Pilde Crestin - Ortodoxe: septembrie 2020

sâmbătă, 19 septembrie 2020

Întru aceastã zi, cuvânt despre Euharist, păstorul. (17 noiembrie)

Doi bătrâni, vieţuind în pustie, au rugat pe Dumnezeu să le arate lor în care măsură au ajuns ei. Şi le-a venit lor glas, zicându-le: "În cutare sat al Egiptului este un om, un mirean de rând, cu numele Euharist şi femeia lui, Maria; dar voi n-aţi ajuns încă la măsura acelora".

Deci, sculându-se, bătrânii s-au dus la satul acela şi au întrebat de casa lui. Şi, aflând numai pe femeia lui, i-au zis ei: "Unde este bărbatul tău?" Iar ea le-a răspuns: "Este păstor şi paşte oile". Şi i-a adus pe ei în casa sa. Iar făcându-se seară, a venit Euharist cu oile sale şi văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masă şi a adus apă, ca să le spele lor picioarele. Zis-au bătrânii: "Nu vom gusta nimic, de nu ne vei spune nouă faptele tale cele bune. Iar Euharist, cu multă smerenie le-a zis: "Eu sunt păstor şi aceasta mi-i femeia".

Însă n-au primit bătrânii numai atâta, ci îl rugau pe el. Iar acela nicidecum nu voia să le spună. Apoi i-au zis bătrânii: "Dumnezeu ne-a trimis la tine". Şi, după ce a auzit acest cuvânt, îndată s-a temut şi le-a spus lor: "Iată aceste oi le avem de la părinţii noştri, iar dacă ne dăruieşte Dumnezeu dintr-însele vreun câştig, noi îl despărţim în trei părţi: o parte la săraci, alta la primirea de străini, iar a treia o cheltuim pentru trebuinţele noastre.

Iar de când am luat pe femeia mea, nu ne-am spurcat nici eu nici ea, ci în feciorie am petrecut şi fiecare din noi deosebi dormim şi noaptea ne îmbrăcăm în haine de păr, iar ziua în hainele nostre. Iar până acum nimeni din oameni n-a ştiut cele despre noi".

Deci, acestea auzind, bătrânii s-au minunat si, închinându-se, s-au dus în pustie, mustrându-se pe ei şi lăudând pe Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava în veci !

Amin.

CUMPĂTAREA

Două urechi şi numai o gură

Un înţelept fu întrebat odată:
- "De ce i s-au dat omului două urechi şi numai o gură??
El răspunse:
- "Ca să audă mai mult decât să vorbească".

CRUCEA

Taina

Era odată un general care, cu toate că nu avea suflet rău, era însă supus mâniei. Din te-miri-ce îl cuprindea mânia.
Şi cu toate acestea, el o biruia.
De fiecare dată când simţea că se apropie valul acesta rău, el se oprea din vorbă şi încet, îşi băga mâna dreaptă în buzunarul tunicii.
De îndată, ca prin farmec, mânia se potolea - şi el, zâmbind, dojenea părinteşte pe cel care-l supărase.
Pentru aceasta, era foarte iubit şi cinstit de toţi ofiţerii şi soldaţii.
Unul din tinerii ofiţeri de sub comanda lui, care băgase de seamă mişcarea pe care generalul o făcea ori de câte ori vreo pricină de mânie se ivea, fu prins de-o vie curiozitate să afle taina acestei mişcări. Mergând într-o zi la casa generalului spre a-i aduce nişte hârtii, văzu în cuierul din vestibul una din tunicile lui. Dorind cu putere să, afle dezlegarea întrebării, vârî mâna în buzunarul drept al tunicii.
Dădu peste un mic obiect. Îl scoase. Uimit, privi: era o cruciuliţă de abanos. Atunci ofiţerul pricepu de unde venea puterea de stăpânire a generalului.

