Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

marți, 30 mai 2023

Un câine loial …

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


O femeie avea obiceiul când pleca la alergat sau cumpărături,să își lase copilul cu câinele ei devotat.
Ea se întoarce mereu pentru a găsi băiatul adormit adânc cu câinele.
Într-o zi s-a întâmplat ceva tragic.
Femeia, ca de obicei, a lăsat bebelușul pe mâinile acestui câine credincios și a plecat la cumpărături.
Când s-a întors, a descoperit o scenă oribilă, și a fost dezastru total. Bebelușul nu era în pătuțul lui, scutecele și hainele erau bucăți, cu pete de sânge peste tot în dormitor. În stare de șoc, femeia speriată a început să caute copilul. Dintr-o dată l-a văzut pe Câinele credincios ieșind de sub pat, acoperit de sânge peste tot lingându-și gura ca și cum tocmai terminase o masă delicioasă.
Femeia era convinsă că câinele i-a mâncat copilul. Fără să stea mult pe gânduri, a bătut câinele până la moarte cu un lemn. Apoi ancheta a continuat pentru a găsi cel puțin o parte din corpul fiului său. În curând vede o altă scenă. În spatele patului era bebelușul care era dezbrăcat și se distra pe covor. Sub pat femeia a descoperit corpul unui șarpe care fusese sfâșiat. A fost o luptă aprigă între șarpe și câine. Câinele s-a luptat pentru a proteja bebelușul de șarpele flămând. Era prea târziu pentru ea acum să se împace pentru că, în nerăbdarea și mânia ei, ucisese câinele credincios.

Cât de des judecăm oamenii cu cuvinte dure și răspândim minciuni despre ei înainte de a ne face timp pentru a evalua situația?.

"Ai mereu răbdare să analizezi situația și să eviți greșelile care ne pot doborî. "sursa:E.L.Gheorghe

duminică, 28 mai 2023

Ce este aceasta ?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Un batran de 80 de ani era la masa, in casa lui, impreuna cu fiul sau de 45 de ani, un barbat foarte bine educat. Dintr-o data, batranul pune mana pe lingura si isi intreaba fiul:
Tatal: “Ce este aceasta?”
Fiul: “Este o lingura. Cu ea mancam.”
Dupa cateva minunte, tatal isi intreaba fiul pentru a doua oara: “Ce este aceasta?”
Fiul: “Tata, ti-am mai spus: este o lingura.”
Dupa putin timp, tatal batran ii cere din nou explicatii fiului sau: “Ce este aceasta?”
In acel moment fiul devine usor iritat; in tonul vocii sale se aude putin dezgust cand raspunde: “Este o lingura,
O LINGURA… o folosim la supa.”
Putin timp dupa aceea, tatal isi intreaba fiul pentru a patra oara: “Ce este aceasta?”
De data aceasta, fiul nu isi mai poate ascunde nervii si tipa la tatal sau: “De ce imi pui aceeasi intrebare iar si iar? Ti-am zis de la inceput ca este o nenorocita de lingura. Nu esti in masura sa intelegi acest lucru?”
Tatal pleaca capul si nu mai zice nimic. Dupa putin timp, se ridica de la masa, se duce in camera lui si se intoarce cu un jurnal vechi, din care atarna pagini rupte, pe coperta caruia era scris: “Viata mea dupa nasterea fiului meu”.
El deschide la o pagina anume, apoi ii cere fiului sau sa citeasca acea pagina:
“Astazi fiul meu de doar trei anisori statea cu mine la masa, cand sotia mea aseza masa. In momentul in care a vazut lingura, el m-a intrebat ce este. I-am raspuns zambind ca este o lingura si ca o folosim pentru a manca supa cu ea. Dar nu a fost de ajuns pentru el; mi-a pus aceeasi intrebare de 23 de ori… si eu i-am raspuns tot de 23 de ori ca este o lingura, sarutandu-l de fiecare data pe frunte. Nu m-am simtit nici macar o clipa iritat, mai degraba am simtit nevoia de a proteja acest suflet de om nevinovat.”
Morala: Daca parintii tai ajung foarte batrani, nu ii respinge si nici nu te uita la ei ca la o povara; vorbeste cu ei, viziteaza-i, ajuta-i atunci cand au nevoie. AI GRIJA DE EI. De astazi spune in fiecare dimineata cu voce tare: “Vreau sa imi vad parintii fericiti. Ei au avut grija de mine cand am fost mic. Ei mi-au oferit dragoste neconditionata si m-au crescut cum au putut mai bine. Au trecut munti si vai fara a vedea furtuna si fara a se plange… doar pentru ca mie sa nu imi lipseasca nimic.”

