Nu Uita de Zahăr !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Dragomir Ioan
rdSonosetp90cibcm6u e23re6gmh4tci72083m21li0t0cfd22u21l2 gte ·

Mai erau cinci minute până să înceapă ora.
Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.

La ora 16 fix aveau testare la Religie.

Când a intrat profesoara , tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre , simple, la două întrebări
1. Cine Este Dumnezeu ?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu Există dacă nimeni nu L-a Văzut ?

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.

Profesoara le-a citit pe rând .
29 de lucrări, erau repetitive .
Cuvintele parcă erau aceleaşi „Dumnezeu e Tatăl nostru”;
„a făcut Pământul … , marea şi tot ce există”;
...
Dar a treizecea E lucrarea lui Ernestino . Un pici blond mărunțel .
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.
Copilul vine şovăielnic .
Se temea de o umilinţă în faţa colegilor . Lacrimile îi inundă obrajii .
Invăţătoarea îl încurajează .
Elevul începe citirea sughiţând :
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun .
Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune , simt imediat că lipseşte !
Aşa Este şi Dumnezeu !
Chiar dacă nu-L vedem , dacă El nu Este în viaţa noastră , viaţa este amară şi nu are gust”.

Sala a explodat în aplauze !
Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat :
„Vedeţi copii , ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri . Ci să fim simplii dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei ...
Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze ...
Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte ...
Iar noi muritorii , tot nu înţelegem …

Dumnezeu nu e un concept greoi . E simplu ca şi cămaşa lui Hristos !
E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie .
E dulce ca şi zahărul !

Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!
Vrei să trăieşti frumos , să trăieşti înţelept ,
Nu Uita să Pui Zahăr in Viaţa Ta !
Adica

Nu Uita să Pui pe DUMNEZEU in Viaţa Ta

Crăciunul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

          "Nu o să uit niciodată Crăciunul din acel an. Aveam 14 ani, Maria, sora mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împlinise încă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.
Cu o lună înainte de Crăciun, preotul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică.
A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.
Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel, puteam economisi 300 lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100 lei.
Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea.
Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi și încă 80 de membri, iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că preotul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.
Cu o zi înainte de Craciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să-I dăm lui Dumnezeu.
Am venit acasă cu 800 lei. Opt bancnote de câte 100 lei. Niciodată nu avuseserăm atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare.
A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie. Pe drum hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână eram bogate. Când s-a facut colecta, mama a pus 500 lei, iar noi fiecare câte una de 100 lei.
Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiti. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine. Dar pe la ora 15 a venit la noi preotul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-a deschis.
În plic erau opt bancnote de cate 100 lei si 40 de bancnote de 10 lei. În total 1.200 lei.
Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute mai înainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ne simţeam ca nişte copii teribil de săraci.
Nouă ne părea bine că suntem bogaţi față de alţii - că aveam cartofi. Apoi ştiam că suntem bogaţi că aveam o mama grozavă şi mulţi copii nu aveau mame defel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii.
Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci, dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.
N-a mai fost niciodată ca înainte. În săptămâna ce a urmat n-a vorbit nimeni în casa noastră.
N-am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie.
Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200 lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii.
80 de oameni au strâns 1.200 lei din care 800 i-au dat cei mai săraci oameni din Biserică", V. Pustan
Foto: historia. com

ICOANA SFANTULUI NICOLAE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

   

Un tânar coborî nervos din mașină în dorința de a lovi un bătrân care traversa trecerea de pietoni pe roșu.
Însa de sus din cer de la un balcon ca un fulger o icoana îl nimeri direct in frunte și căzu ca mort jos.Nefiind nimeni in jur batranul vazandu-l plin de sange strigă după ajutor ...
Nu venea nimeni...
Însă aparură doi tineri care l-au ajutat pe bătrân să- l care intr-o mașină..
Unul striga :
- La spital ! La spital !
Batranul luă icoana cu el și împreună cu tanarul ajunsese la spital.
Aici fica lui cea mai mică era asistentă medicală.
Îl ingriji pe tânărul lovit ..
Dupa 2 zile de comă tânarul iși reveni și vazu pe tânara asistenta cum îi schimba pansamentul cu grijă.
-Ce s-a intâmplat cu mine ?
-Ești bine acum..! Ai fost in comă, dar ti-ai revenit și acum esti in afara oricarui pericol .Putea fi mai rău.
Esti in spitalul Sfântul Spiridon din oraș.
Soferul iși aminti de batranul care voia sa-l lovească si se agită.
-Batranul , cum e batranul ?
-Pai aici nu-i nici un batrân ,ci doar icoana aceasta a batrânului Moș Nicolae , a Sfântului Neculai.
-Dar ce-i cu ea ??
-Ai fost lovit cu ea în cap și era cât pe ce să-ti fie crăpat capul. Ei ,bine ,acum esti perfect sănătos..
Dupa câteva luni,tânarul șofer se impreteni cu asistenta ..


