Pilde Crestin - Ortodoxe: PILDE CRESTIN ORTODOXE

Se afișează postările cu eticheta PILDE CRESTIN ORTODOXE. Afișați toate postările

vineri, 29 martie 2024

Diavolul, prefăcut în babă...

Diavolul, prefăcut în babă, îi iese înaintea unei fetițe care merge la biserică, și-i zice:
-Unde te duci tu, copila?
-La Sfânta Biserică, mătușică!
-Ei, la Biserică! Ce-ai să faci tu la Biserică? Acolo se duc oamenii mari, babele şi moşnegii. Las-că tu ai vreme si de Biserică. Ia vezi colo în poieniță, ce mai hîrjoană! Du-te de te joacă și tu, acolo..!
-Bine mai zici, mătuşică! Și s-a dus fetita la hârjoana copiilor, în loc de a se duce la Sfânta Biserică, unde plecase.
Se face fetița fată mare și pleacă iar la Sfânta Biserică. Diavolul-babă îi iese înainte și o întreabă:
-Unde te duci tu, fată mare?
-La Sf. Biserică, mătușică!
-Iată, mai auzii una! Fată mare la Biserică! Fetele mari, iată-le cum sar în joc! Iată-le, cum se îndrăgostesc! Du-te și tu cu ele...!
-Că bine mai zici, mătușică! Și s-a întors fata din calea Bisericii la joc!...
După aceea se căsătorește, ajunge femeie cu bărbat şi copii... Pleacă iar la Sfânta Biserică. Diavolul-babă îi iese înainte, zicându-i:
-Unde ai plecat, nevastă?
-La Sfânta Biserică, mătușică!
-Ei, na, Biserică! Ai lăsat copiii singuri în casă să ardă, ori să îşi scoată ochii, ori poate ies pe drum și-i calcă vitele, îi rup câinii, iară bărbatul tău când vine acasă nu găsește mâncare, și-apoi huiet și înjurături... bătăi!... Întorce-te înapoi, că după ce vei înbătrâni, tot la Biserică îi fi!
-Că bine mai zici, mătuşică! Și s-a înapoiat iarăși acasă.
Ajunge nevasta, babă bătrână. Pleacă iar la Sfânta Biserică. Diavolul-babă îi iese iar înainte, întrebând-o:
-Unde te duci, babă hăi?
-Mă duc Ia... la Sfânta Biserică, mătușică!
-la, mai auzii una bună! Baba surdă, la Biserică! D-apoi, ce-ai să mai poți face tu la Biserică ? Aşa surdă, gârbovită, slabă şi sfârșită de suferință? Te dor picioarele; îți tremură tot corpul! N-auzi nimic, nu pricepi nimic. Te apucă tusea, ba și neputințele și sminteşti pe atâta lume! Du-te înapoi acasă, că după ce-i muri, tot la Biserică vei fi! Și din păcate, baba s-a întors iar din calea Bisericii şi a stat acasă până a murit, tristă și neagră de păcate....
Vedeți ?
Iată, așa a câștigat și câștigă diavolul sumedenii de suflete creștine de toate vârstele... Așa a înşelat şi înşeală diavolul pe toți și pe toate care cedează ispitelor lăsându-se amăgiți de ele

vineri, 9 februarie 2024

LUPUL ŞI CÎINELE

de Jean de la Fontaine
Un lup numai piele şi os,
se-ntîlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată –
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.
-Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu’ vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.
-Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
-Mai nimic: latri la lume –
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da’ niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpîna,
iar stăpînului, să-i lingi mîna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.
Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
cînd, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gîtul cîinelui, o rosătură.
-Auzi, dulăule, da’ ce-i cu urma aia lată?
-Bah, o nimica toată!
-Nimica-nimica, da’ de unde vine?
-E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
-O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!
-Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
-Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
-Păi, nu prea… Dar ce contează!
-Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!
Zicînd astea, jupînul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.

Teodor Casa Domnului

Lupul și cățelul. O fabulă despre libertate și curaj!

Lupul care trăia în pădure, slab și mereu în pericol, se întâlnește cu un cățel bine hrănit, care radia de sănătate și de bună dispoziție. Acesta îl invită la el acasă, unde stăpânul său are grijă să nu îi lipsească nimic. Lupul este gata să accepte, căci cine nu își dorește o viață liniștită și îmbelșugata? Dar apoi vede urma de pe gâtul cățelului. Așa află prețul pe care acesta îl plătește. Libertatea. Urma este de la zgarda. Lupul renunță atunci să vină cu el și preferă să se întoarcă în pădure. Cățelul nu îl înțelege: ce mare lucru să porți o zgarda, și să te bucuri de afecțiunea și protecția stăpânului ?
Dacă ne uităm în jur, vedem din ce în ce mai multe țări în care un stăpân binevoitor își protejează supușii. Nu le cere mare lucru la schimb, doar să renunțe la libertate.

duminică, 4 februarie 2024

Povestirea cea frumoasa!

,,Într-o seară un preot a mers la Biserica sa, deoarece uitase ceva acolo, pe care neapărat trebuia să-l ia. A descuiat ușa și a intrat. Era întuneric.
Prin sfintele Uși - căci uitase să tragă dvera (perdeaua)- a văzut un Înger strălucitor cu o sabie de foc în mână, stând lângă Sfânta Masă. Preotul s-a înfricoșat atât de mult, încât a luat-o la fugă. Când a ajuns în pridvor a auzit un glas spunându-i: ,,Stai!". El s-a oprit înțepenit de frică.

