VALOAREA PÂINII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

de Preot Sorin Croitoru

 
Când eram în perioada anilor de studenție
Am trăit ca toți studenții, mai așa, în sărăcie,
Fiindcă-n anii facultății regula e generală:
Întâi trebuie să-ți saturi foamea intelectuală,

Iar apoi, de-ți mai rămâne câte-un șfanț prin buzunare,
Te gândești să-ți cumperi "țoale" și vreo pâine de mâncare..
Când aveam un ban grămadă, năvăleam în librărie,
Cheltuiam pe cărți "averea".. și-apoi foame, măi bădie..

Și a fost să se întâmple ca iubirea mea de carte
Să mă lase-n dese rânduri fără nici un ban deoparte;
Mai întâi cu mâna spartă cheltuiam precum eroul,
Iar apoi, în vremea"crizei", n-aveam bani să iau metroul!

Nu aș sfătui pe nimeni să urmeze calea asta,
Alternând ca subsemnatul abundența cu năpasta.
Cred că mult mai bună este sfânta cale-a prevederii,
Amintindu-ne la bine și de vremea ne-averii..

Iată-mă ajuns la zero și sătul de împrumuturi..
Caută prin buzunare și începe să le scuturi,
Cine știe, poate-ți cade vreun leuț de-o margarină,
Sau măcar de o franzelă cât de mică sau puțină..

Dar nimic n-a vrut să cadă, cum cădea în alte rânduri..
Necăzând din buzunare, am căzut atunci pe gânduri..
Nu vroiam să cer la nimeni, chiar de mi-ar fi dat băieții,
Ci am vrut să sufăr foamea ca pahar amar al vieții..

M-am închis în cămăruță (locuiam într-o chilie)
Și m-am pus pe rugăciune precum sfinții din pustie.
N-am mai vrut să merg la cursuri, căci și-așa teologiei
Tare bine îi mai prinde perioada isihiei..

Două zile-nchis în casă eu, studentul "zăvorâtul",
Pân' la urmă mă cuprinse foamea mare și urâtul..
Și îmi amintesc ca astăzi, am căzut la rugăciune
Și-am rostit un "Tatăl nostru" ce mi s-a părut minune..

Când am zis cuvântul "Tată" (vă vorbesc din amintire)
Am simțit așa, deodată, umilință și iubire..
M-am simțit precum sugarul dependent de-a sa mămică
Ce ușor îl izbăvește și de foame, și de frică..

Sentimentul dependenței îl simțeam total în mine,
Fără-mpotriviri deșarte, fără-o umbră de rușine.
Fiu al Tatălui din ceruri mă simțeam ÎN REALITATE,
Nu era așa, o vorbă, printre multe aruncate..

Rugăciunea mea smerită continua cu-a ei trăire,
Îndreptându-mi eu spre Tatăl nesfârșita mea iubire..
Când a fost să-I cer și hrana, "pâinea" dată spre ființă,
Lacrimi mi-au udat obrajii, lacrimi calde de credință!..

Parcă-abia în clipa-aceea, nemâncat de două zile,
Am simțit valoarea pâinii, unei "simple" pâini umile,
Fiindcă îndopați de-a pururi cu tot felul de cărnoase,
Am uitat de frumusețea pâinii rumene, pufoase,

Am uitat întâi a cere, cum cuvine-se a face,
Pâinea noastră cea DE ASTĂZI, ce-n cuptoare mari se coace,
Plămădită din făina unui grâu muncit o vară,
Recoltat cu mare grijă de pe câmpul cel de țară..

 
Am uitat această pâine s-o primim cu mulțumire,
Am uitat că "simpla" pâine e o formă de iubire,
Am uitat că Tatăl nostru este cel ce-o dăruiește
Unei lumi ce, din păcate, astăzi rar Îi mulțumește..

Da, în rugăciunea-aceea spusă-n liniștea chiliei,
Ars în focul foamei mele datorată sărăciei,
Am aflat valoarea pâinii și-am știut cu umilință
S-o cer Tatălui din ceruri plin de lacrimi de credință..

Poezia se termină, doar atât doream a spune,
Nu știu, poate dumneavoastră așteptați și vreo minune
Și-ajungând acum la capăt, v-a cuprins dezamăgirea,
Negăsind acea minune când ați terminat citirea..