Într-o zi, tânarul Nicolae , caci asa se numea , vizită familia viitoarei sale soții , Anastasia.
Cand intră pe ușa era să lesine.. Il recunoscu pe batranul care a vrut sa-l lovească pe trecerea de pietoni în Salonic , era tatal Anastasiei, asistenta.
Nicolae a fost primit frumos , au stat la masă si a cunoscut numeroasa familie cu cei 7 frati si înca 2 surori.
Batranul Iorgos avea 10 copii care acum erau la casele lor.
Anastasia avea mare evlavie la Sfântul Nicolae , Făcatorul de minuni.
Dupa nuntă ,Anastasia avu un copil caruia i-au pus tot numele Nicolae.
In fiecare zi se inchina la icoana Sfântul Nicolae Facătorul de Minuni, pe care o pastra in casa la mare evlavie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Sfinte Ierarhe Nicolae,roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacătoșii !


O întâmplare adevarata petrecută în Thesalonic-Grecia.

ACT DE MILOSTENIE INFASURAT IN DEMNITATE ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!... 

   🙏 Bucuria mea, intr-o istorioara se spune ca, un batran vindea oua. O femeie a coborat dintr-o masina, a venit la el si l-a intrebat: "Cu cat dai ouale?" Batranul i-a raspuns: "1 leu oul". "Voi cumpara 6 oua cu 5 lei sau nu voi cumpara deloc" a spus doamna. "Ia-le la pretul pe care-l vrei. O fi un inceput bun, fiindca astazi nu am vandut nici un ou", a zis batranul. Ea a luat ouale si a plecat simtindu-se mandra ca a economisit 1 leu, s-a urcat in masina si a mers la un restaurant, impreuna cu prietenul ei. Acolo au comandat, au mancat putin din ce au comandat si au cerut nota de plata. Comanda a costat 140 de lei si ea a dat 150 spunandu-i propietarului sa pastreze restul. Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului, dar dureros pentru batranul vanzator sarac de oua.

   🙏 Intrebarea este aceasta: De ce aratam intotdeauna ca suntem puternici, atunci cand cumparam de la cei saraci? Si de ce suntem generosi cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastra?

   🙏 Odata am citit undeva: "Tatal meu obisnuia sa cumpere bunuri simple de la oameni saraci, la preturi mari, chiar daca nu avea nevoie de ele. Uneori, obisnuia sa plateasca mai mult pentru ele. M-am mirat de asta si l-am intrebat de ce o face? Atunci, tata mi-a raspuns: "ESTE UN ACT DE MILOSTENIE INFASURAT IN DEMNITATE". 

Fericiti cei milostivi ca aceia se vor milui! Daruind vei dobandi! Dumnezeu nu are datorii la nimeni! 

                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                          Preot Ioan 🛎

Mitropolitul Neofit de Morfu

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mitropolitul Neofit de Morfu povestește despre un diavol care dă mărturie despre Maica Domnului

Îmi amintesc de un om care era posedat de un demon. Și l-am auzit pe diavol spunând următoarele lucruri șocante:

- Proștilor (diavolii vorbesc așa, cu grosolănie)... proștilor, voi faceți atâtea păcate... și noi... dar "Manolis" vă iartă."

Cine este Manolis? Este Emanuel (Iisus Hristos)

Diavolul nu Îl numește Emanuel, ci Manolis, deoarece întotdeauna caută să-L defaime. 

- Și Manolis vă iartă întotdeauna!