- Nu te teme, i-a spus un glas dulce. Sunt Îngerul păzitor al Bisericii. Când Masa unei Biserici se sfințește și devine Sfântă, Domnul Atotțiitorul, Împăratul împaraților, și Domnul domnilor, pune lângă Sfânta Masă un Înger păzitor neadormit.

Câtă vreme Îngerul spunea acestea preotului, el stătea nemișcat în pridvor, ascultând înfricoșat cu spatele la Sfântul Altar. Apoi Îngerul a continuat.

-Întoarce-te și vino, te rog, să tragi dvera de la Sfintele Uși, pe care ai uitat-o deschisă.

Îngerul i-a spus preotului: ,,te rog". Câți dintre noi spunem semenilor noștri: ,,te rog". Câți?

Atunci preotul s-a întors, pentru că îi dispăruse frica, și înăuntrul lui se înstăpânise pacea, dar nu l-a mai văzut pe Înger. Înainta cu atenție, însă acum fără frică, ci cu evlavie. A apucat încet perdeaua de la Sfintele Uși, și a tras-o până s-a închis.

Înăuntru său a început să se întrebe: ,,Nu cumva a fost o închipuire de a mea? Nu cumva am visat? Nu cumva am avut halucinații?" Și drept răspuns a auzit glasurile a mii de Îngeri care cântau: ,,Axion ești (Cuvine-se cu adevărat)". La auzul acestei dulci psalmodii îngerești, preotul nu a mai putut rezista, ci a căzut jos leșinat. După ce și-a revenit, a mers acasă și nu a spus nimănui nimic. După 15 ani, cu puțin înainte de a muri, preotul a povestit ceea ce i se întamplase atunci.

Astfel, în fiecare Biserică, lângă Sfânta Masă este un Înger, pe care noi nu-l vedem, însă El ne urmărește în tăcere.

miercuri, 24 ianuarie 2024

Sfestania casei...

Un ministru a chemat un preot să-i sfinţească casa. Preotul a venit, a făcut slujba, după care a fost invitat să binecuvânteze masa pregătită pentru această ocazie. Deşi era vineri, pe masă erau cărnuri şi alte mâncăruri de dulce.

– Să mă iertati, a spus părintele, dar, fiind zi de post, nu pot binecuvânta decât ce e de post.

– Ce vorbă e asta? s-a supărat ministrul. Hai, binecuvântează toate, că ne supărăm. Ei, comedie, nu am chemat un altul mai deştept! Aici nu e masă obişnuită, părinte, aici suntem oameni cu greutate. Binecuvântezi, sau pleci de aici?

– Iertaţi-mă, plec, a spus părintele, strângându-şi epitrahilul.

– O să vezi tu cât de curând ce răsplată o să primești pentru gestul ăsta a spus ministrul, simţindu-se jignit.

Într-adevăr, peste câteva zile, părintele a fost chemat la episcopie şi a fost mutat la altă parohie, mult mai mică. Nu i-a fost greu să înţeleagă pricina mutării sale. Dar, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, părintele a plecat, având încredinţarea că nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu.

Peste un an de zile, la alegeri, partidul ministrului a obţinut voturi puţine şi ministrul a revenit la funcţia pe care o avusese mai înainte: director de spital.

Peste alt an de zile, pe când se afla în concediu, a izbucnit un incendiu în care copilul său cel mic şi-a pierdut viaţa.

În faţa sicriului, fostul ministru stătea şi plângea:

– Oare cu ce Te-am supărat, Doamne, cu ce?

Din rânduiala lui Dumnezeu, la înmormântarea aceea fusese chemat să slujească tocmai preotul pe care ministrul îl prigonise, căci parohul din cartier plecase de urgenţă din oraş.

Preotul a ţinut slujba, smerit. A plecat imediat după ce a ţinut un scurt cuvânt, pentru că nu voia să îl pună într-o situaţie delicată pe fostul ministru.

Comportamentul său l-a ajutat pe cel care mai înainte îl prigonise să îşi înţeleagă greşeala. Şi-a dat seama că în viaţă toate sunt trecătoare şi că important este un singur lucru: ascultarea de Dumnezeu, oricât de grea ar fi această ascultare. A înţeles cât de creştineşte se purtase părintele atunci când refuzase să sfinţească bucatele de dulce în post. A înţeles că niciun compromis nu are urmări bune. Că urmări bune au numai faptele bune. Mai mult chiar, el a încercat să determine transferul părintelui la postul iniţial. Pentru că nu mai era ministru şi nu mai avea aceeaşi greutate în ochii celorlalţi, a avut mult de furcă pentru a-şi împlini dorinţa. Dar, în cele din urmă, a reuşit.

După ce părintele a început să slujească din nou în vechea sa parohie, directorul spitalului l-a chemat din nou să îi facă sfeştanie:

– Vă rog din tot sufletul, părinte, să mă iertaţi pentru răul pe care vi l-am făcut. Vă rog să veniţi din nou la noi, că vă avem ca pe un sfânt. Soţia mea de la început a zis că semănaţi cu Hristos la înfăţişare şi la moralitate.