Cei doi muncitori

Pe un ogor, erau doi muncitori: unul plin de credinţă, iar celălalt dimpotrivă, vândut satanei.
Stăpânul ogorului stătea cu ei şi-i priveghea.
De la o vreme, stăpânul plecă.
Muncitorul necredincios grăi celuilalt:
- "Hai să ne culcăm la umbră, că doar a plecat stăpânul".
Credinciosul îi răspunse atunci:
- "Al meu e încă aici?, şi duse mâna spre cer.

vineri, 18 septembrie 2020

Inima ta, casa lui Dumnezeu

Un om îl întreabă pe un înţelept:
– Îl caut pe Dumnezeu! I-am văzut peste tot semnele şi bunăvoinţa, adevărurile, minunile. Dar aş vrea să-I văd chipul!
– Uite, vezi muntele din faţa ta? Mută-l cu palmele tale şi poate, astfel, vei găsi ceea ce cauţi!
Cu palmele goale, omul purcese la treabă şi piatră cu piatră, mută muntele folosindu-şi trupul, sufletul şi mintea. După mulţi ani se întoarse la înţelept.
– Am mutat muntele, cum mi-ai spus, dar n-am văzut chipul lui Dumnezeu!
– Vezi apa, care curge prin preajma muntelui? Cu braţele tale, schimbă-i cursul!
Omul osteni mulţi ani şi schimbă albia râului, dar pentru că nu găsi astfel chipul Creatorului, se întoarse la înţelept.
– Inima ta ai cercetat-o? l-a întrebat înţeleptul.
– Am fost prea ocupat cu mutatul muntelui, schimbarea albiei râului, cu vorbele multe, cu oamenii, cu viaţa…
– Omul nu caută decât ceea ce este deja în el. Eşti pe drumul cel bun şi vei găsi fără îndoială ceea ce cauţi. Chipul lui Dumnezeu nu se revelează dintr-o dată, ci se adună, picătură cu picătură, ca roua. Mai uşor muţi un munte, mai degrabă schimbi albia unui râu, decât să-l vezi pe Dumnezeu, dacă nu i-ai făcut casă în sufletul tău!

joi, 17 septembrie 2020

Povestea unui om înțelept

Oamenii obișnuiau să meargă la un om înțelept, plângându-se mereu de aceleași probleme. Într-o zi el le-a spus o glumă bună, la care ei au râs cu poftă. 
După câteva minute, le-a spus din nou aceeași glumă. De această dată, doar câțiva dintre ei au zâmbit.
Când înțeleptul a repetat aceeași glumă și a treia oară nimeni nu a mai râs.
Înțeleptul a zâmbit și le-a spus: ”Nu puteți râde la aceeași glumă de prea multe ori. Așadar, de ce vă plângeți mereu de aceeași problemă?” 
MORALA
Îngrijorarea nu îți va rezolva problemele vreodată. Tot ce vei reuși să faci este să îți consumi timpul  și energia. 

VIN VREMURI GRELE.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!Într-o dimineață, un tânăr artist intră într-o cafenea, fericit că a fost angajat să picteze portretul unui om foarte bogat care avea o firmă de construcții. În timp ce își savura cafeaua bucuros, văzu un ziar lăsat pe masa vecină în care era tipărit cu litere mari următorul titlu:

Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte. Patronul cafenelei trecu să-l salute și văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci ”vin vremuri grele”, așa că trebuie să muncească la lucrarea lui.
Patronul începu și el să fie tot mai măcinat de gândul că ”vin vremuri grele”, pe măsură ce se gândea la vorbele tânărului. Își sună apoi soția rugând-o să nu se supere, dar că trebuie să-și anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă și s-au anunțat ”vremuri grele”. Aceasta sună la magazinul unde își comdandase rochia și o rugă pe patroană să-i anuleze comanda. Își ceru scuze dar ...”vin vremuri grele” și trebuie să facă economii.
Patroana n-a avut încotro și a anulat comanda, dar își aminti că a auzit ea la știri cândva că „Vin vremuri grele”. Așa că a sunat imediat la firma de construcții pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunțat pe constructor că va renunța pentru moment la lucrare, deoarece „vin vremuri grele” și nu își poate asuma un asemenea risc în acest moment.
Constructorul s-a întristat la auzul acestei vești, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist spunându-i că dorește anularea comenzii pentru portret, întrucât „vin vremuri grele” și acesta nu este un moment potrivit pentru astfel de cheltuieli.
Copleșit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, că doar s-a întâmplat așa cum a anticipat. Simțindu-se trist, porni spre cafeneau favorită să-și înece amarul cu un pahar de vin. În timp ce stătea din nou așezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat și a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. A constatat cu stupoare că ziarul era vechi de 7 ani. Cineva despachetase farfurii pentru restaurant și a lăsat pe masă ziarul în care fuseseră împachetate.
Gândurile și modul nostru de a ne raporta la lumea înconjurătoare au o mare influență asupra noastră cât și asupra celor de lângă noi. Stările noastre sufletești pot influența mediul înconjurător și uneori chiar în mod ireversibil!

