CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,
Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,
Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala
Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii
Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson
Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise
Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,
Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta
Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

     

de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,

Bunule Mântuitor:

Eu sunt "oaia cea pierdută",

Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"

Tâlhărit de cel viclean..

Vino să îmi vindeci rana,

Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce

Răstignit de-a dreapta Ta;

Te implor, promite-mi, Doamne,

Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care

A fost prinsă-n adulter..

Nu mă osândi, Hristoase,

De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vameșul din Templu

Cel cu sufletul zdrobit:

Milostiv îmi fii, Iisuse,

Pentru câte și-am greșit!

Eu sunt desfrânata care

Te ștergea cu părul ei.

Nu uita, Iisuse Sfinte,

Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,

Fiindcă Te reneg mereu,

Căutând să plac la oameni,

Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,

Judecând și osândind,

Cu cei fără de credință

Prea necruțător fiind.

Îmi duc viața-n întuneric

Ca și orbul Bartimeu,

Dar precum cândva acela,

"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda

"N-avea om" și-a spus sfios;

Eu Te am pe Tine, Doamne,

Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,

Iisuse-al meu iubit,

Semănând cu personaje

Despre care am citit;

Ca și lor atunci, și mie

Dă-mi un strop din mila Ta.

Ca și ei atunci, Hristoase,

Te voi binecuvânta!

NU AM REUȘIT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu am reușit, Hristoase,
Să-mi respect cuvântul dat
Că de astăzi înainte
Voi trăi fără păcat,

Ci m-am spovedit cu jale
Și-am avut ce povesti:
Fără de păcat, Iisuse,
N-am trăit măcar o zi!

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat oftând,
Căci l-am ostenit zicându-i
Tot păcatul meu pe rând,

Eram roșu de rușine,
Dar am spus, nu am tăcut,
N-am ascuns ce-am spus aiurea,
Ce-am gândit și ce-am făcut.

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat smerit;
Eu la Crucea Ta, Iisuse,
Cugetam atunci mâhnit,

Căci păcatele acelea
Care mi s-au dezlegat
Tu le-ai pironit pe Cruce
Și cu sânge le-ai spălat..

M-am întors tăcut acasă,
Izbăvit fiind de iad,
Și de data asta, Doamne,
Nu-Ți promit să nu mai cad,

Ci-Ți promit că Sfânta Cruce
Eu o voi privi mereu,
Căci murind pe ea, Iisuse,
Ai spălat păcatul meu..

(14 martie 2025)

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


de Preot Sorin Croitoru

Ostenit-am, Doamne, de atâta
Fugă pentru cele trecătoare..
Semănăm cu Marta, amărâta,
Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii
Și ne risipim în griji deșarte.
Viața ne-o jertfim deșertăciunii,
Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina
Că trăim cu sufletele-amare:
Am ales păcatul, nu Lumina,
Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face
Câtă vreme-n toată libertatea
Am ascuns Lumina sub obroace
Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,
Oamenii au frunțile-încruntate;
Societatea s-a făcut urâtă,
Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare
Te-ai întors în ceruri printre astre,
Te rugăm din suflet fiecare:
Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,
Descrețește frunți posomorâte,
Încălzește suflete-nghețate,
Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine
Viața noastră, Doamne, e pustie;
Doar atunci când Te avem pe Tine
Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,
Inima-i gătită pentru Cină,
Vino, Doamne, cum veneai odată
Și-mi umpleai ființa de Lumină..

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vame?ul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte si-am gresit!

Eu sunt desfrânata care
Te stergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,
Judecând si osândind,
Cu cei fără de credintă
Prea necrutător fiind.

Îmi duc viata-n întuneric
Ca si orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" ti-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca si lor atunci, si mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca si ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!

NU MĂ TEM DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
E atâta bucurie când un fiu se-întoarce-acasă,
Mai ales când fiul ăsta e un fiu rispitor
Care a căzut, sărmanul, în a diavolului plasă,
Cum frumos e scris în pilda Bunului Mântuitor..