Nu m-am ostenit degeaba, sunt convins că întâmplarea
E destul de ziditoare, meritându-se răbdarea.
O, de-am învăța cu toții cum se spune-o rugăciune,
Fiecare ar fi martor, da, la PROPRIA minune..

ÎNȚELEPCIUNE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                   

de Preot Sorin Croitoru

M-am săturat să-mi spun părerea,
Vorbind ORICÂND despre ORICE.
Îmi văd de treburile mele,
Și dacă-ați ști ce bine e..

Căci când eram la începuturi
Vroiam mereu să spun ceva,
Chiar dacă treaba-n chestiune..
Adeseori nu mă privea!

Cădeam de multe ori în plasa
Unor agenți provocatori,
Că-s pline vremurile noastre
De farisei ispititori..

Da, îmi cereau să-mi spun părerea
Și să dezbat orice subiect,
Iar eu, luat adesea-n pripă,
Nu răspundeam chiar la obiect..

Doar nu suntem în viața noastră
Mereu ÎN TOATE specialiști..
Mai bine să nu-ți dai părerea,
Decât, vorbind greșit, să riști!

Și-atunci când zici ceva la oameni
Să spui că e PĂREREA TA,
Căci, bineînțeles, se poate
Să fie și greșeli prin ea..

Dar nu, în vremurile alea
Credeam, naiv, că-n tot ce spun
E doar înțelepciune pură..
Credeam că tot ce zic e bun!

Iar când, șezând pe un fotoliu,
Din când în când mai reciteam,
Descoperindu-mi vreo eroare,
În suflet tare mă mâhneam..

Pe frunte-mi apărea sudoarea
Și mâna mi-o treceam prin păr,
Văzând cu groază cum eroarea
Eu o numisem.. ADEVĂR!

E-o spovedanie aceasta?..
Putem să o chemăm și-așa,
Dar din greșelile-mi trecute
Aș vrea să învățați ceva,

Anume că Hristos nu-ți cere
Să spui CEVA despre ORICE,
Ci să vorbești cu multă grijă,
Iar dacă taci, mai bine e!

Iar când vorbești despre credință..
Să fii atent, că este foc!
De n-ai citit Filocalia,
Mai bine nu vorbi deloc!

Căci numai sfinții din vechime
Prin viața lor, primit-au har
Și ori interpretezi Scriptura
CA EI, ori totu-i în zadar!

Deci, fraților, vă rog din suflet:
Să nu vă credeți teologi;
Decât să semeni cunoștința,
Mai bine-ți este să te rogi.

Iar eu vorbesc de-acum încolo
Doar ce îmi este de folos,
Slăvindu-L cât mă ține gura
Pe Domnul meu Iisus Hristos!

BINECUVINTEAZĂ, DOAMNE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Binecuvintează, Doamne,
Tot ce am, ce sunt, ce pot,
Viața, gândurile mele,
Binecuvintează-mi tot!

Binecuvintează-mi somnul,
Liniștea, odihna mea,
Toate să primească, Doamne,
Binecuvântarea Ta!

Binecuvintează-mi munca,
Truda mea, oftatul meu,
Ca să le închei cu bine,
Întărit de Dumnezeu.

Binecuvintează-mi ruga,
Lacrima și-al meu suspin
Ca să pot trăi o viață
De adevărat creștin.

Binecuvântează-mi prunca
Și pe toți cei dragi ai mei,
Dă-le, Doamne, sănătate
Să mă veselesc de ei,

Dă-mi și mie viață lungă
Ca să pot să-i ocrotesc,
Să le pot purta de grijă,
Să-i îmbrac și să-i hrănesc.

Binecuvintează, Doamne,
Hrana noastră când mâncăm,
Starea noastră împreună
Când din darul Tău gustăm.

Cred că nu există-n viață
Un moment mai fericit
Ca acela când la masă
Toți cei dragi s-au întâlnit.

Binecuvintează, Doamne,
Viața noastră pe pământ
Ca în harul Tău trăind-o,
Să ne iei în Raiul sfânt

Când, sătui de osteneală,
Binecuvântați vom fi
Să ne ducem la odihnă
Sus, în ceruri, într-o zi..