– De iertat, v-am iertat. De semănat cu Hristos la chip, aproape toţi bărboşii seamănă puţin. Cât despre moralitate, niciun om nu se poate compara cu Hristos. Ştiu că, dacă aş veni la voi, m-aţi trata ca pe un sfânt. Tocmai de aceea nu voi veni. Sau poate voi veni peste multă vreme, când nu o să mă mai ţineţi de sfânt. Că aşa, să mă ridicaţi în slăvi şi de acolo să mă doboare diavolul, nu îmi este de folos. Să îmi lăsaţi totuşi un pomelnic, să vă pomenesc. Şi vă mai spun încă o dată: de iertat, v-am iertat. Dar aveţi grijă cum trăiţi, ca să vă ierte şi Dumnezeu

joi, 11 ianuarie 2024

Micul păianjen

Se spune că odată o femeie a fost urmărită printr’o pădure de niște tâlhari care voiau s’o jefuiască.
Femeia a intrat iute într’o mică peșteră, pe care a găsit’o în calea ei, cu speranța de a nu fi găsită.
Infractorii o căutau cu insistență prin tufele din preajma peșterii. Ea le auzea vocile și pașii și, cu puținele puteri pe care le mai avea și cu multă spaimă, se ruga: „Dumnezeule, Mare și Atotputernic, pune’i pe îngerii Tăi să acopere intrarea peșterii acesteia, ca să nu mă găsească.”

În acel moment, îi auzi pe bărbați apropiindu’se și mai mult de peșteră și văzu cum un păianjen mic tocmai începu să’și țeasă o pânză la intrare.

Femeia privea cu respirația tăiată și înălță o altă rugăciune, de data aceasta mai insistentă:

„Doamne, Ți’am cerut îngeri apărători, nu un biet păianjen. Te rog, cu mâna Ta puternică pune un zid la intrare, astfel încât oamenii aceștia răi să nu poată intra și să mă omoare!”

Deschise ochii, așteptând să vadă zidul de piatră blocând intrarea, dar tot ce văzu era micul păianjen care se învârtea de zor pe pânza lui.

Răufăcătorii ajunseseră atât de aproape de gura peșterii, încât femeia se simțea pierdută și își aștepta deja sfârșitul.

Când aceia erau chiar în fața peșterii, păianjenul isprăvise de acoperit intrarea.
Ea, ghemuită într’un colț, tremurând cu capul acoperit de brațe, auzi conversația dintre ei:

“Să căutăm în această peșteră.

Inutil, răspunse un altul dintre ei.

Uite, la intrare este o pânză de păianjen! Era imposibil să fi intrat fără s’o rupă.

Hai, să mergem mai departe…”

MICĂ MEDITAȚIE:

Cerem de la Dumnezeu lucruri care din perspectiva noastră sunt ceea ce credem că avem nevoie.
Dumnezeu, însă, ne dă acele lucruri care, deși par mici uneori, ele pot deveni mari și importante.
Asta face diferența!

Noi cerem ziduri groase, vindecări rapide, bucurii mari, împliniri imediate…

Dumnezeu, însă, ne’ar cere, dacă L’am auzi, să avem încredere în El și să lăsăm puterea Lui să lucreze și să facă așa încât, o fragilă pânză de păianjen să ne ofere o siguranță mai mare decât un zid.
Amintiți’vă mereu că Dumnezeu știe întotdeauna de ce avem nevoie cu adevărat și le va și împlini pe toate, dacă noi ne vom lăsa în voia Sa.

duminică, 7 ianuarie 2024

DREAPTA SOCOTEALA, IMPARATEASA VIRTUTILOR

   Bucuria mea, Sfantul Parinte Ambrozie, zice ca: “Viata aceasta nu ni s-a dat spre odihna, ci spre osteneala”.   Trebuie sa ne ostenim sa scapam de patimi si pacate si sa dobandim virtutile. 

Cat de frumos spune Sfantul Parinte Grigorie de Nyssa: “Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti. Sufletul este ca o PANZA, virtutile sunt CULORILE, iar Iisus Hristos este MODELUL pe care trebuie sa-l pictam." Sa ne ostenim a dobandi virtutile, fiindca, asa zice Sfantul Parinte Ignatie Teoforul: “Hristos este VIATA crestinilor ortodocsi si MOARTE este viata fara Hristos. Virtutlle sunt hrana sufletului. Omul devine asemenea cu Dumnezeu prin virtute”. Sfantul Parinte Ioan Damaschin ne spune asa: “Nu se poate ajunge la masura nici unei virtuti daca nu se osteneste cineva toata viata. Mai mare decat toate virtutile este DREAPTA SOCOTEALA, care este imparateasa virtutilor”. Sfantul Parinte Ioan Pustnicul spune: “Toată partea lucratoare a vietii noastre duhovnicesti este cuprinsa in doua virtuti: in POST si in ASCULTARE. Daca nu poti fi SOARE, fii macar STEA, numai sa te ridici sus, lasand pamantul. Este mai bine sa sporesti cate de putin in virtute, decat deloc”. Sfantul Parinte Ioan Scararul zice: "Virtutile se castiga cu timpul si prin credinta. Toate cele bune sunt legate si sprijinite de trei virtuti crestine: Credinta, Nadejde si Dragoste”. 

                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                  Preot Ioan .

Apa curățirii

Un preot de la ţară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălându-şi rufele în râu şi, apropiindu-se, a întrebat-o:

– Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toţi creștinii cu atenţie.

Poate am vorbit lucruri prea savante şi mă gândesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înţelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înţeles din ce-am spus eu la predică?

– Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aş vrea să vă întreb şi eu ceva: vedeţi pânzele ce le spăl eu acuma? Apa trece prin ele şi le curăţă. Credeţi că au ele habar de cum le-a curăţat apa?

Şi cu toate astea, devin albe şi frumoase. Nu înţeleg eu, în biserică, tot cuvântul sfinţiei tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfânt, Care mă curăţeşte de păcat, aşa cum apa aceasta curăţă pânzele mele.

Tare mulţumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci şi cu sufletul.