Câte zile-al său părinte se-întreba în gând cu jale:
“Puiul tatei, fiul tatei, la tăticul când te-întorci?..”
Iar sărmanul fiu ce, iată, apucase-o strâmbă cale,
Ajunsese să tânjească după roșcove de porci..

Mare lucru-i pocăința, că-i ieșire din robie,
E întoarcere smerită la Părintele Ceresc
Care ne îmbrățișează cu nespusă bucurie
Și ne pune iar pe deget un inel împărătesc.

Nu mă tem de pocăință, de-aș putea s-o am de-a pururi,
De-aș putea o viață-întreagă întru lacrimi să petrec,
Fiindcă numai pocăința spală omul de cusururi,
E atâta tină-n inimi, moartea vine, anii trec..

Dă-mi, Iisuse-al meu, căință pentru faptele nesfinte,
Pentru gândul plin de ură, pentru vorba cu venin,
Dă-mi, Iisuse-al meu, putere ca de astăzi înainte
Să trăiesc o viață sfântă de adevărat creștin..

Dă-mi aducere aminte de păcatele din urmă,
Spală-mă cu lacrimi, Doamne, să devin din nou curat..
Dacă lacrima căinței mă întoarce-n sfânta-Ți turmă,
Nu mă tem de pocăință, dă-mi-o, Doamne, ne’ncetat!

ÎNCEPE POST DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Cu cât mai mult în mreaja lumii
În viața asta te încurci,
Cu-atât mai greu va fi, creștine,
La moartea ta spre cer să urci!

Tu crezi că-i glumă, dar în clipa
Când sufletul îți va ieși,
Din toate părțile spre tine
Vrăjmașii diavoli vor veni

Și fiecare va începe:
"Acesta e al meu, al meu,
Că-n viață m-a slujit pe mine,
Nu L-a slujit pe Dumnezeu!"

Și cu o spaimă necuprinsă,
Atunci tu îți vei aminti
De mreaja lumii cea întinsă
Din care n-ai putut ieși..

Dar îți vei aminti și șoapta
Ce-n viață te-nsoțea mereu
Când prea urâtă ți-a fost fapta:
"Întoarce-te la Dumnezeu!"

Atunci îți vei aduce-aminte
De orice vorbă, orice gând
Ce ți-a trecut cândva prin minte,
Pe care l-ai respins, râzând:

"De ce n-am ascultat povața
Pe care mi-o dădea de zor,
Dorind să îmi salveze viața,
Preablândul înger păzitor?

De ce zâmbeam făcând păcate,
Văzându-mi liniștit de drum,
Când el striga la mine: "Frate,
Te rog, oprește-te acum!"?..

Da, înfiorătoare vreme
Cândva te-așteaptă, dragul meu,
Și-ar fi mai bine a te teme
De drumul către Dumnezeu,

Căci s-ar putea să te oprească
Cei răi 'nainte ca să-L vezi
Și s-ar putea să te răpească
În iadu-n care azi nu crezi..

Să fugi cât poți de-a lumii mreajă
Căci nu vei mai putea ieși,
Atras de-a demonilor vrajă,
Atunci când poate vei dori..

Ascultă glasul ce te ceartă,
Că-i sfântul înger păzitor,
Iar el e milostiv și iartă,
E bun și-i tare răbdător,

Dar fii atent la ce te-ndeamnă,
Căci el nu ceartă în zadar,
Iar dacă-i supărat, înseamnă
Că te-ai îndepărtat de Har.

Începe Post de pocăință,
O altă șansă-n viață ai
Ca, întărindu-te-n credință,
Să faci un pas micuț spre Rai!

CE ODIHNĂ E ACEEA?..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Ce odihnă e aceea când rămâi să dormi în pat,
Nepăsându-ți de chemarea clopotelor care bat,
Sau de pălimarul care bate toaca mărunțel,
Invitându-te pe tine ca să Îl slăvești pe EL?..

Ce odihnă e aceea fără harul lui Hristos,
Fără mersul la biserici, unde să Îi cânți frumos,
Fără sfintele icoane, sărutate cu mult dor,
Fără lumânări aprinse pentru neamuri care mor?..

