Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

duminică, 31 ianuarie 2016

Despre omul cel rău...

PREOT IOAN


Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci când mergea. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului, s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul, să le spună mici porcărele ca să-i supere. Şi atunci omul acela rău râdea şi se bucura, iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. Dar nu lua niciodată bătaie, fiindcă era bătrân şi oamenilor le era milă de el. Deşi era aşa de rău.

 Cum vedea o femeie mai urâtă sau un bărbat cu burtă sau chelie, le striga urâto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. Deja oamenilor le era frică de el, dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic, fiindcă era un copil bine făcut. Părea că n-are nici un defect, nimic de care să poţi râde. Ei, a încercat el, nu-i vorbă să spună ceva, de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva, fiindcă nu era nimic de râs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat.

 Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău, după care a trecut mai departe. Iar omul cel rău a amuţit. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul acela la el de l-a privit aşa de lung.

 N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Simţea aşa, o plictiseală mare şi nici o plăcere când se uita la oamenii aceia care treceau pe drum. Aşa că s-a hotărât să fie bun. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrân pe cât crezuse. Era aproape un copil. Aşa că a plecat şi el pe drum, ca toţi ceilalţi. Iar scăunelul a rămas gol acolo, la marginea drumului.

DESPRE CLEVETEALĂ


Un preot căruia o femeie i-a spus la spovedanie că, printre altele,
mai vorbeşte de rău pe alţii, i-a dat un canon care femeii i s-a părut
foarte uşor: Să mergi la târg joia viitoare şi să cumperi o găină. O
tai pe loc şi în drum spre casă, smulgi pană după pană în aşa fel
încât, când vei ajunge acasă, să fie gata curăţată.
Aşa a făcut, dar nu înţelegea rostucanonului. Se duse la preotul
care o aştepta şi îl întrebă, ce trebuie săînţeleagă din ceea ce a făcut.
Vei vedea îndată, îi zise preotul. Făacum drumul înapoi şi
adună  toate   penele   pe   care   le-ai  smuls   şi   le-ai             aruncat.
Imposibil, răspunse femeia. „Bătea ntulşi le-a risipit în toate
părţile. Le-am aruncat la întâmplare.
"Cred că aşa este, i-a spus preotul. „Tot aşa s-a întâmplat şi
cu cuvintele rele, cu calomniile pe care le-ai împrăştiat tu despre
alţii. Au plecat în toate direcţiile, preluate de către unii şi de alţii.
Încearcă acum să le aduni, dacă mai poţi!  Fac rău peste tot pe
unde ajung şi tu nu mai ai putere să le opreşti.
Nu era mai bine să nu le fi spus? Cum îţi  vei suporta acum
părerea de rău? 


 

joi, 28 ianuarie 2016

SMERENIA


Trupul şi sufletul


 


Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinţă. Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui şi familiei sale. După aceea, prietenul său l-a întrebat:

- Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-l foamea, ar fi drept?

- Bineînţeles că nu, a răspuns bogătaşul.

- Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi?

- Ar fi, desigur, o nedreptate.
- Şi atunci, dacă tu singur spui că aşa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta?
- Cum? - se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeaşi dragoste. De ce spui aşa ceva?
- Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alţi doi fraţi buni, de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieţi: sufletul şi trupul tău. Iar tu nu eşti drept cu aceşti fraţi. Te ocupi doar de unul, neglijându-l cu totul pe celălalt.

Aveţi haine frumoase şi sunteţi bine hrăniţi, tu şi ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu vă întrebaţi? El nu poate purta decât haina credinţei, de care tu nu te-ai îngrijit şi nu se poate hrăni decât cu dumnezeiasca învăţătură, cu dragoste şi milă. Deci, nu uita de celălalt frate, fiindcă trupul şi sufletul sunt ca doi fraţi buni, de nedespărţit. Unul nu poate trăi fără celălalt, îngrijeşte-i pe amândoi şi atunci vei fi, cu adevărat, drept şi fericit. Fereşte-te să fii asemenea păcătosului care trăieşte doar cu trupul în timp ce sufletul îi este mort.

“Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu.” (Sfântul Tihon

miercuri, 27 ianuarie 2016

Încercaţi şi veţi vedea…




Un om spărgea piatră dintr-o stâncă. Lucra în arşiţă, plin de sudoare şi aplecat în genunchi. Un creştin trecând pe acolo zise:

- Ce bine ar fi să pot sparge şi eu tot aşa inimile cele de piatră ale ascultătorilor mei...