Otrava din noi...

Fiica cea mică se întoarce acasă și îi spune tatălui ei:
– Tată, o urăsc pe vecina noastră! Atat de tare o urasc de imi vine s-o omor. Mă poți ajuta?
Tatăl răspunde:
– Da, dragă mea. Dar există o singură condiție: mai întâi trebuie să faci pace cu ea pentru a elimina toate suspiciunile de la tine. Fii amabilă, apreciativă, răbdătoare, afectuoasă, dezinteresată și atentă la ceea ce îți spune. Aici este otravă pentru ea. Amestecă această pulbere în mâncarea sau bautura ei în fiecare zi și va începe să moară încet.
O lună mai târziu, fiica vine din nou la tatăl ei:
– Tată, nu o mai vreau moartă.  O iubesc. Ce ar trebui să fac acum? Cum pot opri acțiunea otrăvii?
– Nu-ți face griji! Remediul pe care ți l-am dat este făina de orez. Nu i se va întâmpla nimic, pentru că adevărata otravă pe care ai purtat-o, a fost ​​tot timpul în tine.
Cele mai frecvente tipuri de otravă sunt răzbunarea și căutarea disperată a dreptății. Ne pot lua din viața ani buni, mâncându-ne din interior, lipsindu-ne de fericire și speranță.
Doar cel care nu cunoaște dragostea, nu poate ierta. Iubirea este responsabilă de iertare, dragostea pentru Dumnezeu, pentru ceilalți oameni, pentru viață, pentru lume și pentru sine.

Iertarea adevărată nu este posibilă dacă nu este susținută de credinta si intenții sincere. Motivul principal al iertării poate fi prietenia sau simțul responsabilității, dar, poate, singurul mod de a-l realiza este să iubești pe cel pe care îl urăști.

Cu toate acestea, iertarea nu înseamnă că trebuie să scăpăm de trecut sau să uităm de suferințele noastre din trecut. Iertarea constă într-o nouă abordare a amintirilor trecutului, viziunii prezentului și așteptării viitorului.

Fără iertare, nu poate exista dragoste si credinta. Este posibil să necesite mult efort, dar este singura cale de a vă vindeca sufletul. Deci ..
Iertarea nu este doar un cuvânt, ci este un sentiment. Dacă negativul nu a dispărut, trebuie să încercați din nou să iertați. Și deci este necesar să faceți acest lucru până când nu există nicio urmă de durere. Asa sa va ajute  Dumnezeu !

vineri, 11 septembrie 2020

Taina Sfintei Cununii

O femeie necăjită a venit la un preot să-i ceară sfat:

- Vă rog, părinte, ajutaţi-mă cu un sfat. N-am întelegere în casă. Bărbatul meu cheltuieşte mai mult decât câştigăm. Uneori bea, alteori ne certăm. Datoriile cresc, iar noi şi copiii trăim tot mai rău.

- Lasă femeie, o să vorbesc eu cu el.

După câteva zile, preotul se întâlneşte pe drum cu bărbatul femeii şi îl întreabă:

- Cum o mai duci, fiule ?

- Destul de greu, părinte.

- Dar, din câte stiu eu, femeia ta este harnică, nu ?

- Aşa e, părinte, slavă Domnului, mi-a dat femeie bună, nu mă pot plânge.

- Atunci, care este problema ?

