, iata, au ajuns aici. A mai venit ieri unul care transportand o caruta de paini, a aruncat cu o paine intr-un flamand care se tinea dupa el cersind. Painea e aici. Cei 25 de bani ai tai, ca si painea celuilalt, sunt ceva, dar nu sunt de-ajuns ca sa deschida portile raiului. Imi pare rau! Plata trebuia s-o achiti pe pamant, aproapelui tau.
http://www.crestinortodox.ro

Un om fericit

Minciuna cea bună

Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei.
Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis:
- Sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis:
- Eu, frate, astazi nu voi merge cu tine.
Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand:
- Pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ?
El a oftat si i-a spus, zicand:
- Eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea.
Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
- Frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru.
Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul.
Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.

Zgârcenia şi vindecarea ei

Se povesteste că demult, demult trăia un morar ce mânca la o masă o turtă cât roata morii de mare şi tot nu se mai sătura. Intr-o zi la acest morar veni Sfintul Petru cu un ucenic de-al lui, cu doi saci de grâu să-i macine.

Era aproape ora mesei când se termină cu măcinatul grâului şi morarul cu coptul turtei pe care o mânca la prinz. Când moşul luă turta din vatră, Sfintul îi zise:
-Moşule, dă-mi şi mie o bucată de turtă!
-De unde să-ţi dau şi ţie, dacă mie singur nu-mi ajunge?
-Nu te îndoi, moşule, că iţi va ajunge!
Luă Sfântul Petru turta, pe care i-o dădu moşul, o taie în bucăţi şi începu a o împărţi oamenilor de la moară, apoi luă şi el o bucata dându-i moşului bucata ce ramase.
Morarul se posomorâse: vedea el bine ca va rămîne flămând! Dar, minune! Mâncând bucata de turta, se sătură mai bine decit atunci cînd mînca o turtă întreagă.
-Cum se face că acum m-am săturat cu o bucăţică? Îl întrebă pe Sfintul Petru. Eu nu pot pricepe asta!
-Înainte nu te săturai pentru că mâncai singur. Acum, când ai împărţit şi altora, ţi-a dat Dumnezeu saţ.