vineri, 26 mai 2023

Întru aceastã zi, cuvânt despre Euharist, păstorul. (17 noiembrie)

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Doi bătrâni, vieţuind în pustie, au rugat pe Dumnezeu să le arate lor în care măsură au ajuns ei. Şi le-a venit lor glas, zicându-le: "În cutare sat al Egiptului este un om, un mirean de rând, cu numele Euharist şi femeia lui, Maria; dar voi n-aţi ajuns încă la măsura acelora". Deci, sculându-se, bătrânii s-au dus la satul acela şi au întrebat de casa lui. Şi, aflând numai pe femeia lui, i-au zis ei: "Unde este bărbatul tău?" Iar ea le-a răspuns: "Este păstor şi paşte oile". Şi i-a adus pe ei în casa sa. Iar făcându-se seară, a venit Euharist cu oile sale şi văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masă şi a adus apă, ca să le spele lor picioarele. Zis-au bătrânii: "Nu vom gusta nimic, de nu ne vei spune nouă faptele tale cele bune. Iar Euharist, cu multă smerenie le-a zis: "Eu sunt păstor şi aceasta mi-i femeia". Însă n-au primit bătrânii numai atâta, ci îl rugau pe el. Iar acela nicidecum nu voia să le spună. Apoi i-au zis bătrânii: "Dumnezeu ne-a trimis la tine". Şi, după ce a auzit acest cuvânt, îndată s-a temut şi le-a spus lor: "Iată aceste oi le avem de la părinţii noştri, iar dacă ne dăruieşte Dumnezeu dintr-însele vreun câştig, noi îl despărţim în trei părţi: o parte la săraci, alta la primirea de străini, iar a treia o cheltuim pentru trebuinţele noastre. Iar de când am luat pe femeia mea, nu ne-am spurcat nici eu nici ea, ci în feciorie am petrecut şi fiecare din noi deosebi dormim şi noaptea ne îmbrăcăm în haine de păr, iar ziua în hainele nostre. Iar până acum nimeni din oameni n-a ştiut cele despre noi". Deci, acestea auzind, bătrânii s-au minunat si, închinându-se, s-au dus în pustie, mustrându-se pe ei şi lăudând pe Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava în veci ! Amin.




vineri, 12 mai 2023

Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit…

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Spune-mi, ce răspuns vei da lui Dumnezeu tu care îmbraci zidurile și nu pe oameni? Tu, care împodobești un animal și treci cu vederea zdrențele pe care le poartă semenul tău? Tu, căruia i se strică mâncărurile și nu dai celor care flămânzesc?

Vezi aceste ziduri care se dărâmă odată cu trecerea vremii și ale căror ruine răsar în cetate precum stâncile ies la suprafața apei? Când se construiau, bogații se interesau de ziduri și-i treceau cu vederea pe săraci.

Unde s-a dus măreția lor? Unde s-a dus și cel care se mândrea pentru această măreție? Vezi cum se dărâmă și se pierd ca palatele pe care copiii le construiesc pe nisip ca să se joace? Iar cel mort plânge în iad pentru viața pe care a risipit-o în lucruri deșarte. Să ai suflet mare! Zidirile, și mici și mari, fac aceeași treabă.

Când intru în casa unui om cu gusturi rele și parvenit și o văd înăbușită de podoabe, știu că acest om nu are nimic mai prețios decât cele care se văd și că împodobește cele neînsuflețite, în timp ce sufletul său și-l lasă neîmpodobit.

Spune-mi, la ce nevoie slujesc paturile sau mesele luxoase, fotoliile și trăsurile, astfel încât să nu treacă banii la cei săraci, care cu miile se roagă la uși cu glasuri jalnice? Iar tu nu vrei să dai, pentru că spui că nu ai pentru toți aceștia. Și în timp ce buzele tale se jură, mâinile tale te trădează. Pentru că mâna ta te dezminte, strigând fără să vorbească, așa cum strălucește asupra ta piatra prețioasă de la inel.

Câți poate izbăvi din datorii un inel de-al tău? Câte case care se pierd nu s-ar pune pe picioare? Un dulap de-al tău poate îmbrăca o întreagă cetate care tremură de frig. Iar tu îl alungi pe sărac neajutorat, fără să te temi de Dumnezeu Care te va judeca.

Nu ai compătimit, nici tu nu vei fi compătimit. Nu ai deschis ușa, te vor alunga și pe tine din Împărăție. Nu ai dat pâine, nu vei primi viața veșnică.

Sfântul Vasilie cel Mare, „Mica Filocalie a inimii”, Elena Kondila, Ed. AKRITAS.


TOMA (omul credincios)

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!Când tânjești la mai mult decât ai,pierzi și ce-ai avut înainte!



Oricând îi facea lui Toma
 Cineva vr-un mare rău,
 El spunea cu bunătate :... 
„Las-că vede Dumnezeu".

Mulți râdeau atunci de dânsul
 Socotindu-l că-i țicnit,
 Iară alți-n gura mare 
Nu-l scoteau din pocăit.

„Tomo... îi ziceau adesea 
Dintre rude și vecini
 — Greu e să mai trăiești astăzi
 Ca și cei dintâi creștini...

Azi cuvintele Scripturii 
Cu privire la dușmani,
 Nici de loc nu-s respectate, 
Căci nu fac nici cât doi bani.

Cum ? Când unul te lovește 
Sa-l ierți ? Să nu te răzbuni ? 
Și răbdând, tu pentru dânsul 
Să mai faci și rugăciuni ?

Cum ? Când unu-ți cere haina
 Și cămașa să i-o dai ? 
— Apoi, cu învățătura asta 
Te lași păgubaș de Rai...".

Astfel îi spuneau lui Toma 
Mulți din cei fără Iisus,
 Dar el nu-și pierdea nădejdea
 În Stăpânul Cel de Sus.

Zilnic avea bietul Toma 
Fel de fel de supărări,
 Dar le trimitea pe toate 
Colo sus, în alte zări.

Așa, într-o zi se duse
 Cu boii săi la arat.
 Dar acolo când ajunge
 Vede-un lucru necurat.

Vecinul său de alături, 
Ascultând drăcescul glas,
 A intrat cu arătura 
În ogorul lui, cu-n pas.

Toma se mâhni în sine
 Dar își zise-n gândul său:
 „Nu-l mai dau în judecată...
 Las-că vede Dumnezeu".

Vecinul văzând că Toma
 Nu i-a zis nici-un cuvânt, 
Se gîndi : „E bună treaba, 
Am de-acum mai mult pamânt.

Dacă toți ar fi ca Toma 
Lasă-mă ca să te las,
 Hei... aș mai intra cu plugul 
Și la alții cu vre-un pas.

Dar ceilalți sânt răi ca ciuma 
Și la ei dac-aș intra, 
M-aș certa, ba chiar m-aș bate
 Și ani mulți m-aș judeca.

Deci, mă mulțumesc ca Toma
 E un om nepăsător, 
Și la anul... tot la dânsul
 O să intru în ogor".

Cam așa i-a pus în minte
 Diavolul cel necurat, 
Și după un an de zile 
Credeți oare c-a uitat ?

Nu, căci boala lăcomiei
 Se vindecă foarte greu
 La acei creștini de nume 
Care n-au pe Dumnezeu.

Când sosi iar primăvara 
Și veni din nou să are, 
Intră în ogor la Toma 
C-o bucată și mai mare.

Trase-o brazdă, trase două,
 Și-i părea că-ntinerește,
 Văzând el singur cu ochii
 Cum ogoru-i se mărește.

Apoi își mai zise-n sine :
 „Hei... la anul eu socot
 C-am să capăt de la Toma
 Poate chiar ogorul tot".

Însă ca și la comandă
 Boii i s-a-mbolnăvit
 Și-n aceiași zi pe brazdă 
Amândoi au și murit.

Atunci a-nceput a plânge
 Blestemându-se pe el,
 Cunoscând că-l înșelase
 Cornoratul cel mișel.

Soarele era la toacă,
 Și plângea tot lângă boi, 
Când deodată-apare Toma
 C-o căruță de gunoi.

Și acolo ce să vadă,
 Iată pe ogorul lui
 Doi boi morți căzuți pe brazdă,
 Sânt boii Vecinului.

Doamne... ce înseamnă asta
 Se mira și el în gând, 
Dar îl lămuri îndată 
Vecinul său suspinând :

Tomo... m-a pedepsit Domnul 
Pentru lăcomia mea, 
Iată-acum deabia-mi dau seama
 C-am făcut o faptă rea.

la-ți, te rog, pământul care 
Pe nedrept ți l-am luat, 
Ca să nu mă pedepsească 
Mai rau Cerescu-mpărat.

Și de azi voi ține minte
 Că e drept cuvântul tău,
 Ale noastre fapte toate 
Ni le vede Dumnezeu.

sursa: Nicodim Măndiță - Calea sufletelor în veșnicie. 24 de vămi ale văzduhului


Pâinea

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



La un om veni odată
Un sărac cerând o pâine
Şi i-a zis omul din poartă:
Lasă, bade, vino mâine.

Noaptea zboară furtunoasă
Cu aripa-i ca oţelul,
Rezemat de-un colţ de casă
Răbdător stă bătrânelul.

Dimineaţa-n zori se scaldă
Încropind un fir de soare
În cuptor e pâine caldă,
Că e zi de sărbătoare

Îmbrăcat în rupta haină
Zăcea rece bătrânelul
Ca o ne-nţeleasă taină
Ce-o primise-n braţe cerul.

Şi din inimă amară
Bobi de lacrimi cad pe pâine
Că de-acum n-o să-i mai ceară
Că murise ieri... nu mâine!

Binele să-l faci atunci când e nevoie.....astăzi! Mâine poate fi prea târziu...!


luni, 8 mai 2023

Pisica ..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





Odată, un tânăr vizitator s-a smintit când l-a văzut pe binecunoscutul părinte Grigorie mângâindu-şi pisica şi l-a clevetit.

Însă s-a întâmplat în aşa fel că tânărul acela care l-a judecat pe bătrân a devenit mai târziu nevoiaş, în Turcia, şi a mers la ambasador ca să-i ceară o slujbă.

– Nu am nimic ce să-ţi ofer cu excepţia faptului că am nevoie de cineva ca să-mi îngrijească câinele; dacă iei slujba, poţi să te hrăneşti cu tot ceea ce rămâne după ce a mâncat câinele.
Tânărul a acceptat slujba, deoarece atunci el nu avea nici măcar o bucăţică de pâine ca să mănânce. Însă când şi-a venit în fire şi şi-a dat seama de starea groaznică în care se afla, el s-a gândit că aceea era o pedeapsă pentru că l-a judecat pe părintele Grigorie. Când a avut prilejul, el a plecat cu vasul la Sfântul Munte, la Schitul Sfânta Ana Mică, unde s-a închinat în faţa părintelui şi i-a cerut iertare.

Părintele Grigorie i-a spus:

– Fiul meu, am ştiut că m-ai judecat şi că duşmanul sufletelor noastre te-a trimis departe, dar m-am rugat Sfintei Ana ca să te aducă înapoi şi ea te-a adus. Totuşi, ai grijă! Nu-i judeca pe călugări, pentru că ei de multe ori îşi ascund virtuţile şi se prefac că sunt proşti, ca să nu fie lăudaţi.
Patericul atonit – Arhim. Ioannikios Kotsonis

SMERENIE, SMERENIE, SMERENIE, si iarasi, SMERENIE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

     Bucuria mea, fara smerenie nu poate fi vorba nicidecum de mantuirea sufletelor noastre. Cu toate acestea, omului ii este foarte greu sa invete smerenia. Ar trebui sa luam aminte la smerenia Domnului nostru Iisus Hristos, care este tot atat de uimitoare, precum sunt si minunile Lui, si mai ales, cea mai uimitoare: minunea minunilor, care este Invierea Sa din morti. Iisus Hristos a coborat in hotarele trupului omenesc: ,,chip de rob luand” (Filipeni 2:7), si facandu-se Slujitor al slujitorilor Sai. Oare de ce cauta oamenii sa para mai mult decat sunt? Crinii si toate florile campului, nu umbla dupa slava, nici pestii din apa si nici pasarile de pe cer. Insa oamenii, de ce cauta slava? Pentru ca odata, au fost minunati (in Rai), au fost mai buni dacat sunt acum, iar umbra acestei amintiri ii impinge sa-si umfle marirea si bunatatea (acestea fiind baloane de sapun, fluturate incoace si incolo de demoni, si care repede vor pieri). 
      Pentru a ne invata smerenia, a venit in trup omenesc muritor, El, Cel fara de prihana, Facatorul stralucitorilor heruvimi. S-a nascut in pestera, a stat in preajma pacatosilor, a spalat picioarele ucenicilor, a indurat de buna voie Patimile, sorbind pe Sfanta Cruce, toata drojdia din cupa celei mai mari suferinte. Asemenea Lui, va fi si pentru noi, adica, mai intai va fi RASTIGNIREA si apoi INVIEREA! Fara suferinta nu exista inviere, fara smerenie nu exista inaltare. Cei mai multi oameni nu inteleg legatura dintre viata si suferinta, dintre durere si slava si cauta sa le desparta. Mantuitorul n-a vorbit niciodata despre Slava Sa, fara sa pomeneasca si de suferinta ce avea sa-i premearga. Oamenii vor sa sara peste durere si sa intre de-a dreptul in slava. 

Asadar, SMERENIE, SMERENIE, SMERENIE, si iarasi, SMERENIE! 

                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan .

vineri, 5 mai 2023

4 MAI - ZIUA NAȚIONALĂ A INIMII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o priveşte, plin de milă și căldură
Și incearcă să-i găsească fir şi petec pe măsură!

El o coase şi-o ,,descoase" despre ce s-a întâmplat,
Ştiind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-şi pleacă ochii:-- ,,Ştiu, că nu te-am ascultat!
Mai repară-mă o dată şi promit că nu mai fac!"

Scuturându-şi capul, trist, croitorul o întreabă :
,, Scuză-mă, dar nu rezist... Cum de eşti atât de bleagă?
Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune, eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult şi iar vii la reparat!

Milă-mi este-acum de tine..ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă şi să ştii când să renunți!
Te-arunci cu ,, capu"-nainte, crezând că stau brațe întinse,
Te trânteşti cu toată forța, de zid şi de uşi închise !

Uită-te şi tu la mine, că-s bătrân şi nu mai pot,
Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
bucățelele pe care le-ai împrăştiat prin lume...!
Ai să pierzi inconştiento, chiar şi sufletul din tine!"

Fiecare-,,mpunsătură" care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată...în tăcere!
Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
--,,Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!"

Fiecare inimă cred c-a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire sau de dor!
Cred că ați ghicit desigur, croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință... este creierul uman!

Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!

luni, 1 mai 2023

UN COPIL CA PÂINEA CALDĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


În anul 1807 se pornise o foamete cumplită. N-aveau oamenii ce să bage în gură și mureau cu sutele de foame.
În târgul Hârlău, un om cu inimă și bogat, îi chemă pe copiii săraci și le spuse.
– Măi copii, în coșul acesta e câte o pâine pentru voi. Să veniți în fiecare zi să luați pâinișoara, până când s-o îndura Bunul Dumnezeu și o trimite zile mai bune.
Copiii dădură năvală la coș, întrecându-se fiecare să apuce pâinea ce i se părea mai mare și mai frumoasă și apoi plecară fără măcar să mulțumească binefăcătorului lor. Dintre toți, numai Irina, o fetiță îmbrăcată cu hăinuțe sărace, dar curate, stătu la o parte, luă pâinea cea mică ce rămase în coș, apoi sărută mâna avutului și plecă bucuroasă acasă.
A doua zi, copiii veniră iarăși și se purtară ca întâia oară. Biata Irina luă și de data aceasta o pâine abia pe jumătate decăt a celorlalți.
Când aduse pâinea acasă la maica sa, care era bolnavă, și când aceasta o frânse în două, căzu din ea o mulțime de bani de argint. Cei ai săi rămaseră uimiți.
– Du banii înapoi – îi spuse mama – căci desigur, din greșeală s-au strecurat în aluat.
Irina alergă repede și întinse banii binefăcătorului ei. Dar el o privi lung și-i zise.
– Ia-ți banii, fetițo! Nu e nicio greșeală. Dinadins am spus să se pună acești bani în pâinea cea mică, pentru a-ți răsplăti cumințenia ta. Fii și de aici înainte tot așa de bună, tot așa de blândă și de nelacomă, căci într-o bună zi, ca în pâinea aceasta, pe neașteptate, Dumnezeu îți va dărui o cunună neveștejită – un loc în rai, alături de El.

Rugăciunea ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un călugăr s-a rugat mult la Dumnezeu, să-i arate pe cel de la care ar putea învăţa calea Împărăţiei.
Într-o zi, mergând la biserică, monahul a întâlnit lângă uşă un cerşetor zdrenţăros, plin de bube. Trecând, monahul îl salută, după obicei:
- Ziua bună!
- Nu ţin minte să fi avut vreodată o zi rea! zise cerşetorul.
- Să-ţi dea Domnul fericire, atunci bătrâne!
- Nu ştiu să fi fost vreodată nefericit!
- Îţi doresc ceea ce singur îţi doreşti!
- Nu duc lipsă de nimic!
- Dar tu n-ai nici-o nevoie?
- Nu-mi doresc bunăstarea şi tocmai aceasta este bunăstarea mea, nu-mi doresc fericirea şi tocmai aceasta este fericirea mea, dacă sufăr de foame, mulţumesc lui Dumnezeu, dacă mi-e frig, îi mulţumesc lui Dumnezeu, când toţi mă gonesc, îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că Voia lui Dumnezeu este totdeauna desăvârşită, bună şi dreaptă.

... ISTORIOARA ... MORALIZATOARE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



🙏 Se spune ca un om a ajuns in iad, insa, odata ajuns acolo, acesta si-a dorit sa existe in acel loc si o Biserica Crestin Ortodoxa; cu toate ca era un om pacatos, fusese osandit, totusi, il iubea pe Dumnezeu si voia sa se roage. A inceput asadar, sa masoare locul pentru a pune temelia.
 
Un diavol vazandu-l, l-a intrebat ce vrea sa faca, iar omul i-a raspuns: «Uite, voiesc sa zidesc o Biserica Crestin Ortodoxa in care sa ma rog». Cand a auzit, diavolul s-a nelinistit - cum sa zidesti Biserica in iad?! A incercat el sa-l impiedice in fel si chip, dar n-a reusit. Atunci a chemat si pe alti diavoli, dar nici aceia n-au fost in stare de nimic. Infricosati au dat de stire lui Lucifer, mai marele lor. Acesta i-a adunat atunci, pe toti diavolii si l-au aruncat pe om din iad afara, ca nu cumva sa zideasca Biserica.
 
Asa si noi, zidim Sfinte Biserici Crestin Ortodoxe, pentru a preschimba iadul (de pe pamant) in Rai. Iar de nu vom izbuti sa preschimbam iadul in Rai, totusi ceva tot vom izbuti: SA NE ARUNCE DIAVOLUL DIN IAD AFARA!”

🙏 Bucuria mea, cei care repeta ca niste papagali sloganul: “Nu vrem Biserici ci spitale”, nu stiu nici macar de traiesc. Noi traim sa ne mantuim. Dar, Sfintii Parinti spun ca: “In afara Sfintei Biserici Ortodoxe nu exista mantuire”. Iar Sfantul Ciprian al Cartaginei zice asa: “Cine nu are Biserica Ortodoxa de “mama”, nu poate avea pe Dumnezeu de “Tata”. 

                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan


Sfintii Zilei

Arhivă blog