Ce odihnă e aceea fără fum de tămâieri,
Fără melodia strănii, ce aduce mângâieri,
Fără salutări de preoți, ce se-'nclină spre popor,
Ce odihnă e aceea fără "Pace tuturor"?..

Nu e loc în lumea asta, unde oamenii trăiesc,
Cum sunt sfintele biserici ale Tatălui ceresc!
Cât e Cosmosul de mare, n-are locușor frumos
Cum sunt sfintele biserici ale Domnului Hristos!

Noi ne odihnim ÎN DOMNUL, toți acei ce Îl slăvim,
Iar duminica ne ducem pacea Lui să o primim.
Cum putem să stăm acasă? Clopotul din turlă plânge,
Amintind că în Altare Domnul varsă iarăși sânge..

Hai, treziți-vă cu toții, toaca bate mărunțel,
Invitându-ne la Cină, să-L mâncăm din nou pe EL,
Iar când veți simți în suflet pace, bucurie, tihnă,
Fericiți veți recunoaște: "Da, ACEASTA E ODIHNĂ"!

amin

POMELNICUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Îi scrii pe-o coală de hârtie
Pe cei ce-n inimă îi porți,
Atent ca nu cumva să-ți fie
Vreo rudă vie printre morți..

Cu degetul adus la tâmplă
Încerci de toți să-ți amintești,
Dar uneori se mai întâmplă
Ca, om fiind, să mai greșești..

Încet, încet, pe coala albă
Apar frumos înșiruiți
În ordine, ca într-o salbă,
Acei ce-au fost sau sunt iubiți..

Numindu-i, te cuprind fioruri,
Căci, iată, unii sunt departe,
Iar tu, emoționat de doruri,
Le faci la Liturghie parte..

Scriind, tu te gândești la mama
Și la tăicuțul tău bătrân
Și parcă te apucă teama,
Gândind că nu le mai rămân

Prea multe zile-n partea stângă,
Acolo-n rândul celor vii..
Când moartea o să îi înfrângă,
În partea dreaptă o să-i scrii..

Îți treci acolo frați de sânge,
Prieteni, cunoscuți, colegi,
Și parcă inima îți plânge
Când trebuie să îi alegi..

Tu știi că dacă-i treci pe listă,
Aceasta nu e în zadar:
În existența lor cea tristă
Ei vor primi deodată har

Și vor simți o mângâiere
Și o chemare către Cer,
Iar gândul ăsta-ți dă putere,
Făcându-ți inima de fier..

Îi scrii cu sârg, pierdut în gânduri,
Pe toți pe cei pe care-i știi,
Înșiruind pe două rânduri
Pe adormiți și pe cei vii..

DE DRAGUL TĂU EU MĂ TOPESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

               

de Preot Sorin Croitoru

 
În fața slavei Tale, Doamne,
Ca Saul eu mă înspăimânt
Și, copleșit de-a Ta mărire,
Mă plec cu fruntea la pământ.

Ca Petru, Iacov și Ioan,
Suiți cu Tine pe Tabor,
Cu ochii minții eu Te văd,
Mă minunez și Te ador!

De multe ori pe când mă rog,
Atunci când vrei, atunci când știi,
Lăsându-Ți cerul luminos,
La mine în cămară vii..

Când din icoană mă privești,
Hristoase-al meu, Iisuse sfânt,
De dragul Tău eu mă topesc
Și-ncep în inimă să-Ți cânt,

Căci Tu ești Dumnezeul meu,
Iubirea mea, Lumina mea..
Ce fericită-i viața mea
Atunci când strălucești în ea!..

Acei ce nu Te văd, dar cred
În Tine, Domnul meu Iisus,
Se vor hrăni cu Duhul Sfânt
Și fericiți vor fi, ai spus.

Și ce-ai promis se împlinește,
Căci Tu cuvântul dat Ți-l ții:
De câte ori Te caut, Doamne,
Cu dragoste de prunc, Tu vii!