MĂRTURII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Eliana Popa

 
Un ateu, la Înviere, mi-a răspuns infatuat,
(Când l-am salutat frumos cu ,,HRISTOS A ÎNVIAT")
,, - Fugi de-aici cu vorba asta! Voi visați așa frumos...
Cine îmi dă mărturie că a Înviat Hristos? "
Mărturie vrei ca Toma? Tu o ceri din răutate.
Toma n-a tăgăduit! Domnul a-nviat din moarte.
Dintre toți aceia care călcau urma lui Hristos,
( Ucenici cât și apostoli) era cel mai credincios!
A cerut să se convingă dacă Fiul cel ceresc
A-nviat și e acolo ȘI CU TRUPUL OMENESC!
Iată, el e mărturie! L-a văzut cu ochii lui
Și-a pus degetul în rană și pe urmele de cui!
Mărturia Învierii, Celui ce ne e Lumina,

 

Ne-o arată Cartea Sfântă prin Maria Magdalina.
L-a văzut în fața sa, a fost martoră minunii,
A vestit și-ncă vestește că a Înviat Rabuni .
Mărturie-ți dau martirii ce-n iubirea Lui au ars,
Toți acei ce i-au urmat precum Saul cel din Tars,
Care-n temniță și-n chinuri pe Hristos n-a lepădat,
Nici când sabia lui Nero pe grumazul lui a stat.
Și de vei citi Scriptura, unde-i mărturia Lui,
Vei vedea cum L-a-ntâlnit pe drumul Damascului!

Mărturia Învierii o dau peste veacuri sfinții
Ce s-au lepădat de lume dându-și la săraci argintii,
Mărturia stă-n Altare, în Potir, în Liturghie
Când din nou s-aduce Jertfă, Hrană Sfântă să ne fie!
Stropul de cuminecătură este veșnica dovadă
Că-n Potir e Învierea ce spre Veșnicii ne poartă!
Eu pot da o mărturie fiindcă-n beznă mult am stat,
Însă sufletu-mi, cu Domnul, spre Lumina a săltat!
Și-n pământul țării noastre, mărturii -ngropate zac
Sfinte moaște ce arată Învierea noastră-n Veac!

ÎNCEPUTUL ALTEI VIEȚI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, Tu prin Înviere
Ne arăți și ne înveți
Că la urma urmei moartea
E-nceputul altei vieți..

De vom crede că Tu, Doamne,
Ești trimis de Tatăl Tău
Ca să scoți această lume
Din robia celui rău,

De vom crede că Tu Însuți
Ești Mesia cel promis,
Împlinind cu multă râvnă
Cele ce-n Scripturi s-au scris,

De vom crede că Tu, Doamne,
Ești și Om și Dumnezeu,
După firea Ta divină
Existând din veci mereu,

De Te vom vedea pe Tine
Dumnezeu adevărat
Care-n timpul lui Augustus
Pentru noi S-a întrupat,

De vom crede că prin Cruce
Și prin tot ce-ai suferit
Tu spălai păcatul lumii
Ascultând desăvârșit,

De vom crede că Tu, Doamne,
Ești al Tatălui Hristos,
Mielul Care Se jertfește
Pentru orice păcătos,

De vom crede și în moartea
Și în învierea Ta,
Început al învierii
Noastre ce va fi cândva,

De vom cere-n rugăciune
Harul Tău neîncetat,
Încrezându-ne în Tine,
Nu ca Petru ce-a trădat,

De ne-om strânge-n ale Tale
Praznice împărătești
Ca să Te slăvim pe Tine
În cântări bisericești,

De o vom cinsti cu râvnă
Pe Preasfânta Maica Ta,
Fiindcă-a noastră mântuire
Săvârșitu-s-a prin Ea,

Ea făcându-Ți-se scara
Coborârii pe pământ
Și cuptorul care coace
Pâinea Trupului Tău Sfânt,

Viță ce-a rodit în taină
Strugurele Cel de sus,
Și fereastră a Luminii
Soarelui Hristos Iisus,

Crinul cel cu trei petale
Și izvorul Apei Vii,
Rugătoarea pentru care
Lumea încă o mai ții,

De vom asculta, Iisuse,
De porunca-Ți de-a iubi,
Încercând a face bine,
Căutând a milui,

De Te vom vedea pe Tine
În toți oamenii sărmani,
Ajutând după putere
Văduve, săraci, orfani,

Pe toți cei ce azi se află
În necazuri și nevoi,
De vom face astea toate,
Milă vei avea de noi

Și ne vei trimite, Doamne,
Harul Tău dumnezeiesc,
Izbăvindu-ne de patimi
Ce urât ne stăpânesc,

Inimă curată, Doamne,
Întru noi Tu vei zidi
Și în inimile noastre
Duhul Sfânt va locui

Și vom învia, Iisuse,
Chiar de-aici, de pe pământ,
Și vom fi ca serafimii
Care-Ți cântă SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!
amin

NU-I NUMAI IUDA VINOVAT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu-i numai Iuda vinovat,
Degeaba-l tot hulim cu ciudă,
Căci orice om ce a trădat,
La urma urmei e o iudă.

