Trebuie să ne gîndim cu atenție înainte de a acționa.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un cal era legat de un stâlp, dar diavolul a venit și l-a dezlegat.

Calul s-a apropiat de câmpul țăranului și a început să strice recolta.

Țăranul s-a enervat, a luat o pușcă și a ucis calul.

Apoi, proprietarul calului s-a enervat și el, a luat o pușcă și s-a răzbunat pe țăran.

Soția a văzut acest lucru și l-a ucis pe proprietarul calului.

Apoi fiul proprietarului de cai s-a enervat și a ucis-o pe soția țăranului.

Vecinii l-au ucis pe acest tip și i-au ars casa ...

Oamenii l-au întrebat pe diavol: de ce ai făcut toate acestea?

Diavolul a răspuns: Nu fac nimic greșit, doar am dat drumul calului.

MORALA.

Diavolul face doar niște lucruri simple și inocente, iar restul le facem noi înșine. El știe că răul este blocat în inimile noastre. De aceea, trebuie să ne gîndim cu atenție înainte de a acționa.

Amintiți-vă: cuvântul are putere, gândiți-vă înainte de a acționa și gândiți-vă înainte de a vorbi.

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: DESPRE BUNĂTATE

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: DESPRE BUNĂTATE: Ai păcătuit? Intră în biserică, spune lui Dumnezeu: "Am păcătuit!". Nu-ti cer nimic altceva decât numai aceasta. Dumnezeiasca Scr...

Eu sunt Credinţa...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un om, prins în cumpenele cele mari ale vieţii, se gândea adânc: ,,Cine oare mă va mângâia pe mine, în ceasurile cele grele ale vieţii mele?”, şi cu acest gând a adormit. În vis, i-a apărut un bărbat strălucitor şi mândru, care îi spuse:

 - Eu te voi mângâia… 

- Dar cine eşti tu?

 - Eu sunt ştiinţa lumii acesteia. Omul însă răspunse:

 - Nu, nu mă poţi mângâia, căci adeseori te-am urmat şi mi-ai otrăvit cugetul şi sufletul. Apoi, veni şi o femeia orgolioasă şi atrăgătoare care-i zise:

 - Eu îţi voi putea aduce mângâiere.

 - Dar tu, cine eşti? 

- Eu sunt slava oamenilor… Omul acoperindu-şi faţa să nu o mai vadă, îi spuse:

 - O, te-am ascultat de multe ori, şi numai rău mi-ai pricinuit. 

Pleacă din faţa mea! A mai venit apoi şi un bărbat voinic, strălucitor, cu haină aurită, având în mână un buzdugan cu pietre scumpe care i-a spus: - Eu te voi putea mângâia…

 - Dar tu, cine mai eşti? 

- Eu sunt Banul 

– Averea

 – Puterea. 

- Piei din faţa mea, căci tu mi-ai adus cele mai multe şi grele suferinţe… 

După ce plecă şi aceasta, apăru şi o femeie umilă, îmbrăcată simplu şi cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească şi o binecuvântată pace, care-i spuse cu glas cald şi blajin:

 - Eu sunt Credinţa, şi glas bun îţi aduc de la Cel Ce m-a trimis: ,,Veniţi la Mine toţi cei necăjiţi şi împovăraţi, şi vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce şi sarcina Mea uşoară…” 

Omul se deşteptă, şi după câteva clipe de gândire îşi zise: Da, tu singură grăieşti adevărul, pe tine te voi urma. Şi într-adevăr, Credinţa i-a adus omului mângâiere în întreaga sa viaţă şi l-a însoţit până la mormânt.

Rugăciune...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un părinte călugar bătrân era bolnav de multa vreme şi de multe zile nu putea mânca. Iar ucenicul lui a stăruit să-i facă o fiertură de
mâncare, ca să mai prindă putere. Şi îndată, făcând foc, a pus într-o oală o mână de orez să fiarbă. Şi erau în chilie două vase: unul cu miere, altul cu ulei de cânepă, rânced, amar şi împuţit, pentru candelă. Ucenicul, voind să îndulcească puţin fiertura, n-a luat aminte din care vas să ia şi în loc de miere a pus în oală ulei rânced şi amar. Apoi s-a dus la bătrânul şi l-a îndemnat sa mănânce. Bătrânul gustând, a cunoscut greşeala ucenicului, dar a tăcut, nezicând nimic. Iar fratele stăruia: „Te rog mai mănâncă, căci bune bucate ţi-am făcut şi cu miere le-am îndulcit. Iată că şi eu voi mânca împreună cu tine”. Şi gustând, şi-a văzut greşeala şi s-a rugat de bătrân să-l ierte. Bătrânul i-a răspuns: „Nu te scârbi, fiule, de cele întâmplate. Căci de-ar fi fost voia lui Dumnezeu să-mi puie miere în fiertură, miere ar fi pus. Iar acum ce-a vrut Dumnezeu aceea mi-ai dat”. Şi acestea zicând, bătrânul îndată s-a vindecat de boala sa.