“La Dumnezeu ajungem printr-un

anume mod de viaţă,

nu printr-un

anume fel de a gândi.”

(Christos Yannaras)

vineri, 29 decembrie 2023

Nu Uita de Zahăr !

Mai erau cinci minute până să înceapă ora.
Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.

La ora 16 fix aveau testare la Religie.

Când a intrat profesoara , tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.

„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre , simple, la două întrebări
1. Cine Este Dumnezeu ?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu Există dacă nimeni nu L-a Văzut ?

În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.

Profesoara le-a citit pe rând .
29 de lucrări, erau repetitive .
Cuvintele parcă erau aceleaşi „Dumnezeu e Tatăl nostru”;
„a făcut Pământul … , marea şi tot ce există”;
...
Dar a treizecea E lucrarea lui Ernestino . Un pici blond mărunțel .
„Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei”.
Copilul vine şovăielnic .
Se temea de o umilinţă în faţa colegilor . Lacrimile îi inundă obrajii .
Invăţătoarea îl încurajează .
Elevul începe citirea sughiţând :
„Dumnezeu este ca şi zahărul pe care mama îl pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun .
Eu nu văd zahărul în ceaşcă, dar dacă mama nu îl pune , simt imediat că lipseşte !
Aşa Este şi Dumnezeu !
Chiar dacă nu-L vedem , dacă El nu Este în viaţa noastră , viaţa este amară şi nu are gust”.

Sala a explodat în aplauze !
Profesoara i-a mulţumit lui Ernestino şi a completat :
„Vedeţi copii , ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri . Ci să fim simplii dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră”.

Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei ...
Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze ...
Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte ...
Iar noi muritorii , tot nu înţelegem …

Dumnezeu nu e un concept greoi . E simplu ca şi cămaşa lui Hristos !
E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie .
E dulce ca şi zahărul !

Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi!
Vrei să trăieşti frumos , să trăieşti înţelept ,
Nu Uita să Pui Zahăr in Viaţa Ta !
Adica

Nu Uita să Pui pe DUMNEZEU in Viaţa Ta

joi, 7 decembrie 2023

ICOANA SFANTULUI NICOLAE

Un tânar coborî nervos din mașină în dorința de a lovi un bătrân care traversa trecerea de pietoni pe roșu.
Însa de sus din cer de la un balcon ca un fulger o icoana îl nimeri direct in frunte și căzu ca mort jos.Nefiind nimeni in jur batranul vazandu-l plin de sange strigă după ajutor ...
Nu venea nimeni...
Însă aparură doi tineri care l-au ajutat pe bătrân să- l care intr-o mașină..
Unul striga :
- La spital ! La spital !
Batranul luă icoana cu el și împreună cu tanarul ajunsese la spital.
Aici fica lui cea mai mică era asistentă medicală.
Îl ingriji pe tânărul lovit ..
Dupa 2 zile de comă tânarul iși reveni și vazu pe tânara asistenta cum îi schimba pansamentul cu grijă.
-Ce s-a intâmplat cu mine ?
-Ești bine acum..! Ai fost in comă, dar ti-ai revenit și acum esti in afara oricarui pericol .Putea fi mai rău.
Esti in spitalul Sfântul Spiridon din oraș.
Soferul iși aminti de batranul care voia sa-l lovească si se agită.
-Batranul , cum e batranul ?
-Pai aici nu-i nici un batrân ,ci doar icoana aceasta a batrânului Moș Nicolae , a Sfântului Neculai.
-Dar ce-i cu ea ??
-Ai fost lovit cu ea în cap și era cât pe ce să-ti fie crăpat capul. Ei ,bine ,acum esti perfect sănătos..
Dupa câteva luni,tânarul șofer se impreteni cu asistenta ..

Într-o zi, tânarul Nicolae , caci asa se numea , vizită familia viitoarei sale soții , Anastasia.
Cand intră pe ușa era să lesine.. Il recunoscu pe batranul care a vrut sa-l lovească pe trecerea de pietoni în Salonic , era tatal Anastasiei, asistenta.
Nicolae a fost primit frumos , au stat la masă si a cunoscut numeroasa familie cu cei 7 frati si înca 2 surori.
Batranul Iorgos avea 10 copii care acum erau la casele lor.
Anastasia avea mare evlavie la Sfântul Nicolae , Făcatorul de minuni.
Dupa nuntă ,Anastasia avu un copil caruia i-au pus tot numele Nicolae.
In fiecare zi se inchina la icoana Sfântul Nicolae Facătorul de Minuni, pe care o pastra in casa la mare evlavie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Sfinte Ierarhe Nicolae,roaga-te lui Dumnezeu pentru noi pacătoșii !

O întâmplare adevarata petrecută în Thesalonic-Grecia.

sâmbătă, 2 decembrie 2023

“PĂCATUL MIROASE URÂT.”

Sfântul Iosif Isihastul

Am văzut cu ochii noștri de multe ori că Starețul avea darul înaintea vederii. Odată, pe când încă trăia în schitul Sfântului Vasile, a mers la biserică pentru a-l vedea pe părintele Gherasim. Era acolo un om lumesc. Starețul s-a apropiat de el și i-a spus:

- Aveți un păcat pe suflet, și este grav.

- Ce păcat? - a întrebat omul.

- Acest lucru nu-l știu, i-a răspuns Starețul, știu doar că acest păcat este foarte grav.

- Nu puteți să-l aflați?

-Nu acum, în timpul zilei. Dacă doriți, veniți la mine la noapte.

-Bine, voi fi acolo după miezul nopții, Părinte.