Da.. Tu ești Dumnezeu-Iubirea,
Trimis de Tatăl pe pământ,
Și cade-se ca toată firea
Să-Ți cânte Ție Sfânt, Sfânt, Sfânt!
amin

SĂ NU RENUNȚI!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
În mari păcate ai căzut
Și cazi mereu și vei cădea,
Dar chiar și-așa, să nu renunți
La luptă, dragul meu creștin,

Ci să Îl chemi pe Domnul tău
În rugăciuni și vei vedea
Că te va izbăvi de iad
Și de al remușcării chin!

El te-ar fi izbăvit demult,
Dar tu nu L-ai chemat deloc,
De-aceea nici nu reușești
Să urci spre Cer, ci stai pe loc.

Te uiți înspăimântat cum cazi,
Făcând ce nu ai vrea să faci,
Dar este numai vina ta,
Că nu ceri ajutor, ci taci..

Și ar mai fi un alt motiv:
Te văd mai mult îngrijorat
Că alți creștini mai cad și ei,
Decât de propriul tău păcat!

La ce ți-ar folosi, mă-ntreb,
Să știi păcat ce nu-i al tău?..
Să-ncepi să crezi în mintea ta
Că nu ești chiar atât de rău?..

Și astfel, păcătos fiind,
Să dormi pe pernă liniștit,
Să nu te rogi, să nu suspini,
Să nu regreți că ai greșit?..

Eu știu că vezi în jurul tău
Atâtea suflete ce cad,
Dar nu al lor, ci-al tău păcat
Te va împinge către iad!

Deci, dragul meu creștin, te rog,
TE ROG să iei în serios
Orice avertisment ieșit
Din gura Domnului Hristos!

Să nu-ți imaginezi că-i rău
Acel ce-n chinuri a murit,
Lăsându-Se de dragul tău
Scuipat, bătut și răstignit!..

Ci dacă El ți-a dat porunci
Și ți-a cerut un trai curat,
Sau ți-a cerut să-ți plângi cu-amar
Orice cădere în păcat,

Aceasta pentru că știa
Că sus în cer la Dumnezeu
Încap doar cei ce-n viața lor
Și-au plâns păcatele mereu..

Precum o apă de Botez,
Te spală lacrima de rău:
Trimisă e de Duhul Sfânt
Să curățe păcatul tău.

De-aceea, dragul meu creștin,
Ce ai căzut și cazi mereu,
De șaptezeci de ori pe zi
În viața ta de vei cădea,

Să nu îți pierzi credința ta
În dragostea lui Dumnezeu,
Căci El te va ierta din nou
Când lacrima ți-o va vedea!

amin

DOAMNE MILUIEȘTE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Când spatele mi se-ncovoaie
Căci crucea vieții mă strivește
Și la un pas de deznădejde,

Îmi vine să mă dau bătut,

Îngenuncheat strig către Tine
Din suflet: "Doamne miluiește!"
Și simt atunci că-mi dai puterea

De-a o lua de la-nceput..

Îmi amintesc că Tu, Iisuse,
Nu ai cedat în suferință,
Ci pentru-a noastră mântuire
Atâtea rele ai răbdat

Și-atunci cu harul Tău cel tainic
Mă simt puternic în voință
Și îmi așez mai bine crucea
Pe umărul însângerat.

Când roata vieții se învârte,
Iar fericirea îmi zâmbește
Și îmbătat de-a ei licoare
Alunec prin păcat spre iad,

Mă prăbușesc și strig spre Tine
Din suflet: "Doamne miluiește,
Ridică-mă din stricăciune
Și nu mă mai lăsa să cad!"

Atunci lumina Învierii
Deodată-n mine se coboară
Și Tu apari ca un puternic
În iadul meu interior

Și mă dezlegi din lanțul morții,
Iisuse, pentru-a câta oară,
Și-mi dai în inimă căință
Și faci din ochii mei izvor..

Când văd în jurul meu durere
Și sufletul mi se mâhnește,
Știindu-i triști și plini de lacrimi
Pe cei pe care îi iubesc,

Îngenunchez cu umilință
Și iar strig: "Doamne miluiește,
Ajută-i, Doamne, și pe dânșii,
Căci tare rău se chinuiesc!.."

Și-i urmăresc pe cei pe care
Eu i-am purtat în rugăciune ,
Mă uit la ei așa, în taină,
Să văd de greul a trecut

Și deseori mi se întâmplă
Să văd din nou câte-o minune,
Vreo rană care încă doare,
Dar nu așa cum a durut..

Atâta milă ai Tu, Doamne,
De omul care se smerește
Și-Ți cere plin de umilință,
Fiind convins că va primi..

Văzând credința lui curată,
Un simplu "Doamne miluiește!"
Îți este de ajuns, Iisuse:
Cu-adevărat vei milui!

DE DORUL LUI..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
În dorul meu de Dumnezeu
Mă leg de lucruri trecătoare
Și-n timp ce eu adun mereu,
Credința cea din suflet moare.. 

Degeaba tot adun apoi
În viață lucruri fără număr..
De dorul Lui mă încovoi
Ca de o cruce grea pe umăr..

 
Privesc la cele ce am strâns,
Dar văd că, vai, mă lasă rece
Și-atunci eu izbucnesc în plâns,
Căci dorul meu de El nu trece..

Mă duc în cămăruța mea,
Acolo unde-mi țin altarul,
Și vreau să plâng cât voi putea,
Să-mi mai alin, plângând, amarul..

Îl voi privi din nou smerit
Și-L voi ruga ca să mă ierte,
Căci iată, eu L-am părăsit
Și drept ar fi ca să mă certe..

O, Domnul meu, în viața mea
Eu m-am lăsat orfan de Tine..
Puțin te-am mai avut în ea
Și văd că bătrânețea vine..

Și nu ești Tu Cel ce-a pierdut
Iubirea mea cea pământească,
Ci eu sunt cel ce nu Ți-am vrut
Iubirea cea dumnezeiască!..

Eu știu că ierți, Tu ierți mereu,
Dar ce-i pierdut, pierdut rămâne..
Eu L-am pierdut pe Dumnezeu,
Pe Tine Te-am pierdut, Stăpâne!..

Te rog, în viața ce-a rămas
Să nu Te depărtezi de mine,
Căci vreau ca fiecare pas
Să-l fac, Iisuse-al meu, cu Tine!

FIII LUMINII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că lumea-i rea,
Dar nu mi-e dat ca să o judec, ci să mă mântuiesc în ea,
Căci și Stăpânul vieții mele, în anii Lui de pe pământ,
N-a vrut să judece pe nimeni, plinindu-Și scopul Său cel sfânt.

Prefer să spun că lumea-i bună, deși eu știu că nu-i așa,
Dar dacă mintea mea-i curată, pe toate bune le-oi vedea,
Căci dacă inima din mine se face tron lui Dumnezeu,
Lumina-n care El mă-mbracă va străluci și-n jurul meu..

Da, noi suntem lumina lumii, prin harul Domnului Hristos,
Și rostul nostru pe pământ e să îl facem mai frumos,
Acolo unde e-ntuneric, să încercăm să luminăm,
Acolo unde e durere, să încercăm s-o alinăm,

Acolo unde e furtună, noi să aducem timp senin,
Acolo unde e răceală, să încălzim măcar puțin,
Acolo unde nu e zâmbet, să încercăm să-l ducem noi
Și pajiște de flori să facem acolo unde-i doar noroi!

De-aceea, chiar de lumea asta e egoistă și e rea,
Nu-mi place mie să o judec și nici să mă feresc de ea,
Ci unde-mi poartă pașii viața, de stau pe loc ori de mă plimb,
Îmi place să-L imit pe Domnul și lumea-n bine să o schimb!

.RAIUL PE PĂMÂNT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

Te simt, Stăpâne, ești în aer,
Te simt în jur și Te respir,
Tu îmi pătrunzi prin nări în suflet
Ca un parfum de trandafir.

Te simt, Stăpâne, ești în mine
În cel mai tainic colț al meu.
Prin raza blândă a iubirii
Eu Te-am primit ca Dumnezeu.

Te văd, Stăpâne, nu cu ochii,
Ci mintea Tu mi-ai luminat
În clipa când, cu pocăință,
De dorul Tău am suspinat.

Mă-nchin uimit icoanei Tale,
Din care Însuți mă privești
Și lăcrimez de bucurie
Văzând că încă mă iubești.

Nu cerți, nu judeci și nu mustri,
Chiar dacă sunt un păcătos,
Și totuși lacrimile calde
Îmi curg de pe obraji pe jos..

Mă șfichiuie mai mult ca biciul
Iubirea Ta de Dumnezeu;
Mă ustură mai mult ca rana
Mustrarea cugetului meu.

Dar ești aici, Stăpâne Sfinte,
În mine și în fața mea!
Mă rog adânc fără cuvinte,
Ador plângând iubirea Ta.

Un rai mi-ai prefăcut deodată
Adâncul inimii din piept.
Știai mâhnirea mea, Hristoase,
Știai de câte zile-aștept.

Și am pățit precum tâlharul,
Dar nu m-ai așteptat în rai,
Ci raiul l-ai adus în mine,
Venind din ceruri cu alai.

Nu știu cât va dura minunea,
Căci timpul parcă s-a oprit:
O veșnicie-mi pare clipa
De care m-ai învrednicit.

Din nou prin harul Tău, Iisuse,
Mi-ai dat să pot să Te respir.
Mă bucur și Îți sorb mireasma,
Mireasma Ta de trandafir..

(30 ianuarie 2025)

MÂNTUITORUL

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Domnul a murit iertând,

A murit îmbrățișând,

A murit purtând la cer

Rana cuielor de fier..

A murit cu-n singur gând:

Să ne ia la El pe rând..

Frații Săi cei mici fiind,

Ne dorea cu mare jind!

A murit ascultător,

A murit pentru popor,

A murit, plinind precis

Toate câte s-au prezis.

Jertfa Sa ne-a ridicat,

Rana Lui ne-a vindecat,

Nimeni n-a mai fost ca El

Dumnezeu și Om și Miel!

El, bogat, a sărăcit,

Dar pe frați i-a-mbogățit:

Ne-a împodobit pe noi,

Ce eram de slavă goi.

Cum puteam pe-atunci să știm?..

Temple ne dorea să-I fim:

Jertfa Lui de pe pământ

Ni L-a dat pe Duhul Sfânt!

Ce să zic ce nu s-a zis,

Ce să scriu ce nu s-a scris?..

Multe secole-s de când

El ne e Lumină-n gând..

De când iadul l-a prădat,

Mulți la ceruri au urcat

Care au trăit cuminți..

Raiul s-a umplut de sfinți!

Doamne, nu uita de noi,

Căci suntem de fapte goi,

Înmulțește harul Tău

Că ne biruie cel rău,

Prisosește Duhul Sfânt

Pentru cei ce pe pământ

Îți jertfesc un duh smerit,

Ție, Domnului slăvit!

amin

ÎN ORICE RĂSĂRIT DE SOARE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




de Preot Sorin Croitoru

 
În orice răsărit de soare,
În orice-nsângerat apus
Eu văd cu bucurie mare
Un dar al Domnului Iisus!

În orice clar de lună plină,
În pâlpâirile de stea,
În întuneric și-n lumină
Văd mâna Lui în viața mea!

În briza de pe malul mării
Ce fața-mi mângâie ușor,
În valuri și-n mirosul sării
Îl văd pe El și Îl ador!

În blândul foșnet al câmpiei,
În izul fânului cosit,
Ba chiar și-n cântul ciocârliei
De multe ori El mi-a vorbit..

E ca și cum mi-ar zice: "Dragă,
Tu înțelegi iubirea Mea?..
Ți-am dat creația întreagă
Ca să te veselești de ea,

 
Dar ea e numai o oglindă
Spre care tu, privind mereu,
Să-nceapă-ncet să ți se-aprindă
Tânjirea după Dumnezeu!"

E ca și cum și eu I-aș spune,
De Domnul meu îndrăgostit:
"Am priceput, Iisuse bune,
Că ești în orice răsărit!

Prin tot ce e frumos în lume
Mi-ai arătat că mă iubești;
Slăvit să-Ți fie Sfântul Nume,
Izvor al milelor cerești"!

amin

BOTEZUL LUI HRISTOS

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Când Ioan Botezătorul
Se atinge de Cuvântul
Se învolbură Iordanul
Și se tulbură pământul,

 
Soarele pe cer se miră,
Norii i se-ascund din cale,
Apele încep să urce
Spre amonte din avale,

 
Păsări mii se strâng în stoluri
Făcând cercuri largi în zare,
Cerurile și pământul
Sunt cuprinse de mirare,

 
Dar mai mult decât acestea
E Ioan Botezătorul:
Tânărul Iisus îi cere
Să-și boteze Creatorul!

 
În zadar se opusese
Cu o voce tremurândă,
Domnul îi răspunse-n șoaptă
Cu mustrarea Lui cea blândă,

 
Arătând că-i știe frica
Și sfiala foarte bine
Însă nu e altă cale,
Prin sintagma “se cuvine “.

 
La auzul ăstor vorbe,
Sfântul teama și-o învinge;
Mâna slugii prea umile
Pe Stăpânul Îl atinge,

 
Din adâncuri de ființă
Un suspin profund îi scapă..
Sub atingerea-i domoală
Domnul Se cufundă-n apă.

 
Clipa asta minunată
Parcă nu se mai termină,
Azi Iordanul se sfințește
De Lumina din Lumină,

 
Apa lui se limpezește,
Devenind Agheasmă Mare.
Ce intenții are Domnul
Cu această lume, oare?..

 
Nu-i Botezul pentru Domnul
Ritual de curățire,
Ci e-o tainică lucrare
Cu un sens de pregătire,

 
O sfințire a naturii,
Care-n stricăciune zace:
Iisus Hristos – Mesia
Iată, toate noi le face!

 
Când din apă Se ridică,
Se aude glas de tunet
(Doar Ioan aude glasul,
Alții nu aud un sunet):

 
“Tatăl nostru Cel din ceruri”
Dă frumoasă mărturie,
Arătând că Domnul este
Fiul Său din veșnicie.

 
El pe Tatăl Îl ascultă
Și în lume Îl slăvește,
Din acest motiv și Tatăl
Mult pe Fiul Îl iubește.

 
Când Hristos înalță fruntea
Și din ape Se ridică,
Duhul Sfânt Cel blând și tainic
Se arată turturică,

 
Bătând aripile albe 

Peste buclele-I bogate,
Luminând cu raza-I dulce
Sfânta Lui omenitate.

 
Evanghelia ne spune
Că din clipa cu pricina
Pe Hristos în nici o clipă
Nu L-a părăsit Lumina,

 
Dimpotrivă, tot mai tare
I-a fost dat să strălucească,
Aprinzându-se ca rugul
Sfânta-I fire omenească.

 
Ceea ce numim “Botezul”
E o îndumnezeire,
Ungere cu har a Celui
Ce ne-aduce mântuire,

 
Pregătire a naturii
Pentru cele ce-or să fie
Când Hristos Biruitorul
Va trimite Apa Vie

 
Care va spăla tot omul
De păcate moștenite
Și de toate celelalte,
De el însuși făptuite.

 
Când Hristos Mântuitorul
Ridicatu-S-a din ape,
Mai era puțin și omul
De păcat avea să scape,

 
Mai era puțin și lumea
Va fi fost curând salvată
De otrava răutății
Ce o otrăvea odată.

 
S-a temut Botezătorul,
Dar apoi o bucurie
I-a cuprins ființa-întreagă
Ca pe Moise și Ilie,

 
Cei doi văzători cu duhul,
Sfinții cărora în viață
Le-a vorbit chiar Creatorul
Însuși, față către față!

 
Câte minunate daruri
I-a adus Epifania
Celui care din pruncie
A îmbrățișat pustia..

 
A primit descoperirea
Cu trei simțuri, nu cu două,
Iar minunea ne-au descris-o
Ucenicii săi și nouă:

 
Auzitu-L-a pe Tatăl,
Ce vorbea vibrând văzduhul,
L-a atins pe Cel Ce Este,
L-a văzut apoi pe Duhul.

 
Se compară cu aceasta,
Vreo minune din Scriptură,
Dumnezeu să Se arate
La o simplă creatură?..

 
Cunoscut-ai dintr-o dată
Toate Cele Trei Persoane.
Meditând la lucrul ăsta,
Mă-înspăimânt, Sfinte Ioane!

 
În afară de Fecioara,
N-a mai fost și n-o să fie
Om să dobândească slava
Care ți-a fost dată ție..

 
Mare praznic e Botezul,
Plin de har și bucurie,
Căci Hristos preface apa
Într-un fel de apă vie,

 
Pregătind botezul nostru,
“Nașterea a doua oară “,
Pentru cei ce cred într-Însul,
Ca murind să nu mai moară.

 
Mare praznic e Botezul,
Întreita “Arătare”,
Când Ioan se luminează
Și prin Dânsul fiecare

 
Înțelegem că Treimea
Este Una după fire,
Dar sunt Trei Persoane Sfinte
Contopite în iubire.

 
Mare praznic e Botezul,
Când Stăpânul Se smerește
Și de la umila-I slugă
Cufundarea o primește,

 
Îndemnându-Și ucenicii
Să învețe pocăința,
Ca smerindu-se în inimi
Să primească-n ea credința.

 
amin

ÎN IESLEA SĂRACĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
În ieslea săracă din grajdul de vite
Aflat pe pășunea de lângă oraș,
În jocul luminii făcliei smerite
Maria își naște al său Copilaș.

Născându-L, Fecioara rămâne fecioară,
Iar Pruncul rămâne în veci Dumnezeu,
Venit ca să poarte a Crucii povară,
Spălând murdăria din sufletul meu.

Fecioara cunoaște iubirea maternă,
Iar Pruncul învață să fie ca noi;
În Noaptea aceea Iubirea eternă
Începe să plângă în ieslea de boi..

Atunci înțelege oștirea cerească
Ce slavă primește planeta Pământ,
De vreme ce-n fire curat omenească
Se-mbracă nu înger, ci Domnul Cel Sfânt!

În ieslea săracă din staulul rece
Scâncește al lumii întregi Creator.
Minunea cea mare acum se petrece:
Venind printre oameni, devine de-al lor!

ATÂTA BUCURIE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Atât de mult, Iisuse, doreai să vii la noi,
Că n-ai fugit, Stăpâne, de nașterea-între boi,
Ci ai primit, Hristoase, la fel de bucuros
O naștere-între vite ca-într-un palat frumos.

De slavă și-închinare n-ai fost de tot lipsit.
Păstorii de la turmă în grabă s-au pornit,
Trimiși fiind de îngeri să vină-n fața Ta,
Să-Ți cadă înainte și slavă să Îți dea.

În cer cântau arhangheli, slavoslovind duios,
În staul Maica Sfântă și Iosif cel pios,
Afară-n fața ușii păstorii se-închinau,
Iar magii urmând steaua, spre Tine se-îndreptau.

Gândindu-ne la modul în care Te-ai născut
Se vede ce răbdare aveai de la-început
Și că, fiind Cuvântul în toate infinit,
Ești minunat de pașnic, de blând și de smerit.

Tu, Cel culcat în iesle în cârpe înfășat,
Într-un mormânt de piatră vei fi înmormântat.
Un Iosif Te adoră ca pe un Prunc Divin,
Un altul Te-înfășoară în giulgiu alb de in

Un înger Te vestește din ceruri la păstori,
Un altu-n Ghetsimani Te șterge de sudori.
O peșteră-L primește cu drag pe Pruncul Sfânt,
O alta Îți devine întunecat mormânt.

Un înger Te vestește, un altul Te alină,
Un Iosif Te îngroapă, un Iosif Ți se-închină,
Un măgăruș Te poartă, un altul Te-încălzește,
O peșteră Îți cântă, o alta Te jelește.

Cu-atâta bucurie ai vrut să Te-întrupezi
Și-atâta nerăbdare aveai să ne salvezi,
Că le-ai primit pe toate, și iesle și mormânt,
Deplină ascultare făcând de Tatăl Sfânt.