Ca preot creştin ortodox, te îndemn să spui zilnic această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, te rog să-mi dai şi mie smerenie, blândeţe, răbdare şi iubire pentru Tine, pentru aproapele meu şi pentru toţi vrajmaşii mei”

Studentul...si Dumnezeu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?

- Da dle, spune studentul

- Deci crezi in Dumnezeu?

- Cu siguranta

- Dumnezeu e bun?

- Desigur, Dumnezeu e bun.

- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

- Da

- Tu esti bun sau rau?

- Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

- Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

- Da, dle. As incerca.

- Deci esti bun.

- N-as spune asta.

- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

- Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

- Pai…, da, spune studentul

- Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

- De unde vine Satana?

Studentul ezita.

- De la Dumnezeu.

- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

- Da, dle.

- Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

- Da.

- Deci cine a creat raul?

Profesorul a continuat.

- Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

- Da.

- Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

- Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

- Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

- Nu, dle. Nu L-am vazut.

- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

- Nu, dle, nu l-am auzit.

- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

- Nu, dle, ma tem ca nu.

- Si totusi crezi in el?

- Da.

- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

- De profesor, exista caldura?

- Da.

- Exista frig?

- Da, fiule, exista si frig.

- Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii . Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

- Gresite? Poti explica in ce fel?

- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.

Un semestru foarte bun, intr-adevar.

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?

Clasa izbucneste in ras.

- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere.

Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.

In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921….

Faptele vorbesc de la sine. Nu avem nevoie de vorbe desarte!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

          

Mariana Lapuste:

,,Sa va relatez un caz adevarat.

O prietena de-a mea, avea un frate in scaun cu rotile in varsta de 50 de ani, acesta era ingrijit de mama lui, dar intr-o zi a trecut la Domnul.
Baiatul cu probleme a ramas in grija surorii, prietena mea. Cand a venit iarna, ea l-a adus acasa la ea, la bloc, dar asta nu a fost pe placul lui. Lui ii placea la tara, insa ea nu putea merge la serviciu si sa faca si naveta. El era tot timpul suparat si o ameninta ca, daca nu-l duce inapoi la tara, se arunca pe geam. El daca se sprijinea de ceva, putea sa se ridice din scaun si chiar sa faca cativa pasi.
Intr-o dimineata, pe cand se pregatea sora lui sa mearga la serviciu, el i-a spus ca s-a uitat de unde ar putea sa se arunce ca sa fie sigur ca o sa moara, si s-a gindit ca, de la geamul camerei sale daca ar cadea ar muri, pentru ca erau pietre jos, locuind la etajul patru el era sigur ca nu va scapa.

 Ea trebuia sa plece, pentru ca intarzia si, in disperare, a luat o poza cu Parintele Arsenie Boca si a zis: ,,Parinte, eu nu pot sta sa-l pazesc, te rog, fa-o sfintia ta", si a plecat. Cand s-a intors acasa, a intrebat-o fratele sau cine e cel din poza.

 Ea l-a intrebat "de ce" si i-a raspuns ca e Pr. Arsenie, intrebandu-l de ce. I-a raspuns ca a vrut sa se arunce si parintele l-a prins de mana si nu l-a lasat. Asa ca, cei care au ceva de comentat, sa se abtina!"
Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui, amin.

Rugăciunea cea mai puternică....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată, un bătrân a fost întrebat:

- Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru că începe postul.

Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude. Acum începe și postul și aș vrea să am inima liniștită.

Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:

- Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri.

Și s-au rugat - fiecare cât a putut mai bine.

Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare.

S-au rugat și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.

Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme.

Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.

Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu.

Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.

Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:

„De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat, dar ție nu?”

Celălalt a răspuns:

„Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut ! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru:

Să te ajute pe tine !"

Cea mai puternică rugăciune în post este Iubirea aproapelui !

Fii bun și vei avea pe Dumnezeu în inimă !