-Urmează cărarea asta și vei ajunge la coliba mea.

La miezul nopții, bărbatul a venit la Stareț. Au început o conversație. Și ce au aflat în final? Acest om, deși era absolvent de teologie, scrisese o întreagă carte în apărarea teoriei lui Darwin. Iar Starețul i-a spus:
"Ascultă, dacă prezinți o teorie, de ce nu citezi hotărârile teologilor ortodocși, ale Sfinților Părinți, ci citezi părerile altora: ale evreilor, masonilor și ale altora asemenea lor? De ce nu vă întoarceți la Sfinții Părinți? Orice întrebare își va afla răspuns la ei. Dacă urmezi sfatul Sfinților Părinți sau al Sfintei Scripturi, atunci decizia ta este validă.

Teologul a fost de acord că s-a înșelat în privința acestei teorii și i-a cerut Starețului să-i dezvăluie cum a aflat despre ea. Starețul i-a răspuns:

- Ieri, când m-am apropiat de tine, ieșea din tine o anumită duhoare, un miros atât de urât, așa că mi-am dat seama că pe sufletul tău era un anumit păcat.

În același mod și Părintele Efraim Katunaki mergea odată în spatele unui om lumesc și de la el ieșea o duhoare și o putoare. Părintele Efraim s-a dus la Starețul Iosif și i-a povestit despre aceasta iar Starețul i-a răspuns: "Așa este, copilul meu, oamenii lumești miros urât, păcatul miroase. Miroase în funcție de ce fel de păcat este și de gravitatea lui.

Altă dată, părintele Efrem a primit o scrisoare de la nepoata sa care îi cerea rugăciunile. I-a arătat-o
Starețului dar de îndată ce a luat scrisoarea, a simțit un miros urât, scrisoarea mirosea.
- Nepoata ta fie a făcut vreo curvie, fie vrăjitorie, a spus Starețul Iosif
Părintele Efrem a confirmat mai apoi că așa a fost, făcuse vrăjitorie

A GRESI ESTE OMENESTE...

Filozoful grec Seneca spunea: "Errare umanum est (A gresi este omeneste), sed in errare perseverare, diabolicum est (dar a persevera in greseala este diabolic)".

Un profesor a scris pe tablă urmatoarele inmultiri:

9 × 1 = 7
9 × 2 = 18; 9 × 3 = 27; 9 × 4 = 36; 9 × 5 = 45; 9 × 6 = 54; 9 × 7 = 63; 9 × 8 = 72; 9 × 9 = 81; 9 × 10 = 90.

Studentii au ras cu totii de profesor, fiindca prima inmulțire era incorecta, insa, el le-a spus: "Am scris prima inmultire incorect, vrand sa fie o lecție pentru voi, adica sa intelegeti cum veți fi tratati de catre alții. Pentru cele 9 inmultiri corecte, niciunul dintre voi nu m-a felicitat, insa, toți ati râs și m-ați criticat din cauza uneia scrise greșit".

Asadar, sa tineti minte ca, lumea nu va aprecia niciodată faptele bune pe care le veti face de un milion de ori, insa, mereu vor critica chiar și cea mai mică greșeala. Lecția de mai sus este oglinda lumii în care trăim! Uneori, o singură greșeală poate să-ți schimbe viața, iar cei din jur nici să nu țină cont de toate realizările tale frumoase de până atunci! Oamenii mereu vor încerca să-ți găsească defectele, punctele slabe, iar mai ales, vor aștepta să calci strâmb, să clachezi și să-ți știrbești imaginea "imaculată".

Uneori, greșelile pe care le comitem, sunt unele involuntare și nu ar trebui tratate cu atâta atenție și critică. Oamenii merită să fie apreciați pentru faptele frumoase și bunătate din suflet și nu pentru greselile comise!

duminică, 29 octombrie 2023

PUSTNICUL ȘI MORȚII DIN CIMITIR

Un credincios care își dorea cu ardoare mântuirea sufletului se duse într-o zi la un pustnic şi îl rugă:
− Sfinte părinte, spune-mi, te rog, cum să înţeleg cuvintele Apostolului Pavel:
„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume! (Gal. 6, 14).
Şi a zis pustnicul:
− Du-te, dragul meu, la cimitir şi ocărăşte morţii aşa cum vei şti tu mai urât şi pe urmă vino iarăși la mine!
Deci, ducându-se omul, începu a bate mormintele cu pietre, strigând:
− Ocară vouă morţilor, mişeilor, păcătoşilor, putreziţilor, roşilor de viermi!...
Şi întorcându-se omul, spuse pustnicului că a făcut întocmai ce-i poruncise.
− Şi ce ţi-au grăit morţii când îi ocărai? întrebă acela.
− Nimic! răspunse omul.
Şi i-a zis pustnicul:
− Du-te din nou la cimitir şi, de data aceasta, slăveşte-i pe morţi, aşa cum vei şti tu mai frumos!
Şi ducându-se omul la cimitir, începu a-i slăvi pe morţi, zicând:
− Slavă vouă morţilor, slavă vouă drepţilor, credincioşilor, sfinţilor!...
Şi întorcându-se omul, i-a spus pustnicului că a făcut întocmai.
− Ei, ce ţi-au grăit morţii când îi slăveai? îl întrebă pustnicul.
− Nimic! răspunse omul.
Şi i-a zis lui acela:
− Du-te acum, dragul meu, acasă şi citeşte din nou cuvintele Apostolului Pavel, gândindu-te necurmat la morţii care au tăcut cu desăvârșire și când îi ocărai și când îi slăveai.
Dacă voieşti să te mântuieşti, așa să faci și tu! Fă-te mort faţă de lume!
Nici ocările oamenilor și nici laudele lor să nu le socoteşti!...
P.S. Un creştin adevărat este mort faţă de lume: și faţă de încercările ori prigonirile ei, dar și faţă de amăgirile ori înșelăciunile ei…