Încurcat, omul nu a mai ştiut ce să răspundă, dar preotul i-a spus:

- Vezi pasărea ce zboară chiar acum pe deasupra casei tale ?

- Da, părinte.

- Căsătoria este si ea, fiule, tot ca o pasare, iar bărbatul şi femeia sunt cele două aripi. Dacă nu bat amândouă odată aerul, pasărea nu poate zbura. Oricât s-ar strădui una, fără ajutorul celeilalte nu poate face nimic. Caută să îţi ajuţi nevasta şi copiii, căci doar aşa te poţi numi om. Mulţumirea ta depinde de mulţumirea familiei tale.

Recunoscător pentru sfat, bărbatul a plecat mai departe, iar, în gând, îi stăruiau cele spuse de preot.

"E uşor a te însura, dar greu a face o familie".

joi, 3 septembrie 2020

Omul cu nici o credinta

Doi prieteni discutau odata despre credinta.
Unul dintre ei zise celuilalt:
- Ce credinta ai tu, prietene?
Acela a raspuns, zicand:
- Nici una, in privinta aceasta sunt ca o coala de hartie alba.
Cel dintai, care era un om foarte evlavios, il sfatui astfel:
- Baga de seama, prietene, ca nu cumva sa scrie diavolul numele pe ea.
Aceste cuvinte au zguduit adanc sufletul prietenului. Din clipa aceea o raza din harul lui Dumnezeu i-a strabatut sufletul si a inceput sa se ocupe tot mai mult de credinta pana ce ajunse sa se roage, asa, cum mama lui il invatase in copilarie.

PILDA DIN PATERIC

Spunea un bătrân oarecare despre trei frati silitori care s-au sfătuit împreună să-si aleagă fiecare dintr-însii câte o faptă bună, pe care păzind-o să se mântuiască prin ea. Deci cel dintâi si-a ales să fie împăciuitor, adică să se silească să împace pe cei ce îi va vedea că sunt învrăjbiti, după cuvântul Domnului ce este scris: fericiti sunt făcătorii de pace. Cel de al doilea si-a ales să cerceteze bolnavii si să le slujească lor. Iar cel al treilea si-a ales fără-de-grija, adică viata linistită, si acesta a mers si s-a sălăsluit în pustie.

Deci cel dintâi, care îsi alesese să fie împăciuitor celor învrăjbiti, văzând că nu poate să-i împace pe toti si supărându-se de multa lor gâlceavă, s-a lăsat de acea slujbă si sculându-se a mers la fratele său care îsi alesese să slujească bolnavilor. Si mergând la dânsul, l-a găsit pe el scârbit, că s-a săturat a mai sluji bolnavilor, văzând că nu poate nici într-un chip să le facă tuturor pe voie. Si s-au sfătuit amândoi să meargă la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fără-de-grija.

Si, asa, sculându-se, au plecat si au mers la dânsul si i-au spus amândoi întâmplările si supărările lor. Si l-au rugat să le spună lor si el, ce a isprăvit cu fără-de-grija lui în acea pustie? Iar el, tăcând putin si sculându-se, a mers la baltă si, luând apă cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apă si l-a adus la dânsii si le-a zis lor: "Căutati, fratilor, si vedeti bine cum este această apă".

Si era apa tulbure, pentru că atunci o luase din baltă. Zis-au lui fratii: "Vedem, frate că este tulbure". Si punând-o să stea putin, s-a asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci, luând-o asa limpede, iarăsi le-a arătat-o lor, zicând: "Căutati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure cum s-a limpezit". Iar ei, căutând, se minunau, că îsi vedeau într-însa, ca în oglindă, fetele lor.

Apoi le-a zis: "Vedeti, fratilor, si întelegând să cunoasteti, că precum ati văzut apa aceasta cum era întâi tulbure si întunecată, iar acum o vedeti limpede si luminată, asa este si acel ce trăieste în lume cu oamenii: de tulburarea gâlcevilor lumesti este tulburat si întunecat si nu îsi vede păcatele si răutătile sale. Iar dacă se deosebeste pe sine si iese din gâlceavă, atunci i se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel îsi vede si îsi cunoaste păcatele si răutătile sale"

Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox