Un ascet pelerin a ajuns intr-un sat. A venit la el un om care i-a spus ca vrea sa il cunoasca pe Dumnezeu.
- Ai iubit vreodata pe cineva? l-a intrebat ascetul.
- Nu, nu sunt vinovat de un lucru atat de obisnuit. Nu am cazut niciodata atat de jos. Eu vreau sa il cunosc pe Dumnezeu.
- Nu ai simtit niciodata suferintele dragostei? l-a intrebat din nou ascetul.
- Iti spun adevarul, i-a raspuns omul.
Calugarul a intrebat pentru a treia oara.
- Gandeste-te bine. Nici macar putina iubire pentru cineva, pentru oricine? Nici macar putin nu ai iubit?
- De ce pui aceeasi intrebare mereu? l-a intrebat omul. Nu ti-am spus ca nu? Eu vreau starea de indumnezeire, vreau realizarea de sine.
La acestea, ascetul a replicat:
- Atunci va trebui sa ma ierti, dar trebuie sa mergi la altcineva. Experienta mea imi spune ca daca ai fi iubit pe cineva, pe oricine, daca ai fi avut o licarire a iubirii, atunci as fi putut sa o ajut sa creasca, sa se dezvolte, sa ajunga la Dumnezeu. Dar daca nu ai iubit niciodata, atunci nu ai nimic in tine, nu ai nici o samanta care sa poata creste ca un copac. Prietene, in absenta iubirii, eu nu vad nici o poarta catre Dumnezeu.
//pildepentrutoti.blogspot.com/