AMĂGIREA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Curge viaţa ca o apă-nvolburată de păcate
Azi mai mulţi ca niciodată, se îndreaptă către moarte…,
Merg conduşi de-amare patimi ce îi mână înainte
Şi nu ştiu că veacu’-acesta, drept robi iadului îi vinde…

Calea se deschide largă, trece gloată după gloată
Şi-n veşminte fastuoase, urâciunea e-mbrăcată…
Aşezat la loc de cinste, rege-al veacului e banul,
Tot bogatul i se-nchină şi-l doreşte tot sărmanul.

Desfrânarea-i o virtute, au eradicat păcatul
Nu mai ştii care-i femeia, nu mai ştii care-i bărbatul
Tot ce până-n veacu-acesta era firesc şi moral,
În trufaşa lor gândire i se zice anormal.

Merg grăbiți pe-a morții cale, timpul nu le mai ajunge
Nu se mai opresc să vadă, drumu-acesta unde duce…
Nu mai pot să se oprească, mai au multe de făcut
Căci din spate îi împinge, câte-un fiu de Belzebut…

Cocoţaţi pe munţi de aur, cupa amăgirii sorb
Şi pe drumul plin de patimi, se conduce orb pe orb…
Sufletele-s adormite în a vieţii opulenţă,
Viciul stăpâneşte trupul, totu-i vis şi decadenţă.

Iar stăpân pe-ntinsa cale, nu-i vreun fiu de pământean,
Cei ce mână toata turma, sunt ostaşii lui satan…
Şi puţin din cei ce calcă drumul veacului apus
Se opresc să ia aminte la chemarea lui IISUS.

Îi aşteapta DOMNUL milei şi le iese înainte
Dar în fiecare gloată e un Iuda care-L vinde,
E un bici care-L loveşte, e o gură care-L scuipă…
E un Ana şi-un Caiafa, ce pe cruce iar îl urcă.

Îl mai răstignesc odată fariseii cei moderni
Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi,
Rar din gloată se desprinde, la piciorul crucii pică,
Câte-o sfântă Magdalenă, câte-o blândă Veronică,

Câte-un Simon, câte-un Pavel, câte-un fiu al lui Alfeu
Mai întorc din astă goană, câte-un om spre DUMNEZEU
Şi-L aşteaptă-n a lor casă, câte-o Marta şi-o Marie,
Ca din moartea necredinţei, câte-un Lazăr să învie.

,,Nu te teme, turmă mică! se aude glas de Sus,
Crucea să vă fie armă, si scut numele Iisus.
De Mă veţi urma pe Mine, părăsind pierduta haită,
Pentru tine, turmă mică, Mă mai răstignesc odată!”

Eliana Popa

Postul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată, un bătrân a fost întrebat:
- Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru că începe postul.
Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude. Acum începe și postul și aș vrea să am inima liniștită.
Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns:
- Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri.
Și s-au rugat - fiecare cât a putut mai bine.
Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare.
S-au rugat și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc.
Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme.
Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic.
Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu.
Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el.
Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt:
„De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat, dar ție nu?”
Celălalt a răspuns:
„Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut ! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru:
Să te ajute pe tine !"
Cea mai puternică rugăciune în post este Iubirea aproapelui !
Fii bun și vei avea pe Dumnezeu în inimă !

Nu judeca - de Preot Ioan

Călugărul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

"Un călugăr a plantat un măslin și a început să se roage :

„Doamne, trimite niște ploaie pentru copacul meu”.

Și Domnul a trimis ploaie. Copacul era gata să moară de la atâta ploaie, iar călugărul s-a rugat :

„Și acum, Doamne, îți cer să trimiți mult soare pentru pomul meu”. Și Domnul a oprit ploaia și a trimis soarele. Copacul a crescut.

Călugărul a continuat să se roage :

„Doamne, trimite un mic ger pentru a întări rădăcinile și ramurile”. Domnul a trimis înghețul și copacul a murit.

Călugărul era foarte supărat. S-a dus la un alt călugăr pentru a-i spune ce s-a întâmplat și pentru a-și împărtăși durerea.

„Vezi, zise celălalt călugăr, am și eu un măslin. Arborele meu a crescut bine, dar eu m-am rugat într-un mod diferit. I-am spus lui Dumnezeu că El este Creatorul acestui copac și știe cel mai bine ce este necesar pentru el. Am cerut doar lui Dumnezeu să aibă grijă de el și El face asta”.

Acest lucru este valabil și pentru noi. De multe ori cerem de la Dumnezeu ce credem noi că avem nevoie. Dar Dumnezeu știe cel mai bine de ce avem noi nevoie. Cerem să ne scape de anumite boli sau primejdii, dar poate că tocmai acelea ne sunt nouă cel mai de folos la mântuire. Aveți încredere totală în Bunul Dumnezeu și în Pronia Lui cu lumea întreagă și cu fiecare dintre noi.