Nu-i numai Iuda vinovat
Că a trădat c-o sărutare:
De câte ori ne-am sărutat,
Și ne-am bârfit pe urmă, oare?..

Pe Iuda rău îl osândim
Că a iubit atât arginții,
Dar oare noi nu îi iubim,
De ce o facem toți pe sfinții?..

De fapt pe Iuda îl blamăm,
Căci e o personificare
A răului ce îl purtăm
În sinea noastră fiecare.

Prin Iuda noi vedem în noi
Ce este, dar n-am vrea să fie.
Purtăm în suflete gunoi,
Trădare, desfrânări, mânie,

Iubim și noi la fel ca el
“Arginții”, banii și averea,
Și ne disimulăm la fel
Sub chipul bunătății – fierea.

Nu-i numai Iuda vinovat,
Suntem întreaga omenire.
Sărmanul, el s-a spânzurat,
Fugind de-a Domnului iubire..

De ar fi așteptat puțin,
Ieșind biruitor din moarte,
Hristos l-ar fi luat blajin
Și l-ar fi întrebat deoparte

 
De Îl iubește, doar atât,
Fără vreo altă întrebare,
Fără să-l mustre cât de cât
Pentru urâta lui trădare.

Iar Iuda sigur ar fi spus,
La fel ca Petru, cu rușine:
“Da, Doamne, Te iubesc nespus,
Și vreau să locuiești în mine!”

Să mă iertați că îndrăznesc,
Așa-i poetul, îndrăznește.
De ani întregi mă ostenesc
Să vă zidesc duhovnicește..

E zi de joi, e Joia Mare,
Diseară mergem toți la Denii..
Îngenunchind cu întristare
Noi vom străbate prin milenii

 
Și Îl vom însoți pe Domnul
Din foișor în Ghetsimani,
Pe Petru îl răpune somnul,
Iar Iuda-și numără iar banii,

Vom asista la arestare,
La judecată, biciuire,
Ne vom amesteca în gloată
Mergând apoi la Răstignire.

Spre Iuda gândul meu se duce,
Că-mi pare rău că-i unde este..
Ar fi putut și el s-apuce
O veșnicie ca-n poveste..

(17 aprilie 2025)

CUNUNA TA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 


de Preot Sorin Croitoru

 
Din balconul casei mele
Văd atâtea flori frumoase,
Că aș împleti din ele
Și-n cununa Ta, Hristoase..

Poate, Doamne, cine știe,
Ți-or aduce mângâiere
Când soldații cu mânie
Te vor umple de durere..

Când cu pumnii rău Te-or bate
Și cu gura Te-or scuipa,
Când Te-or biciui pe spate,
Florile Te-or alina..

Cu mireasma minunată
Chiar de Tine pusă-n ele,
Vei uita păgâna gloată
Ce Te-o bate cu nuiele.

Greutatea Crucii Sfinte
La pământ o să Te-ndoaie
Și din sângele-Ți fierbinte
O să-Ți curgă lungi șiroaie,

Mestecându-se-n petale
Cu nuanța-i purpurie
Roșul sfânt al Jertfei Tale,
Ce pe morți o să-i învie..

DOAMNE, CE TAINĂ..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, ce taină, Doamne, ce taină,
Cel ce Își face din negură haină,
Cel ce vorbește în tunet de ploaie
Din mâna făpturii primește bătaie..

Doamne, ce slavă, Doamne, ce slavă,
Cel ce zidește ostroave din lavă,
Cel ce pășește pe nori de furtună
Din mâna făpturii cu spini Se-încunună!

Doamne, ce groază, Doamne, ce groază,
Cel ce trimite izvoare în oază,
Cel ce-n pustiuri ploi line aduce
În patru piroane atârnă pe Cruce!

Câtă iubire, câtă iubire,
Ai Tu, Hristoase, de-întreaga zidire,
Voia Ta schimbă culorile zării,
Mâna Ta mângâie crestele mării,

Gura Ta suflă mireasmă pășunii,
Glasul Tău curmă puterea furtunii,
Inima-Ți iartă păcatele grele,
Sângele-Ți spală greșelile mele..