duminică, 22 octombrie 2023

PUSTNICUL si DIAVOLUL

“Se spune ca un pustnic din Sfantul Munte Athos cu numele Neofit, a avut intr-o amiazazi o vedenie: stand afara din coliba sa, vede trecand o capetenie de diavoli cu doua capastre in mana. Vazandu-l pe acesta, pustnicul l-a intreabat unde se duce si ce face cu acele doua capastre? Iar diavolul i-a raspuns: “Ma duc sa ma lupt cu patriarhul si imparatul vostru pentru a le pune acest capastru, pentru ca mai apoi sa-i duc pentru a implini voia mea si a tatalui nostru Lucifer.” Mirat de aceasta, pustnicul il intreaba pe diavol: “Dar pentru mine nu ai capastru?" Atunci, diavolul i-a spus asa: “Pentru tine, calugare, nu imi trebuie capastru. Ca de voi birui pe patriarh si pe imparat, prin poruncile si legile ce vor fi date oamenilor, (de catre acestia ), va trebui sa urmezi si tu acelor legi care sunt date de la tatal nostru Lucifer”.
Bucuria mea, ne insala diavolul si uitam ca suntem datori sa ne spovedim, sa ne impartasim, sa ne plangem pacatele. Sa luam aminte la noi insine, fiindca, timpul trece. Diavolul nu dormiteaza, ci privegheaza si cauta pe cine sa inghita. Sa ne gandim la Infricosatoarea Judecata a lui Hristos, la faptul ca vom astepta toti ingenuncheati hotararea cea de pe urma, care va hotari locul nostru pentru vesnicie.

Amin si Aliluia!
Preot Ioan

miercuri, 18 octombrie 2023

Chemandu-L pe Hristos

Un preot s-a întâlnit cu un om care se pretindea ateu. După câteva cuvinte de salut, ateul l-a întrebat, ironic:
- Ce vrea, părinte, de la mine Hristos?
Preotul l-a privit drept în ochi şi i-a răspuns:
- Hristos?... Hristos nu vrea nimic de la dumneata... Şi nici de la mine... Nu vrea nimic de la nici un om...
Şi a dat să plece.
Ateul a rămas o clipă încremenit. Apoi, zâmbind neîncrezător, a spus:
- Atunci... Atunci de ce a venit? Atunci... ce atâta ... Părinte! Vă bateţi joc de mine!...
- Nu, prietene, nimeni nu-şi bate joc de dumneata... Pur şi simplu acesta-i adevărul... ŞI HRISTOS A VENIT PENTRU CĂ L-AI CHEMAT!
- Eu? Păi eu nici nu cred în El...
-Măi, omule... Ai oftat vreodată? Ai avut vreodată o durere sufletească? Te-a nemulţumit adânc ceva? Ai gemut în sufletul tău? N-ai fost niciodată nefericit?
- Păi, cine nu este...
- Şi ce-ai făcut?
- Am băut...
- Şi după ce te-ai îmbătat n-ai mai oftat?
- Ba da....
- VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME... Această stare de nefericire o vede Dumnezeu în inima omului ca pe o rugăciune neîntreruptă ... Şi a răspuns trimiţându-L pe Hristos...
- Bine, părinte, dar eu sunt nefericit că n-am bani... EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS!
- Aşa a gândit şi Iuda şi a ajuns în ştreang...adică pe culmea nefericirii... HRISTOS este un răspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvânt al Legii Sale este: " Fericiţi..."
Orice am face în această viaţă inima ne rămâne mereu plină de rumoarea nefericirii... Pentru că nefericirea este legea acestei lumi...
- Şi zici, părinte, că eu mă rog fără să ştiu? Asta-i culmea!
- Da, dragul meu... Singura diferenţă între dumneata şi un sfânt este că sfântul lasă toate, şi familie şi bani şi gânduri, pentru a trăi cu toată fiinţa acest strigăt tainic al inimii.... Căci în măsura în care te uneşti cu cererea, în aceeaşi măsură te vei uni cu răspunsul...
- Părinte, e cam complicat pentru mine...
- Ştiu, dragul meu, ştiu... E greu să înţelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi început să înţelegi într-o clipă, dacă ai fi venit la mine ca să te spovedesc...

miercuri, 11 octombrie 2023

Latif cersetorul...