Cea mai sfântă rugăciune adusă lui Dumnezeu în orice împrejurare este aceasta:

„Doamne, fie Voia Ta în toate. Slavă Ție, Doamne, pentru toate. Iartă-ne pentru toate cele omenești. Slavă Ție pentru toate cele dumnezeiești.”

Pr Stavriu

Alfabetul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Intr-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înţelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat:
– De ce tot repeţi literele?
– Păi, aşa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
– Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
– Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că ştie El să le pună în ordinea care trebuie…

Matei 19:14 Şi Iisus le -a zis: ,”Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei”

O pildă de seară bună

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un cânt de greier și un răsarit de soare

Un cetătean dintr- o mare metropolă primește vizita unui prieten , un călugăr athonit și merg în centrul orașului.Venise cu o ascultare..

Era ora amiezii , iar străzile erau pline de oameni.

Mașini claxonand , taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau ,sunete ale orașului care parcă te asurzeau.

Dintr-o dată monahul îi spune prietenului său:

- Am auzit un greiere !

Cantă frumos...

- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul asta ! i-a spus amicul.

- Sunt sigur , am auzit un greiere ! a insistat călugărul .

- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul .

Monahul a ascultat cu atenție un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câțiva copaci.

A căutat împrejur, sub ramuri și a găsit micul greiere.

Prietenul său a rămas uimit.

- E incredibil!

Trebuie să ai un auz supraomenesc!

- Nu ! a spus monahul .

Urechile mele nu sunt diferite de ale tale.

Totul depinde de ce asculți cu ele.

- Dar nu se poate a continuat prietenul.

Eu nu aș putea auzi un greiere în acest zgomot!

- Depinde de ceea ce este important pentru tine , a venit imediat răspunsul.

Dă- mi voie să- ți arăt.

A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede pe care le- a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului.

Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului , au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuți erau ai lor.

- Înțelegi ce am vrut să spun? a continuat sihastrul .

Totul depinde de ceea ce este important pentru tine. Ce cauți ? Ce vrei de la viață ?

Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, ura, crimele, tragediile, urechea , auzul ,care este prelungirea rațiunii si simțirii noastre , se fixează pe tot ce este urât , rău, nefolositor.

Ni se induce FRICA !

Devenim așa, și intrăm in această roată a vacarmului.

Devenim stresați ,neputincioși , temători de avion, de frig ,de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi și ce este cel mai rău, de sentimentele noastre și ... nu stim : Cine suntem ? Cine ești ? De unde ?.. Cand ,cum sau de ce ?...

Nu educăm copii cu valori eterne !

Omul nu mai vede o creangă de cireș înflorit, Cerul senin sau ploaia sau verdele, Raza de soare ..doar simte un volan și vorbește telefonic..mecanic.

Opreste- te și simplifică viața ta !

Auzi ce simți ?!

Durerea ta o auzi ?

Bucuria o ai ?

Ascultând așa zisele

" informații" , care de fapt sunt praf in urechile noastre , prinși în această capcană nu mai avem libertate.

Libertatea de a fi , nu libertatea de a avea !

Toată ziua spunem

e greu , oamenii sunt răi , totul e rău, vrem sa schimbăm...

Schimbarea vine cu tine. Tu esti inceputul bun al drumului spre Cer care trece prin inimă.

Auzi frumos, vezi bine, graieste adevarat si înșelarea pleacă, se destramă.

Tot mai des auzim : Trăim într-o lume nesigură, vin razboaie, vine apocalipsa ,nu am încredere în nimeni ...

Nu avem încredere si suntem nesiguri deoarece nu avem nădejde în Milostivul Dumnezeu, nu mai credem in îngeri, in oameni..

Sfarsitul lumii e sfarsitul tău.

Inceputul lumii adevarate e inceputul tău.

Raiul începe de aici, nu de dincolo.

Oriunde vei fugi , tot de tine dai si păcatele tale!

Mergi si spovedeste- te, schimbă viața ta !

Mătură calea spre Biserică.

Și în tot acest timp, greierii cântă, frunzele foșnesc , apele curg și noi ... nu le auzim ...

Citeste Sfanta Scriptură !

E scrisă pentru tine !

Ascultă glasul lui Dumnezeu.

" Căutați mai intai Imparația lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adăuga vouă".( Evanghelia)

O seară liniștită cu Dumnezeu.

sursa: https://www.facebook.com/profile.php?id=100012383628749