- Ca să reuşesc să sparg piatra, eu stau în genunchi - răspunse muncitorul. Lucraţi şi d-voastră în genunchi şi atunci cu siguranţă veţi avea reuşită!

Ce idee!!! Haideţi să încercam şi noi!

Încercaţi...



Unui credincios i s-a arătat diavolul, într-o noapte, în chip de înger luminat şi i-a zis:

- Eu sunt Arhanghelul Gavriil şi sunt trimis la tine să îţi aduc cuvânt de laudă pentru viaţa ta cea curată şi ferită de orice păcat...

Dar credinciosul simţind ispita, răspunse:

- Sfinte Arhanghele, ia seama că ai greşit adresa! Vei fi fost trimis poate la un altul, căci eu sunt un biet păcătos; eu sunt cel mai păcătos şi ticălos om din lume... Diavolul, auzind acestea, scrâşni din dinţi şi o rupse la fugă, pentru că smerenia îl arde şi nu se poate apropia de omul smerit.

Încercaţi şi veţi vedea…

Puterea rugăciunii




Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi. Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:

- Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare Tatăl nostru şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde.

Ceilalţi doi au fost imediat de acord. Primul a început să se roage. Ruga sa a fost atât de frumos spusă, dar camera a rămas în continuare în întuneric. Atunci, s-a rugat şi al doilea. Rugăciunea lui nu putea să nu te impresioneze. Cuvintele veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă. În sfârşit, a început şi cel de-al treilea să-şi spună rugăciunea. Doar că, în timp ce rostea cuvintele cu smerenie, liniştit şi cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toţii, a plecat încet, pe bâjbâite spre intrare, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranţa şi s-a întors. În timp ce el îşi încheia rugăciunea, spunând Amin!, întreaga încăpere fu inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi, nedumeriţi, le spuse, arătându-le Biblia de pe masă:

- Mai devreme, citeam din Sfânta Scriptură. Când s-a stins lumina, eram tocmai la versetul care spune: 


MÂNTUIREA ŞI RUGĂCIUNEA NU STAU ÎN VORBE.


Sectantii


joi, 21 ianuarie 2016

Dar mai înainte?





Un necredincios zise unui om temător de Dumnezeu: 
- "Spune-mi lămurit cine este Dumnezeu şi voi crede şi eu." 
Atunci, credinciosul "îi zise: 
- "Numără, te rog, până la trei." Acela zise: 
- "Unu-doi-trei?"
- ?Nu, nu aşa." 
- "Dar cum?" 
- "Începe cu numărul de dinainte de unu." 
- "Nu, se poate." 
Credinciosul îi spuse atunci: 
- "Tot asemenea îmi ceri şi tu să-ţi spun cine este Dumnezeu. El a fost mai înainte de a fi lumea, şi de aceea mintea noastră cea mărginită nu-L poate cuprinde." — 

Rugaciunea superficiala


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... 

Gheorghe l-a intrebat intr-o zi pe vecinul sau daca Il iubeste pe Dumnezeu. Vecinul a raspuns afirmativ. Gheorghe a continuat: - Te rogi din toata inima Lui? - Sigur, de fiecare data cand ma rog, sunt cu gandul numai la El, a marturisit vecinul. Atunci Gheorghe a spus: - Vecine, daca vei reusi sa rostesti "Tatal nostru“ fara sa te gandesti si la altceva, iti daruiesc calul meu. Pe la jumatatea rugaciunii, vecinul a grait: - Imi daruiesti si saua? - Nici calul, nici saua, pentru ca in loc sa fii cu luare aminte la rugaciune, te-ai gandit la cal

marți, 19 ianuarie 2016

Ucigaşul în pragul morţii !




Un mare ucigaş, fu condamnat la moarte. 
Cu o zi înainte de a fi spânzurat, el fu apucat de-o mare căinţă si ceru să vină preotul. 

Când veni, îl găsi spăimântat. Preotul îi zise: 
- "Ce este fiule? Ce vezi de eşti atâta de înfricoşat?"
Căzând în genunchi, ucigaşul zise: 
- "Părinte, ce vede duhul meu acum, nu se poate spune cu vorbe omeneşti... E dincolo de fire şi-i atâta de groaznic, cum nimic nu este pe lumea asta!? 

Plângând, ceru preotului să-l împace cu Dumnezeu. Preotul îi aduse mângâiere şi, după ce-l spovedi, îi dete Sfânta Împărtăşanie. 
Şi numai aşa, ucigaşul a putut primi cu linişte, moartea.


Sfintii Zilei

Arhivă blog