Și când faceți un păcat mare, la Cine vă duceți ca mijlocitor către Hristos? Alergați spre Ea!

Nu îndrăznește niciodată să-I spună numele Maria sau Mariam (Fecioara Maria)

- Alergați spre Ea! Și orice Ea cere, El Îi oferă.

Un preot care făcea exorcizarea în acel moment, l-a întrebat pe diavol:                            

- De ce Hristos Îi oferă atâtea favoruri?

Ascultă acum ce a răspuns diavolul prin gura omului posedat:

- Prostule, ești preot și nu știi de ce? De ce te-ai mai făcut preot, atunci? Pentru că I-a împrumutat ceea ce El nu avea. Pentru că I-a împrumutat un trup. Și El Îi este întotdeauna îndatorat.

Auziți? În cazul în care îmi împrumutați niște bani când am nevoie, dacă sunt o persoană decentă, vă voi fi îndatorat pentru tot restul vieții mele. Acum, gândiți-vă la Dumnezeu - nobil așa cum este El - cât de îndatorat este El față de Cea Care L-a împrumutat... 

Iar diavolul spunea: 

- Nebunilor! Chiar și trupurile voastre, când Manolis le-a creat, le-a făcut precum "lemnul" pe care iudeii L-au agățat.

Nu a zis "cruce", el este incapabil să spună "cruce".

- Deschideți-vă puțin brațele! Deschideți-vă brațele și vedeți ce formă are corpul vostru. El v-a creat trupul în forma "lemnului" pe care l-au agățat iudeii. Și totuși, nu credeți în El! Sau, chiar dacă credeți, credeți puțin.

Celălalt lucru pe care l-a spus diavolul; de care, când l-am auzit, m-am îngrozit:

- O singură neascultare am făcut... eram un înger... și am căzut în iad pentru totdeauna cu toți îngerii mei. Voi păcătuiți în fiecare zi, dar când spuneți o singură dată "Am păcătuit!", Ea intervine (adică Fecioara Maria) și El vă iartă imediat! El vrea ca voi să fiți cu El pentru veșnicie.

Diavolul nu rostea nici cuvântul "Rai".

- Să fiți cu El și să vă bucurați de Lumina Lui! Această Lumină a Lui o primesc și eu, dar eu nu mă bucur de ea, mă arde foarte tare, în timp ce pe voi vă bucură. Unii dintre voi (adică Sfinții) se bucură de ea chiar și acum (adică din această viață) și aceia dintre voi care nu vor merge cu El în veșnicie.

Auziți cum este Raiul? Este bucuria în Lumina necreată - Lumina dumnezeiască. Și ce este iadul? Este aceeași Lumină, deoarece Dumnezeu este omniprezent, Iar Lumina Sa ajunge chiar și în iad. Dar demonii și condamnații nu pot experimenta această Lumină cu bucurie într-un mod conștient, deoarece aceasă Lumină este plină de informație și accesibilă în funcție de dorința fiecărei persoane. Ce ne aduce ea în schimb? Doamne ferește dacă mergem acolo, în iad, ne provoacă arsuri. Din Lumină devine Foc și ne verifică conștiința și ne arde conștiința. Pentru că ducem cu noi conștiința pe care am avut-o în această viață, o luăm cu noi.

Dumnezeu să ne facă vrednici de această Lumină, pentru ca ea să fie o Lumină a bucuriei! O Lumină plină de cunoaștere și înțelepciune, pentru ca noi să putem încheia ceea ce am început în această viață temporară.

Acest duh teribil (diavolul) a încheiat, spunând:

- Am comis un singur păcat și sunt de atunci în iad. Voi păcătuiți în fiecare zi și Manoli vă iartă prin mijlocirile Ei.

Preotul a întrebat:

- De ce ai întrat în acest om?

- Părinții lui au păcătuit și el a ajuns neglijent cu cele duhovnicești, de aceea am intrat! El nu-mi îngăduie - n-ai idee de câte ori am cerut - El nu-mi îngăduie să mă unesc cu vreun trup cu o femeie - în același fel în care Duhul Său s-a unit cu Ea (Fecioara Maria) El nu-mi îngăduie, pentru ca răul să nu devină veșnic.

Vedeți cât de mult ne iubește Hristos? Să nu îngăduie răului să se înveșnicească.

- Nu numai că El nu îmi îngăduie să fac acest lucru, dar, fiindcă nu pot deveni un om - diavol, în același mod în care El a devenit om - Dumnezeu, la fel și diavolul dorește să devină un om - diavol. Din moment ce nu pot deveni unul, uneori, El îmi îngăduie să intru în cineva care este nepăsător cu cele duhovnicești.

Auziți? Să intre în chipul Lui Dumnezeu, adică în om. Să-l chinuie și să-l stăpânească.

(Mitropolitul Neofit de Morfu, Cipru)

Pustnicul si Boul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată un țăran a auzit la biserică pe preot spunând că dacă dai milostenie, vei primi însutit de la Dumnezeu.Când s-a întors acasă s-a înțeles cu femeia sa să dea milostenie singurul bou pa care-l aveau, iar Dumnezeu le va da 100 de boi pentru această faptă bună. Nu a șovăit deloc să-și dea boul, având deplină încredere în Dumnezeu.

Așadar a dat boul și aștepta răsplata de la Dumnezeu. Timpul trecea, dar boii nu mai veneau. Într-o dimineață a hotărât să urce pe muntele din vecinătate ca să-L afle pe Dumnezeu și să-L întrebe când îi va da cei 100 de boi, așa cum a auzit în predica preotului.Urcând pe munte a întâlnit un pustnic, care l-a întrebat:

– Unde mergi?

– Merg să-L caut pe Dumnezeu și să-L întreb când îmi va da cei 100 de boi pentru milostenia pe care am făcut-o.

– Când Îl vei găsi, i-a spus pusnicul, întreabă-L și despre mine. Spune-I că de patruzeci de ani sunt în munte și trăiesc pustnicește: Oare am dobândit Împărăția Cerurilor?

– Desigur, a răspuns țăranul și și-a continuat drumul său.
Puțin mai sus a întâlnit un bătrân cu barbă albă, care l-a întrebat:

– Pe cine cauți?

– Am auzit în biserică că de fac milostenie, voi primi însutit de la Dumnezeu. Acum Îl caut pe Dumnezeu ca să-mi spună când mă va răsplăti pentru milostenia mea.

– Întoarce-te la casa ta și sapă sub copacul din curtea ta și vei afla un urcior cu lire.Nu spune nimănui despre acesta, ci numai continuă să ajuți lumea și nu vei duce lipsă de nimic în viața ta.

– Îți mulțumesc,Gheronda.Dar mai am ceva să-ți spun.În timp ce veneam să te aflu, am întâlnit un pustnic care mi-a cerut să te întreb dacă după patruzeci de ani de asceză și nevoințe duhovnicești a dobândit în cele din urmă Împărăția Cerurilor.

– Să-i spui acelui pustnic că și alți patruzeci de ani de va ședea în munte, tot nu va dobândi Împărăția Cerurilor. Acestui pustnic îi dau de patruzeci de ani câte un posmag în fiecare zi, însă astăzi, știind că vei veni tu, i-am dat doi posmagi, unul pentru el și unul pentru tine. Însă el, în loc să-ți dea ție unul, i-a ținut pe amândoi pentru sine, fără să aibă încredere în Mine. Tu însă, fără șovăire, ai dat boul, crezând în ceea ce ai auzit în biserică.

Părintele Dorian Oprișor

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mergând cu uber-ul, am obiceiul să vorbesc cu șoferii despre multe ...
În ultima călătorie îmi spune soferul:
- Părinte, eu sunt din Ardeal. De mic copil am fost în biserica din sat ba în altar cu Paintele, ba la strana. Atâta har avea Părintele ... l-am ținut de duhovnic până la 18 ani când ...
- Când ce? Întreb eu curios.
- Când în satul vecin a venit un preot tânăr și așa cu era el încerca să-și atragă comunitatea spre biserică, avea râvnă. Duhovnicul meu, văzând asta, de ciudă și pentru că avea relații la episcopie, a aranjat să-l trimită pe Părintele tânăr undeva departe, la cucuieții din deal, și satul vecin l-a făcut filia lui, deși parohia lui era mare. Acum are două sate. De atunci eu nu mă mai pot apropia de un preot, mă credeți? De la 18 ani nu am mai primit Sfintele Taine. Și știți ce nu înțeleg? Lumea tot îl caută pe Părintele bătrân și tot îl ține de "preot cu har". 

De ce Părinte? Cum de e asa oarbă lumea?

- Dragule - îi răspund - ce scrie în Scriptură? "de aceea vă urăște pe voi lumea, că Eu v-am ales pe voi din lume. Căci dacă erați din lume, lumea iubea ce este al ei". Părintele acesta de care îmi povestești e din "lume". E pătimaș, e avar ca și ei și atunci ei se regăsesc în el. De aceea la unul ca el e biserica plină duminica și la un preot care nu e din "lume" și chiar își dorește să mântuiască turma pe care o are, biserica e goală duminica. Mai zice și în popor: "cine se aseamănă, se adună". Un om pătimaș nu se va lipi de un duhovnic cu har niciodată.

 Se va lipi de unul pătimaș ca el.
- Vai Părinte ... mi-ati dat de gândit ...

Părintele Dorian Oprișor

PILDA SERII ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Era odată un părinte bătrân atât de neagonisitor, încât dacă venea cineva la el să ia pe datorie, de obicei îi spunea aceluia: „Mergi și ia-ți ce-ți trebuie”, iar când fratele aducea înapoi ceea ce luase, îi zicea: „Pune la loc”. Dacă nu mai aducea, bătrânul nu-i mai amintea.

Într-o zi, acest avvă a împrumutat de la un frate un ban de aur și a cumpărat in pentru lucrul de mână. Unul dintre frați l-a rugat: „Dă-mi puțin in ca să-mi fac o haină!” Avva i-a dat cu bucurie. Pe urmă l-a rugat alt frate: „Dă-mi și mie in să-mi fac un ștergar!” Bătrânul i-a dat și lui. Celor care au cerut de la el, tuturor le-a dat cu drag.

Când a venit la el cel care-i dăduse împrumut, cerându-și înapoi banul din aur, bătrânul, neavând cu ce să plătească, a făgăduit că-i va întoarce galbenul curând. În aceeași zi, mergând cu treburi de-ale sale, a văzut un ban care zăcea în țărână, dar neîndrăznind să se atingă de el, a mers în grabă mai departe. Întorcându-se, a găsit moneda în același loc, dar, din nou, n-a îndrăznit să ia ceea ce nu era al lui.

 Pe urmă i s-a amintit iarăși de datorie și atunci bătrânul s-a dus din nou la locul unde văzuse banul. După ce a făcut rugăciune, l-a luat și, ducându-se la egumen, a zis: „Avva!

 Venind la tine am găsit pe drum banul acesta: dă dovadă de dragoste și întreabă prin împrejurimi dacă nu l-a pierdut cineva”.

 Trei zile la rând nu s-a găsit nimeni care să spună că a pierdut banul cu pricina. Atunci, bătrânul i-a zis starețului: „Dacă nimeni nu a pierdut banul, dă-l fratelui aceluia, că-i sunt dator”. Și s-a mirat întâistătătorul că bătrânul, găsind banul, nu l-a luat îndată ca să scape de datorie.

(Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Apa vieții. 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc”, Editura Sophia, 2016)

Doi fraţi ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, s-au certat. Cearta a început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare, până când între cei doi nu a mai fost putință de înțelegere.

 
Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. “Caut de lucru pentru câteva zile, a spus străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.

 “Da, a răspuns fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard înalt, să nu-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de însetare, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fratele cel mare a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard înalt, cum ceruse el, ci era un pod care unea cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: “Eşti un om cu adevărat bun, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după toată supărarea ce ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale.

 “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

 “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”. 

Tâmplarul era Hristos.

“PĂCATUL MIROASE URÂT.”

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

Sfântul Iosif Isihastul

Am văzut cu ochii noștri de multe ori că Starețul avea darul înaintea vederii. Odată, pe când încă trăia în schitul Sfântului Vasile, a mers la biserică pentru a-l vedea pe părintele Gherasim. Era acolo un om lumesc. Starețul s-a apropiat de el și i-a spus:

- Aveți un păcat pe suflet, și este grav.

- Ce păcat? - a întrebat omul.

- Acest lucru nu-l știu, i-a răspuns Starețul, știu doar că acest păcat este foarte grav.

- Nu puteți să-l aflați?

-Nu acum, în timpul zilei. Dacă doriți, veniți la mine la noapte.

-Bine, voi fi acolo după miezul nopții, Părinte.

-Urmează cărarea asta și vei ajunge la coliba mea.

La miezul nopții, bărbatul a venit la Stareț. Au început o conversație. Și ce au aflat în final? Acest om, deși era absolvent de teologie, scrisese o întreagă carte în apărarea teoriei lui Darwin. Iar Starețul i-a spus:
"Ascultă, dacă prezinți o teorie, de ce nu citezi hotărârile teologilor ortodocși, ale Sfinților Părinți, ci citezi părerile altora: ale evreilor, masonilor și ale altora asemenea lor? De ce nu vă întoarceți la Sfinții Părinți? Orice întrebare își va afla răspuns la ei. Dacă urmezi sfatul Sfinților Părinți sau al Sfintei Scripturi, atunci decizia ta este validă.

Teologul a fost de acord că s-a înșelat în privința acestei teorii și i-a cerut Starețului să-i dezvăluie cum a aflat despre ea. Starețul i-a răspuns:

- Ieri, când m-am apropiat de tine, ieșea din tine o anumită duhoare, un miros atât de urât, așa că mi-am dat seama că pe sufletul tău era un anumit păcat.

În același mod și Părintele Efraim Katunaki mergea odată în spatele unui om lumesc și de la el ieșea o duhoare și o putoare. Părintele Efraim s-a dus la Starețul Iosif și i-a povestit despre aceasta iar Starețul i-a răspuns: "Așa este, copilul meu, oamenii lumești miros urât, păcatul miroase. Miroase în funcție de ce fel de păcat este și de gravitatea lui.

Altă dată, părintele Efrem a primit o scrisoare de la nepoata sa care îi cerea rugăciunile. I-a arătat-o
Starețului dar de îndată ce a luat scrisoarea, a simțit un miros urât, scrisoarea mirosea.
- Nepoata ta fie a făcut vreo curvie, fie vrăjitorie, a spus Starețul Iosif
Părintele Efrem a confirmat mai apoi că așa a fost, făcuse vrăjitorie

A GRESI ESTE OMENESTE...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Filozoful grec Seneca spunea: "Errare umanum est (A gresi este omeneste), sed in errare perseverare, diabolicum est (dar a persevera in greseala este diabolic)". 

Un profesor a scris pe tablă urmatoarele inmultiri:

9 × 1 = 7
9 × 2 = 18; 9 × 3 = 27; 9 × 4 = 36; 9 × 5 = 45; 9 × 6 = 54; 9 × 7 = 63; 9 × 8 = 72; 9 × 9 = 81; 9 × 10 = 90.

Studentii au ras cu totii de profesor, fiindca prima inmulțire era incorecta, insa, el le-a spus: "Am scris prima inmultire incorect, vrand sa fie o lecție pentru voi, adica sa intelegeti cum veți fi tratati de catre alții. Pentru cele 9 inmultiri corecte, niciunul dintre voi nu m-a felicitat, insa, toți ati râs și m-ați criticat din cauza uneia scrise greșit".

Asadar, sa tineti minte ca, lumea nu va aprecia niciodată faptele bune pe care le veti face de un milion de ori, insa, mereu vor critica chiar și cea mai mică greșeala. Lecția de mai sus este oglinda lumii în care trăim! Uneori, o singură greșeală poate să-ți schimbe viața, iar cei din jur nici să nu țină cont de toate realizările tale frumoase de până atunci! Oamenii mereu vor încerca să-ți găsească defectele, punctele slabe, iar mai ales, vor aștepta să calci strâmb, să clachezi și să-ți știrbești imaginea "imaculată".

Uneori, greșelile pe care le comitem, sunt unele involuntare și nu ar trebui tratate cu atâta atenție și critică. Oamenii merită să fie apreciați pentru faptele frumoase și bunătate din suflet și nu pentru greselile comise!