FLORIILE INIMII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru

 
De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!

Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic,
Să Îl întâmpini cu finic!

Să-I pui mătăsuri moi pe tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-ți fie Împărat!

El vine să-ți aducă har
Și pace să îți dea în dar,
Să-ți fie-n inimă izvor
Al Duhului Mângâietor.

Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.

Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!

Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..

Prietene, eu știu ce spun,
Căci L-am primit pe Domnul bun
Și m-a umplut de bucurii
În ale inimii Florii!

amin

SPRE CRUCEA DOMNULUI PRIVESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

La început credeam că pot
Să fac eu singur tot..
Vroiam să vadă Dumnezeu
Puterea mea și zelul meu
Pe calea sfintelor porunci,
Dar eu mă înșelam pe-atunci..

Abia apoi, când am văzut
Că-'n multe rele am căzut,
Deși în inimă-mi doream
Să nu greșesc, dar tot cădeam..,

Abia atunci am priceput
Că eu greșesc pe undeva:
E-al meu să vreau să nu greșesc,
Puterea, însă, nu-i a mea!

Privind spre Crucea lui Iisus,
Văzându-I sângele șiroi,
Am plâns de milă pentru El,
Cel pus pe Cruce pentru noi..

Și-atunci un gând, așa-mi veni..
(Nu știu, dar cred că vocea Lui
În inimă îmi răsuna),
"PUTEREA TOATĂ E A MEA"!

Și-am început să Îl implor
Să mă ajute să nu cad,
Căci nu aș vrea cândva să mor,
Apoi murind, să merg în iad..

Atunci eu am simțit pe loc
O forță înăuntrul meu
Și am rămas înmărmurit,
Văzând cum luptă Dumnezeu!

Mi-a ars păcatul ca pe câlți
Și-'n suflet pace mi-a adus,
Deci iar am mers la Crucea Lui
Și-am plâns în fața lui Iisus..

De-atunci am învățat să vreau,
Dar vrând, putere Lui să-i cer,
Căci simt cum harul eu mi-l iau
Din trupul Său străpuns de fier..

Încet, încet, copiii mei,
Încet, încet mă mântuiesc
Și-'n orice clipă-'n viața mea
Spre Crucea Domnului privesc!
amin

CU MÂINILE ACELEA..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    


de Preot Sorin Croitoru

 
Vai, mâinile acelea
Ce atingeau bolnavii,
Și curățeau de lepră,
Și vindecau gângavii

Și-i izgoneau pe demoni
Și-i înviau pe tineri..
Vai, mâinile acelea
Străpunse-n Marea Vineri..

Vai, mâinile acelea
Ce împărțeau iubirea
Și dăruiau iertarea
Și alungau mâhnirea,

Vai, mâinile acelea
Tăcute și smerite
Acum erau străpunse
De cuie ruginite!

Vai, mâinile acelea
Ce în copilărie
Dintr-un picuț de humă
Făceau o ciocârlie,

Vai, mâinile acelea
Atât de-ndemânoase..
Acum erau întinse
Pe lemne colțuroase!

Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Stăpâne,
Cu mâinile-Ți legate
De mâinile păgâne,

Cu mâinile-Ți lovite
La stâlp cu scorpioane,
Cu mâinile acelea
Bătute cu bastoane,

Cu mâinile acelea
Ce-au ridicat o cruce,
Și au cărat-o până
N-au mai putut a duce,

Cu mâinile-Ți străpunse
Cu-atâta răutate
Și smulse de la umeri
De multa greutate,

Cu mâinile acelea
Pe Cruce pironite,
Cu mâinile acelea
De sânge înroșite,

Cu mâinile acelea
Ce au căzut răpuse..
Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Iisuse!

(8 aprilie 2025)

CLARIFICARE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
V-aș mângâia cu “Sfântul Nicolae”
Căci sunteți răi, trufași și îngâmfați,
Dar azi în vers o să vă dau bătaie,
Căci prea urât pe Facebook comentați!

Voi ziceți că iubiți Ortodoxia,
De asta pe catolici îi huliți,
Eu însă v-am analizat trufia
Și vă consider niște rătăciți.

Sunteți la fel de mândri ca Satana,
Acel “luceafăr” prăbușit din cer.
Chiar dacă de oiță-i este blana,
Nu-l păcălește lupul pe oier.

Voi din credință ați făcut pretextul
Să vă umflați în pene de cocoși.
Scripturii Sfinte îi cunoașteți textul,
De când creștinii sunt lăudăroși?!

Dăm slavă Domnului pentru credința
În care ne-am născut nemeritat.
Ortodoxia este ADEVĂRUL,
Acesta e un lucru-adevărat.

Nu ne-am luptat, ci am primit de-a gata,
Deci suntem niște cetățeni de rând;
Suntem creștini, dar nu suntem din ceata
Acelora ce au murit luptând.

Degeaba suntem cu Hristos în gură,
De vreme ce pe alții ponegrim.
Nu-mi amintesc să fi-ndemnat la ură
Cel ce cerea vrăjmașii să-i iubim.

Am cunoscut destui creștini “de bine”,
Aici în Occident, unde trăiesc,
Pe lângă care, sincer, mi-e rușine
Cu creștinismul meu cărturăresc.

Aici Hristos nu-i doar o noțiune,
Un bun motiv de ceartă “pe rețea”..
Aici creștinul e de acțiune,
Prin fapte demonstrând credința sa.

Nu toți sunt credincioși, se înțelege,
De-ar fi așa, ar fi chiar prea frumos,
Dar care sunt creștini sunt disponibili
Să Îl urmeze tainic pe Hristos.

Printre catolici n-o să mori de foame:
De ești flămând, cu drag te vor hrăni!
O supă caldă, chiar și-un pat și-o baie,
În orice orășel se vor găsi.

Nu-i creștinismul nostru de acasă
Cu care suntem noi obișnuiți,
Dar credeți că românilor le pasă
Atunci când sunt hrăniți și găzduiți?..

Abstracție făcând noi de doctrină
- Catolicismul are mari erori -
Catolicii, să știți, n-au nici o vină,
Ci sunt de lăudat de multe ori.

Și-mi vine mie-acuma badea Gheorghe,
Sau țața Leana de la Popăuți,
Și-mi judecă un miliard de oameni
Că “sunt niște eretici prefăcuți”?!

Când eu trăiesc de-un veac printre catolici,
Și printre ei credința mi-o trăiesc,
Și mi-o trăiesc cu plângere de suflet
Departe de pământul românesc

Și n-a venit catolicul la mine
Să mă influențeze în vreun fel,
Cum mi se pare când te-aud pe tine
Că îl acuzi în fel și chip pe el?..

Săracii, simt și ei că le lipsește,
Că noi avem atât prinos de Har,
Ne copie timizi bisericește
Punând icoana noastră pe altar,

Acesta-i semnul că se-întoarce fiul
Încet, încet, la Tatăl său Ceresc,
Iar eu în taină tare mă mai bucur,
Că-s frații mei mai mici și îi iubesc.

Și sunt convins că în puțină vreme
Se vor întoarce iarăși la izvor,
La marii sfinți ce în antichitate
Ne-au predicat și nouă, dar și lor.

Atunci vor pune orice virguliță
Acolo unde-a fost inițial,
Mlădițele se vor întoarce-n Viță
Și Sânge Sfânt va curge în pocal

Și-n clipa când vor dispărea vicarii,
Trecând ca o săgeată prin eter,
Umplând de slavă Sfintele Altare,
Iisus Hristos va coborî din cer..

CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,
Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,
Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala
Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii
Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson
Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise
Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,
Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta
Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

     

de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,

Bunule Mântuitor:

Eu sunt "oaia cea pierdută",

Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"

Tâlhărit de cel viclean..

Vino să îmi vindeci rana,

Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce

Răstignit de-a dreapta Ta;

Te implor, promite-mi, Doamne,

Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care

A fost prinsă-n adulter..

Nu mă osândi, Hristoase,

De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vameșul din Templu

Cel cu sufletul zdrobit:

Milostiv îmi fii, Iisuse,

Pentru câte și-am greșit!

Eu sunt desfrânata care

Te ștergea cu părul ei.

Nu uita, Iisuse Sfinte,

Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,

Fiindcă Te reneg mereu,

Căutând să plac la oameni,

Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,

Judecând și osândind,

Cu cei fără de credință

Prea necruțător fiind.

Îmi duc viața-n întuneric

Ca și orbul Bartimeu,

Dar precum cândva acela,

"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda

"N-avea om" și-a spus sfios;

Eu Te am pe Tine, Doamne,

Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,

Iisuse-al meu iubit,

Semănând cu personaje

Despre care am citit;

Ca și lor atunci, și mie

Dă-mi un strop din mila Ta.

Ca și ei atunci, Hristoase,

Te voi binecuvânta!

NU AM REUȘIT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu am reușit, Hristoase,
Să-mi respect cuvântul dat
Că de astăzi înainte
Voi trăi fără păcat,

Ci m-am spovedit cu jale
Și-am avut ce povesti:
Fără de păcat, Iisuse,
N-am trăit măcar o zi!

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat oftând,
Căci l-am ostenit zicându-i
Tot păcatul meu pe rând,

Eram roșu de rușine,
Dar am spus, nu am tăcut,
N-am ascuns ce-am spus aiurea,
Ce-am gândit și ce-am făcut.

M-a iertat, săracul preot,
Și m-a dezlegat smerit;
Eu la Crucea Ta, Iisuse,
Cugetam atunci mâhnit,

Căci păcatele acelea
Care mi s-au dezlegat
Tu le-ai pironit pe Cruce
Și cu sânge le-ai spălat..

M-am întors tăcut acasă,
Izbăvit fiind de iad,
Și de data asta, Doamne,
Nu-Ți promit să nu mai cad,

Ci-Ți promit că Sfânta Cruce
Eu o voi privi mereu,
Căci murind pe ea, Iisuse,
Ai spălat păcatul meu..

(14 martie 2025)

VINO, DOAMNE, UȘA-I DESCUIATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


de Preot Sorin Croitoru

Ostenit-am, Doamne, de atâta
Fugă pentru cele trecătoare..
Semănăm cu Marta, amărâta,
Nu cu sora ei cea zâmbitoare.

Am uitat lucrarea rugăciunii
Și ne risipim în griji deșarte.
Viața ne-o jertfim deșertăciunii,
Care ne grăbește către moarte.

Noi ne plângem, dar a noastră-i vina
Că trăim cu sufletele-amare:
Am ales păcatul, nu Lumina,
Iar păcatul naște întristare.

Suferim, dar nu avem ce face
Câtă vreme-n toată libertatea
Am ascuns Lumina sub obroace
Și-am disprețuit Divinitatea.

Viața e așa de mohorâtă,
Oamenii au frunțile-încruntate;
Societatea s-a făcut urâtă,
Nu îmi place-această realitate..

Cel ce pe un nor la Înălțare
Te-ai întors în ceruri printre astre,
Te rugăm din suflet fiecare:
Vino iar în inimile noastre,

Luminează minți întunecate,
Descrețește frunți posomorâte,
Încălzește suflete-nghețate,
Veselește inimi mohorâte..

Fără mângâierile divine
Viața noastră, Doamne, e pustie;
Doar atunci când Te avem pe Tine
Înflorim frumos ca o câmpie.

Vino, Doamne, ușa-i descuiată,
Inima-i gătită pentru Cină,
Vino, Doamne, cum veneai odată
Și-mi umpleai ființa de Lumină..

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         


de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vame?ul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte si-am gresit!

Eu sunt desfrânata care
Te stergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,
Judecând si osândind,
Cu cei fără de credintă
Prea necrutător fiind.

Îmi duc viata-n întuneric
Ca si orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" ti-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca si lor atunci, si mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca si ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!

NU MĂ TEM DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
E atâta bucurie când un fiu se-întoarce-acasă,
Mai ales când fiul ăsta e un fiu rispitor
Care a căzut, sărmanul, în a diavolului plasă,
Cum frumos e scris în pilda Bunului Mântuitor..

Câte zile-al său părinte se-întreba în gând cu jale:
“Puiul tatei, fiul tatei, la tăticul când te-întorci?..”
Iar sărmanul fiu ce, iată, apucase-o strâmbă cale,
Ajunsese să tânjească după roșcove de porci..

Mare lucru-i pocăința, că-i ieșire din robie,
E întoarcere smerită la Părintele Ceresc
Care ne îmbrățișează cu nespusă bucurie
Și ne pune iar pe deget un inel împărătesc.

Nu mă tem de pocăință, de-aș putea s-o am de-a pururi,
De-aș putea o viață-întreagă întru lacrimi să petrec,
Fiindcă numai pocăința spală omul de cusururi,
E atâta tină-n inimi, moartea vine, anii trec..