Latif era cel mai sărac cerșetor din oraș, dormea pe holul unei alte case. Cu toate acestea, Latif a fost considerat cel mai înțelept om din oraș. Într-o dimineață, regele a apărut în piață, până a dat peste Latif și supușii lui i-au spus despre el.
Regele, amuzat, s-a apropiat de cerșetor și a spus:
- Dacă răspunzi la o întrebare, îți voi da această monedă de aur.
Care este intrebarea ta?
Și regele s-a simțit provocat, apoi a pus o întrebare care îl tulburase de zile întregi și pe care nu a putut să o rezolve.
Răspunsul Latif a fost corect și creativ.
Regele a fost surprins, și-a lăsat moneda la picioarele cerșetorului.
A doua zi, regele s-a întors și i-a pus o altă întrebare și Latif a răspuns din nou rapid și înțelept.
„Latif, am nevoie de tine” - a spus regele. - Vă rog să veniți la palat și să fiți sfătuitorul meu ".
Vă promit că nu vă va lipsi nimic, jură regele.
Lafit a acceptat propunerea regelui.
În următoarele săptămâni, anchetele regelui au devenit obișnuite.
Evident, acest lucru a declanșat gelozia tuturor curtenilor.
Într-o zi, toți ceilalți consilieri i-au cerut regelui audiență și i-au spus.
,, Prietenul tău Latif, așa cum îi spui, intenționează să te răstoarne."
„Nu se poate, nu cred” - a spus regele.
„Îl poți confirma cu ochii tăi”
Regele a fost dezamăgit și rănit.
A trebuit să confirme acele versiuni. În acea după-amiază, la cinci, aștepta ascuns la colțul unei scări.
De acolo a văzut cum, într-adevăr, Latif a venit la ușă, s-a uitat lateral și cu cheia care îi atârna de gât, a deschis ușa de lemn și s-a strecurat tăcut în cameră.
,, Ai vazut?" - au strigat curtenii.
Urmat de garda sa personală, monarhul a bătut la ușă.
,, Cine e?" - a spus Latif din interior.
„Eu sunt, regele” - a spus suveranul ... - „deschide pentru mine”.
Latif deschise ușa.
Nu era nimeni în afară de Latif. Nicio ușă sau fereastră, nicio ușă secretă, nicio piesă de mobilier care să permită cuiva să se ascundă.
Pe podea era doar o farfurie de lemn uzată, într-un colț un baston, iar în centrul camerei o tunică zdrențuită atârnată de un cârlig din tavan.
- Complotezi împotriva mea Latif?
„Cum te poți gândi la asta, Majestate” - Latif a răspuns - „În niciun caz, de ce aș face-o?”
- „Ei bine, vii aici în fiecare după-amiază în secret.
Ce cauți dacă nu vezi pe nimeni?
De ce vii pe ascuns la această clădire?"
Latif zâmbi și se îndreptă spre haina ruptă care atârna de tavan. A mângâiat-o și i-a spus regelui:
„Acum șase luni, când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam erau această haină, această farfurie și această tijă de lemn” - a spus Latif.
„Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, patul în care dorm este atât de confortabil, respectul pe care mi-l oferi este atât de măgulitor și puterea pe care mi-o oferă locul meu lângă tine este atât de fascinantă ... încât vin în fiecare zi să fiu sigur de un singur lucru ...
SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM VENIT!

________________
Dedicată unora, mulți dealtfel,care nu mai recunosc de unde au plecat...

Teodor Ciurariu

miercuri, 20 septembrie 2023

Sărutul cel mai scump !

O pildă de seară

Era odată un băiețel care atunci când mergea la școală ținea pumnul de la măna stângă închis.
Când îl asculta învățătoarea se ridica răspundea ținăndu-și pumnul închis,scria cu dreapta iar pumnul de la mâna stângă tot bine și-l ținea închis.

Într-o zi pentru a face pe placul celorlalți elevi, învățătoarea îl întreabă de ce stă așa?

Băiețelul nu voia să răspundă dar la insistențele învățătoarei și mai ales pentru a-și mulțumi colegii de clasă s-a hotărât să-și dezvăluie secretul.

” În fiecare zi când plec la școală,mama îmi dă în palma stângă un sărut iar apoi închizându-mi mâna îmi spune zâmbind:

- Puiule acesta este darul meu pentru tine!"

De aceea țin mereu pumnul închis, înăuntru se află sărutul mamei mele!

Ține sufletul " strâns" , astăzi l-a sărutat Dumnezeu !

Un zâmbet cu seară bună !

luni, 11 septembrie 2023

O LECTIE DE VIATA

“Un tânăr, (de aproximativ 15 sau 14 de ani) a luat un trandafir, dintr-una din multele florării ale pieței, și îi lipseau 50 de bani pentru a completa suma, la care florăreasa i-a spus: "dacă nici pentru o floare nu ai, mai bine nu îi dăruiești nimic, nu vei face nimic altceva decât să o rănești pe biata fată."
Băiatul a lăsat capul în jos și a lăsat trandafirul.

Înțelegându-i neputința, din toată sărăcia mea am luat 3 trandafiri, iar când am plătit i-am spus florăresi: "Intenția acestui băiat și cavalerismul lui, valorează mai mult decât trandafirul și comentariul dumneavoastră."

M-am îndreptat spre băiat și i-am spus: "Dă-i asta, tu nu îți face griji, azi pentru tine, mâine pentru mine... Du-te și cucerește-o campionule, fă-o să se simtă cea mai iubită și importantă persoană din viața ta! A primit florile cu uimire, s-a uitat la mine cu ochii săi limpezi și plin de iluzie, și mi-a răspuns:
— "Mulțumesc frumos, doamnă, Dumnezeu să vă binecuvânteze!... nu sunt pentru o fată, sunt pentru mama mea, astăzi este ziua ei de naștere!"

Niciodată nu știm despre situațiile prin care trec alții, de aceea nu trebuie să judecăm" .

duminică, 10 septembrie 2023

Istorioară religioasă

Era un om care-şi zicea că-i credincios şi cu frică de Dumnezeu, dar ducea o viaţă plină de plăeri, patimi și păcate de tot felul. În sinea lui, credea totuși că Bunul Dumnezeu îi va ierta toate păcatele, pentru că din când în când îşi mai făcea rugăciunea, mai mergea şi pe la Biserică, aprindea câte-o lumânare şi aşa mai departe…

Dar, într-o noapte, el avu un vis ciudat. Părea că s-a rătăcit într-un pustiu şi era chinuit aprig de foame. Cum mergea înfometat, iată că în faţa lui se ivi un tânăr îmbrăcat într-o lumină albă strălucitoare, purtând în mâini un vas plin cu mâncăruri alese; tânărul îl pofti să mănânce.