Dă-mi, Iisuse-al meu, căință pentru faptele nesfinte,
Pentru gândul plin de ură, pentru vorba cu venin,
Dă-mi, Iisuse-al meu, putere ca de astăzi înainte
Să trăiesc o viață sfântă de adevărat creștin..

Dă-mi aducere aminte de păcatele din urmă,
Spală-mă cu lacrimi, Doamne, să devin din nou curat..
Dacă lacrima căinței mă întoarce-n sfânta-Ți turmă,
Nu mă tem de pocăință, dă-mi-o, Doamne, ne’ncetat!

ÎNCEPE POST DE POCĂINȚĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Cu cât mai mult în mreaja lumii
În viața asta te încurci,
Cu-atât mai greu va fi, creștine,
La moartea ta spre cer să urci!

Tu crezi că-i glumă, dar în clipa
Când sufletul îți va ieși,
Din toate părțile spre tine
Vrăjmașii diavoli vor veni

Și fiecare va începe:
"Acesta e al meu, al meu,
Că-n viață m-a slujit pe mine,
Nu L-a slujit pe Dumnezeu!"

Și cu o spaimă necuprinsă,
Atunci tu îți vei aminti
De mreaja lumii cea întinsă
Din care n-ai putut ieși..

Dar îți vei aminti și șoapta
Ce-n viață te-nsoțea mereu
Când prea urâtă ți-a fost fapta:
"Întoarce-te la Dumnezeu!"

Atunci îți vei aduce-aminte
De orice vorbă, orice gând
Ce ți-a trecut cândva prin minte,
Pe care l-ai respins, râzând:

"De ce n-am ascultat povața
Pe care mi-o dădea de zor,
Dorind să îmi salveze viața,
Preablândul înger păzitor?

De ce zâmbeam făcând păcate,
Văzându-mi liniștit de drum,
Când el striga la mine: "Frate,
Te rog, oprește-te acum!"?..

Da, înfiorătoare vreme
Cândva te-așteaptă, dragul meu,
Și-ar fi mai bine a te teme
De drumul către Dumnezeu,

Căci s-ar putea să te oprească
Cei răi 'nainte ca să-L vezi
Și s-ar putea să te răpească
În iadu-n care azi nu crezi..

Să fugi cât poți de-a lumii mreajă
Căci nu vei mai putea ieși,
Atras de-a demonilor vrajă,
Atunci când poate vei dori..

Ascultă glasul ce te ceartă,
Că-i sfântul înger păzitor,
Iar el e milostiv și iartă,
E bun și-i tare răbdător,

Dar fii atent la ce te-ndeamnă,
Căci el nu ceartă în zadar,
Iar dacă-i supărat, înseamnă
Că te-ai îndepărtat de Har.

Începe Post de pocăință,
O altă șansă-n viață ai
Ca, întărindu-te-n credință,
Să faci un pas micuț spre Rai!

CE ODIHNĂ E ACEEA?..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Ce odihnă e aceea când rămâi să dormi în pat,
Nepăsându-ți de chemarea clopotelor care bat,
Sau de pălimarul care bate toaca mărunțel,
Invitându-te pe tine ca să Îl slăvești pe EL?..

Ce odihnă e aceea fără harul lui Hristos,
Fără mersul la biserici, unde să Îi cânți frumos,
Fără sfintele icoane, sărutate cu mult dor,
Fără lumânări aprinse pentru neamuri care mor?..

Ce odihnă e aceea fără fum de tămâieri,
Fără melodia strănii, ce aduce mângâieri,
Fără salutări de preoți, ce se-'nclină spre popor,
Ce odihnă e aceea fără "Pace tuturor"?..

Nu e loc în lumea asta, unde oamenii trăiesc,
Cum sunt sfintele biserici ale Tatălui ceresc!
Cât e Cosmosul de mare, n-are locușor frumos
Cum sunt sfintele biserici ale Domnului Hristos!

Noi ne odihnim ÎN DOMNUL, toți acei ce Îl slăvim,
Iar duminica ne ducem pacea Lui să o primim.
Cum putem să stăm acasă? Clopotul din turlă plânge,
Amintind că în Altare Domnul varsă iarăși sânge..

Hai, treziți-vă cu toții, toaca bate mărunțel,
Invitându-ne la Cină, să-L mâncăm din nou pe EL,
Iar când veți simți în suflet pace, bucurie, tihnă,
Fericiți veți recunoaște: "Da, ACEASTA E ODIHNĂ"!

amin