Dar, când să guste din bogăţiile oferite, omul observă că vasul în care se afla mâncarea aleasă era foarte murdar. Cu toată foamea care-l chinuia, nu putu nici măcar să guste şi-i zise tânărului:

— Nu pot mânca dintr-un vas atât de murdar!

Atunci tânărul îi răspunse cu glas de dojană:

— Tot asemenea faci şi tu! Cum vrei să guste Dumnezeu din Rugăciunea ta, dacă tu i-o dai dintr-un vas atât de murdar?! Şi tânărul se făcu nevăzut.

Deşteptându-se din somn, omul acela se simţi cutremurat până în adâncul fiinţei lui, şi din clipa aceea a început să ducă o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor.

Pr. Valeriu Dobrescu - "Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016

luni, 4 septembrie 2023

Iată de ce nu ar trebui să bârfim.

În vechea Grecie, Socrate avea o mare reputație de om înțelept. Într-o zi, cineva l-a căutat pe marele filozof, și i-a spus:
- Știi ce tocmai am auzit despre prietenul tău?
- Un moment, a replicat Socrate. Înainte să-mi spui, aș vrea să te testez prin cele trei site....
- Cele trei site?!?
- Da, a continuat Socrate. Înainte să spui orice despre cineva, ar fi bine să ai grijă la ce spui. Eu îl numesc testul celor trei site! Prima sită este cea a ADEVĂRULUI! Ai verificat dacă ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
- Nu, doar am auzit!
-Foarte bine! Deci, nu știi dacă este adevărat! Vom continua cu cea de-a doua sită, cea a BUNĂTĂȚII! Ce vrei să-mi spui despre prietenul meu, este de bine?
- Oh, nu! Ba din contră!
- Deci, întreabă Socrate, vrei să-mi spui lucruri rele despre el, și nici măcar nu ești sigur dacă sunt adevărate! Poate vei trece testul celei de-a treia site, cea a FOLOSINȚEI!. Îmi este folositor să știu ceea ce vrei să-mi spui despre acest prieten?
- Nu, într-adevăr...
- Deci, încheie Socrate , ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici folositor . Atunci de ce vrei să-mi spui asta?!?
Bârfa este un lucru rău! La început poate părea distractiv, dar la sfârșit, ne umple inimile de amărăciune, și ne și otrăvește sufletul!

duminică, 20 august 2023

PILDA CELOR DOI POMI…

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Se spune că un om avea doi meri în faţa casei.
Unul dintre meri era bun, iar altul rău şi nemulţămitor.
Când omul ieşea din casă cei doi pomi întotdeauna îl rugau ceva.
Mărul rău de fiecare dată cerea diferit:
-„Sapă-mă împrejur”, „Văruieşte-mă”, „Toarnă-mi apă”, „Depărtea-ză noroiul de la tulpina mea”, „Acoperă-mă de arşiţa soarelui”!
Iar mărul bun întotdeauna avea doar o singură rugăminte: „Stăpânul meu, ajută-mă să aduc roadă bună.”
Gospodarul era binevoitor faţă de ambii pomi, îngrijea de ei, asculta atent dorinţele lor şi le îndeplinea toate cererile.
El făcea tot ce l-au rugat şi primul măr şi al doilea, cu alte cuvinte, pomului rău el îi dădea tot ce dorea iar pomului bun îi dădea doar ceea ce socotea de cuviinţă că este bun pentru ca să dea o roadă îmbelşugată, aşa după cum l-a rugat. Şi ştiţi ce s-a întâmplat apoi?
Mărul rău a crescut mare, tulpina şi rădăcina străluceau de parcă erau unse cu ulei, iar frunzişul des era verde – închis.
Spre deosebire de el, mărul bun prin exteriorul său nu atrăgea nimănui atenţia.
Când însă a venit timpul roadei pomul rău a rodit nişte mere mici şi verzi care aşa şi n-au reuşit să se coacă din cauza frunzişului des de care erau înconjurate. Iar pomul bun a rodit mere mari şi gustoase.
Îi era ruşine pomului rău că n-a dat şi el aşa roadă bogată ca şi vecinul său, deacea a început să cârtească împotriva stăpânului său, învinuindu-l pe el. Stăpânul s-a supărat pe el şi a zis:
-Parcă eu sunt vinovat de cele întâmplate? Oare nu eu am fost acela care tot anul împrejur ţi-am îndeplinit toate dorinţele? Dacă şi tu te-ai fi îngrijit doar de roadă aşa cum a făcut vecinul tău eu şi pe tine te-aş fi ajutat. Dar tu te-ai prefăcut că eşti mai înţelept decât mine, care te-am sădit deacea ai şi rămas neroditor.
Mult s-a supărat pomul rău şi a promis că la anul viitor nu va mai cere nimic de la stăpân decât să-l ajute să dea roada, iar de celalte toate se va lăsa în grija lui. Cum a promis aşa şi a făcut iar în anul următor adat şi el roade bogate la fel ca şi vecinul său. Bucuria stăpânului a fost nespus de mare.
Morala acestei pilde este următoarea. Stăpгnul este Dumnezeu, iar noi oamenii suntem pomii pe care El i-a sădit.
sursa: #pilda, #credinta, #sfaturiDuhovnicesti, #spiritualitate, #traditii

Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox