DOAMNE AJUTĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                           


de Preot Sorin Croitoru

 
Unii se silesc din umbră
Ca pe câini să ne asmută.
Să rămânem tari de înger
Și să spunem „Doamne-ajută”,

Căci o scurtă rugăciune
Ca aceasta sus citată
Poate face diferența
Între oameni câteodată.

Lumea azi e rătăcită
Și în patimi rău căzută;
Să nu pierdem însă calmul,
Ci să zicem „Doamne-ajută”,

Căci o rugăciune scurtă
Ca acesta de mai sus
A făcut cândva tâlharul
Și.. l-a mântuit Iisus!

Ai simțit și tu cum fuge
Fericirea de la tine?
Când se-apropie timidă,
Un necaz pe cap îți vine.

Nu te întrista prea tare :
Câtă vreme porți o cruce
E normal să ai necazuri,
Căci cu lacrimi ea se duce,

Ci în locul supărării
Tu de fiecare dată,
Mângâind cu ochii cerul
Să-Ți slăvești Cerescul Tată

 
Și știind că Domnul nostru
Și-a dus crucea pentru lume,
Să-I privești prelung icoana
Și să chemi Preasfântu-I Nume

Nu cu voce, ci în suflet,
(Gura să-ți rămână mută),
Nu cu sute de cuvinte,
Ci zicând doar „Doamne-ajută”,

Și va suspina Stăpânul
Și Măicuța Lui, slăvita,
Și îți vor trimite harul
Și vei birui ispita

Și ca soarele ce iese
După norii de furtună,
Îți vei căpăta iar pacea
Zâmbetul și voia bună.

Deci când viața dumneavoastră
Nu va fi deloc plăcută,
Repetați în toată vremea
Rugăciunea „Doamne-ajută”,

Iar când, izbăviți de Domnul,
Veți fi plini de bucurie,
Cu recunoștință mare
Ziceți: „Doamne, slavă Ție!”

(28 ianuarie 2026)

CÂND OAMENII AVEAU PUȚIN..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Când oamenii aveau puțin,
Trăind și ei de azi pe mâine,
Se mai găsea câte-un creștin
Să rupă-n două câte-o pâine,

Să dea un pic la copilași

Pe masa lui sărăcăcioasă
Și-un pic la oameni nevoiași
Pe care îi primea în casă,

Și-n pacea-n care toți trăiau
Cu-a lui Hristos bunăvoință
Mâncând puțin se săturau,
Hrănindu-se și din credință,

Iar forța lor de mari eroi
Ce câștigau războaie grele,
De ne mirăm atâta noi,
Aflând la școală despre ele,

Venea din sufletele lor,
Nu din bucatele mâncate,
Din Harul cel întăritor
Al lui Hristos, nu din bucate.

Când oamenii aveau puțin
Și grijile erau puține;
Pe chipul lor mereu senin
Vedeai doar zâmbete blajine,

Puține certuri sau deloc
Se întâmplau pe-atunci prin sate,
Căci nu ardea al urii foc
Ce arde azi în societate,

Feciorii se luptau pe rând
Pentru un zâmbet de fecioară,
Bătrânii îi priveau râzând
La șezători în nopți de vară,

Era o lume ca-n povești
Și alte vremuri, altă eră,
De îți venea să tot trăiești
În minunata atmosferă..

Azi oamenii au din belșug,
Căci i-a îmbogățit progresul,
Nu mai înhamă boi la jug,
Li s-a urcat la cap succesul,

Dar în blândețe sunt săraci
Și-i secetă de bunătate,
Bogat de vrei, ușor te faci,
Dar bun, cu mare greutate..

Se mai trăiește și acum,
Dar viața parcă nu e viață,
La fiecare om pe drum
Lipsește zâmbetul pe față

Și mă întreb la ce-au servit
Atât amar de revoluții,
De vreme ce ne-am prăbușit
Din înălțimile virtuții

În adâncimi de necuprins
Din sfera imoralității,
“Evoluând” cu pas întins
Pe calea largă-a răutății..

Îi cer Preabunului Iisus
Să lumineze tot creștinul,
Ca luminat fiind de Sus,
Să prețuiască și puținul,

Căci viața cu puțin e rai,
Când o îmbogățește Harul,
Iar viața fără Har e vai,
Chiar de-am avea averi cu carul..

DOAMNE, DOAMNE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, Doamne, plâng nemângâiat,
M-am trezit din somnul rațiunii
Fiindcă Tu în ochi mi-ai picurat
Harul Tău în timpul rugăciunii.

În acele clipe m-ai stropit
Din belșug cu isopul căinței.
Înălțat am fost, dar m-am smerit
Și-am sorbit din mierea pocăinței.

Doamne, Doamne, tare mai regret
Că în vremea nepăsării mele
Cei vicleni m-au înrobit încet
Și m-au aruncat în patimi grele..

Viața păcătoasă o iubeam,
Fiindcă ea îmi devenise fire;
Eram mort, deși cumva trăiam,
Condamnat la veșnica pieire..

Am greșit nespus în viața mea,
Însă Tu de fiecare dată
M-ai întors de pe o cale rea
Pe o cale binecuvântată.

Cum să-ți mulțumesc cu-adevărat
Pentru darul lacrimii curate?..
Am căzut și iar m-ai ridicat
Pentru-a câta oară din păcate..

Dă-le, Doamne, lacrimi tuturor
Și cu Duhul Sfânt îi înnoiește,
Pune har în sufletele lor
Și din patimi rele-i izbăvește.

Ca tâlharul de pe cruce oarecând,
Să ajungem toți în cer la Tine,
În Împărăția Tatălui Cel Blând,
Unde nu sunt lacrimi, nici suspine.
amin

DE CE EXIST?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

 
de Preot Sorin Croitoru

 
De ce exist? Exist căci în vecie,
Pe când ce este astăzi nu era,
Căci nu-l rostiseși încă pe “să fie”
Prin care ai zidit făptura Ta,

Ai hotărât ca eu să fiu și iată,
Exist, sunt plin de viață și gândesc,
Mă bucur de iubirea Ta de Tată,
Îți mulțumesc cum pot și Te slăvesc.

Tu m-ai gândit, apoi mi-ai dat ființă,
Manifestându-Ți harul creator;
Părinții mei, prin buna Ta voință
M-au dobândit rod al iubirii lor.

De ani fac parte din această lume,
Nu sunt în plus și nici nu-s de prisos;
La unii sunt un număr și un nume,
La Tine însă-s foarte prețios.

Prezența mea discretă și firavă
Nu-Ți este necesară nicidecum;
Tu veșnic și îndestulat de slavă,
Eu efemer ca praful de pe drum..

Dar ai voit să port ca pe-o comoară
Suflarea Ta de har dumnezeiesc:
O mână de pământ pe dinafară,
Pe dinăuntru înger netrupesc.

Îți sunt atât de drag, că pentru mine
Pe Fiul Tău din ceruri L-ai trimis,
Ca eu, crezând că El e de la Tine,
Să pot ajunge-n lumea Ta de vis.

Mi-am înțeles destul de greu menirea,
Căci începutul mi-l știam deja:
Exist ca să Îți savurez iubirea
Și să mă veselesc de slava Ta!

(23 ianuarie 2025)

MĂ ÎNTREB ÎNGÂNDURAT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    

de Preot Sorin Croitoru

Iosif ciocănea cândva
Pe la uși prin Betleem:
“Fraților, femeia mea
Naște în curând, mă tem..

Miluiți-ne pe noi
Și sunt sigur că-într-o zi
Miluiți veți fi și voi,
Căci ați vrut a ne primi..”

Nimeni nu știa că Ea
Nu era femeia lui,
Însă Iosif cum putea
Spune taina sa oricui?..

Nimeni nu știa pe-atunci
Că Pruncuțul nenăscut
Plămădește-n taină prunci
Ca un Meșter nevăzut.

Nimeni nu știa că El,
Cel ce astăzi aștepta
Să Se nască, era Cel
Care lumea o hrănea.

Nu știau că-n viitor,
Când bărbat va deveni,
Le va deveni Păstor
Și îi va povățui.

Nu știau că-L vor urma
Și-I vor fi prieteni buni,
Nu știau că mâna Sa
Le va săvârși minuni.

Nu știau că-i va hrăni
Și-i va duce în alai,
Nu știau că-i va iubi
Și-i va aștepta în Rai.

Nu știau că-n fața lor,
Cei ce le băteau în porți
Ascundeau un Sfânt Odor
Ce va învia din morți.

Nu știau acești sărmani
Care nu-L vroiau defel,
Nu știau că peste ani
Vor fi mântuiți de El.

Nu știau că Trupul Lui,
Care-acum era ascuns,
Va fi găurit de cui
Și de suliță împuns.

Dar degeaba cel bătrân
Pe la uși s-a ploconit:
Al întregii lumi Stăpân
S-a născut în grajd smerit..

Nicăieri nu s-a găsit
Pentru El un colțișor.
Mă revolt și sunt mâhnit
De acest refuz al lor,

Dar mă-ntreb în mintea mea;
Oare eu ce fac acum?
Domnul bate, nu cumva
Eu Îl las s-aștepte-n drum?..

Că pe alți-i judecăm
Cu asprime parcă prea,
Dar apoi ne comportăm
Tot ca ei, sau mai ceva.

Deci mă-ntreb îngândurat:
L-am primit pe Dumnezeu,
I-am gătit un loc curat
Undeva, în gândul meu?..

L-am primit ca pe Stăpân
Totdeauna pe Hristos?
Gânduri bune-n loc de fân
Eu I-am așternut pe jos?

Doamne, Tu din nou Te naști,
Crești, Te-arăți și Te botezi,
Iar apoi, atunci, de Paști,
Mori, Te-îngropi și înviezi.

Viața bunului creștin
E o marmură de soi,
Unde Tu câte puțin
Chipul Ți-l sculptezi în noi,

Iar când vremea va sosi
Ca din ceruri să vii iar,
Ceru-ntreg va străluci
De hristoșii plini de har..

CE-I CRĂCIUNUL PENTRU TINE?..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                   

de Preot Sorin Croitoru

 
Ce-i Crăciunul pentru tine ce nu crezi în Dumnezeu?
Un motiv de ghiftuială, să mănânci, cum faci mereu..
Pentru mine însă, frate, nu e lucru mai frumos
Decât Noaptea când Se naște Domnul Iisus Hristos!

Ce-i Crăciunul pentru tine? O plimbare prin oraș;
Pentru mine.. bucurie de la Sfântul Copilaș!
Pentru tine artificii, pentru mine har de sus
Și colinde minunate despre Sfântul Prunc Iisus!

Da, "Crăciun" înseamnă îngeri ce se-arată la păstori,
Despicând deodată cerul și perdelele de nori,
Aur, smirnă și tămâie, magi ce vin din alte țări,
Urmărind în noapte steaua ce se-arată lor în zări..

Ce-i Crăciunul pentru mine, nici nu îți imaginezi,
E o lume-n care, frate, poți să intri doar de crezi,
Dar de intri-n lumea asta, nu-ți vei mai dori să pleci,
Ci vei vrea și tu ca mine să rămâi în ea pe veci!

CEL CE TE NAȘTI ÎN BETLEEM

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Cel ce Te naști în Betleem
Și din Cuvânt devii Hristos,
Te rog să vii prin harul Tău
Și-n sufletu-mi cel păcătos.

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, Stăpâne bun:
În ieslea sufletului meu
Să vii ca-n seara de Crăciun!

Cel ce Te naști pe paie moi,
Căci pe un pat nu Te-au primit,
Te rog cu lacrimi multe-n ochi
Să vii în sufletu-mi smerit.

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, căci ești milos:
Să nu-mi lași inima din piept
Orfană de al meu Hristos!

Cel ce Te naști și-apoi ești pus
În ieslea vitelor de jug,
Coboară lin, prea blând Iisus,
Și-aprinde-n inimă-mi un rug.

Să ardă-n mine harul Tău
Și eu să nu mă mistuiesc,
Ci-n fiecare zi de azi
Mai mult ca ieri să Te iubesc!

CÂND DOMNUL SE RETRAGE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                     

de Preot Sorin Croitoru

 
Când vede Domnul că noi suntem
Atât de plictisiți de El,
Ne dă pe mâna unor bestii,
Ca să ne "scuture" nițel.

Și uite-așa încep în lume
Deodată, parcă din senin,
Necazurile "pandemiei"
Și frica de acel vaccin..

Poporul nu mai înțelege
Nimic din ce-i în jurul său;
S-a dus încrederea în oameni,
Nu știm ce-i bine și ce-i rău..

E ca și cum această lume,

Pierzând protecția de Sus,
A fost luată-n stăpânire
De toți vrăjmașii lui Iisus.

Deodată albul pare negru,
Iar negrul pare luminos.
Deodată moartea-nseamnă viață,
Iar "viața" nu mai e Hristos..

În nici doi ani de pandemie
Dispar valorile pe rând;
Pământul intră-ntr-o sclavie
Ce n-a mai fost pe el nicicând.

În timp ce multă lume moare
Pe paturile de spital,
Guvernele se preocupă
Prin legi de actul sexual.

În timp ce unii se sufocă,
Cerșind un dram de oxigen,
Guvernele din toată lumea
Se preocupă doar de.. "gen"!

De ce în timpul pandemiei
Apar ca din senin mârlani
Ce vor să le vorbească-n școală
De sex la pruncii de trei ani??

Apar ca din senin antene
Ca să emită în cinci ge,
În timp ce lumea se întreabă:
"La ce vor folosi, la ce?.. "

Păi cum, în timp de pandemie
Mai marii lumii n-ar avea
Cumva probleme mai stringente
Decât acelea.. de rețea?..

Nu știu de-o fi sfârșitul lumii,
Dar este un sfârșit oricum,
Căci n-a mai fost nicicând minciuna
La mare cinste, ca acum..

Din cerurile sfinte Domnul
Mâhnit privește înspre noi..
Nu L-am dorit în timp de pace
Și iată, azi ne-a dat război.

N-am vrut să-L căutăm cu râvnă,
N-am vrut să Îl slăvim în rugi
Și iată, astăzi ne comandă
Chiar ale diavolului slugi!

Ne-a mai rămas doar pocăința,
Ca la acei niniviteni.
De ar vedea în noi căința,
Cum ne-ar scăpa de cei vicleni..

Revarsă peste noi, Iisuse,

Curajul primilor creștini,
Iar dacă ne-a lipsit credința,
Măcar de astăzi fă-ne plini.

Trezește-ne din moleșeala

Acestei vieți de până ieri
Și firii noastre slăbănoage
Să-i dai duhovnicești puteri,

Iar de-ai ales sfârșitul lumii

Să se întâmple chiar cu noi,
Prin harul Tău, Iisuse Sfinte,
Din oameni lași ne fă eroi!

Precum l-ai întărit pe Samson

Și-ntreg palatul l-a surpat,
Precum l-ai ridicat pe David
De l-a ucis pe Goliat,

Precum l-ai întărit pe Moise

Și i-a învins pe egipteni,
Iar Iosua prin Tine, Doamne,
I-a cucerit pe filisteni,

Trimite-ne, Te rog, Stăpâne,

Tăria ce le-ai dat-o lor
Ca să mărturisim credința
În Tine-n fața tuturor,

Ajută-ne ca-n viața asta

Să fim lumină pe pământ
Și umple inimile noastre
De pacea Duhului Cel Sfant

NU VREAU DECÂT SĂ PLÂNG SMERIT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu vreau decât un colț ascuns
Să pot să plâng în el smerit,
Cerându-I Domnului răspuns
De-mi iartă tot ce I-am greșit.

Mă spovedesc, e-adevărat,
Dar tocmai pentru că repet
Mereu greșeli, mereu păcat,
De-aceea vreau să plâng încet,

Cerându-I Domnului Hristos
Deși sunt rău, să mă mai vrea
Așa cum sunt, un păcătos,
Cu toată-ntinăciunea mea..

Sunt slab, Iisuse-al meu, și cad
Și-n suflet mult amar am strâns,
Atât de mult, că parcă-i iad,
Și vreau să scap de el prin plâns,

Să plâng acolo-ncetișor,
Retras în colțul meu ascuns,
Să-mi curgă lacrima de dor,
Cerându-Ți, Doamne-acel răspuns

La întrebarea: "Mă iubești
Așa, în patimi rău căzut?",
Iar dacă da, să mă primești
Să Te slujesc ca la-nceput..

CRUCEA PERSONALĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu am primit răspuns mereu
La orice întrebare
Atunci când sufeream din greu
A vieții încercare..

În fel și fel de supărări
Îl întrebam pe Domnul,
Cuprins de grele întristări
Ce-mi alungau și somnul:

"De ce, Stăpâne, mă lovești
Cu rele fără număr,
Ce fel de cruce îmi proptești,
Atât de grea pe umăr?.."

Și Domnul nu îmi răspundea,
Văzându-mi disperarea..
În inima ce mă durea
Eu îmi pierdeam răbdarea..

Dar mai apoi, când se-ntâmplau
Schimbări majore-n bine,
Cuvintele mă usturau
Și îmi era rușine..

Abia atunci înțelegeam
Eu vremurile grele:
Trecând prin ele, eu creșteam,
Mă întăream prin ele!

În viață nu-i deloc ușor
Să crești duhovnicește..
Doar lacrima aduce spor,
Căci lacrima smerește..

Durerea, plânsul ne'ncetat,
Suspinul fără număr,
Pe-acestea Domnul ni le-a dat,
Sunt crucea de pe umăr.

Iisus prin Cruce a ajuns
La Sfânta Înviere
Cu Trupul Său de cui străpuns
În geamăt de durere..

La fel și noi, urmașii Lui,
Gusta-vom Învierea
De vom răbda, în loc de cui,
În inimă durerea..

SUNT SĂTUL!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Sunt sătul de guri bogate,
(Sunt sătul întâi de-a mea..)
De intenții declarate:
"Dacă Domnul o să vrea"..

Nu știu cum, dar când e vorba
Despre alții, Dumnezeu
Parcă nu vrea niciodată,
Dar cu noi.. El vrea mereu!

Ne mințim cu nonșalanță
Cu aceste formulări,
Dar, se vede de departe,
N-avem chef de implicări!..

Fapte, nene, fapte bune,
Nu intenții și atât..
Nu ne cere Domnul totul,
Dar să facem cât de cât..

Cei mai mulți dintre creștinii
Care Raiul l-au pierdut
Au promis o viață-ntreagă:
"O să fac..", dar n-au făcut!

PENTRU MAICA TA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Milostive Doamne,
Pentru Maica Ta
Iartă-mi tot păcatul
Și greșeala mea

Căci deși pe Tine
Mult Te-am supărat,
La a Ta Măicuță
Lacrimi am vărsat

Când m-am dus în taină
La icoana Sa
Și i-am spus cu jale
Neputința mea.

Da, Iisuse Sfinte,
Tare m-am smerit
Când priveam cu lacrimi
Chipul Ei iubit

Și-i băteam metanii
Până la pământ
Fiindcă este Maica
Domnului Cel Sfânt..

N-a vorbit cu mine
Însă mă privea;
Îi simțeam iubirea
Din privirea Sa

Și simțeam că Dânsa,
Mama lui Hristos,
Ține mult la mine,
Chiar de-s păcătos..

Milostive Doamne,
Împăratul meu,
Știu că nu e clipă
Să nu cad mereu,

Însă pentru blânda,
Sfânta Maica Ta,
Iartă-mi tot păcatul
Și greșeala mea!

A paisprezecea zi de post

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                       


A FOST ODATĂ CA-N POVEȘTI..
de Preot Sorin Croitoru

 
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din neamuri sfinte evreiești
O Pruncă minunată.

Și era una la părinți,
Născută prin minune
La fel ca unii dintre sfinți,
Cum Biblia ne spune.

O dobândiseră cu greu,
Cu lacrimi multe, multe,
Vărsate de părinți mereu
Ca Domnul să-i asculte..

Cereau în rugăciunea lor
Făcută cu durere
Măcar un singur pruncușor
În dar spre mângâiere..

 
Dar biata Ana nu știa
Că-n pântec o s-o poarte
Pe Maica Celui ce avea
Să calce peste moarte!..

Iar el, săracul Ioachim,
De unde-avea să știe
Că Domnului, așa cum știm,
Bunic o să Îi fie?..

Vedeți cum Bunul Dumnezeu
În viață îl slăvește
Pe cel ce zi de zi, mereu,
În suflet se smerește?..

Și când a fost să fie grea,
Primind-o pe Maria,
Bătrâna Ana promitea
Cu toată bucuria

Pe pruncul cel primit în dar
Să I-l afierosească
Lui Dumnezeu ca la Altar
În viață să-I slujească..

Iar când a fost să-apară ea,
Pruncuța cea dorită,
Ca Ana nu se mai vedea
Femeie fericită

Căci un măslin neroditor
Fusese sărăcuța,
Și-acum își mângâia de zor
Cu dragoste Pruncuța..

A fost odată ca-n povești
O mamă și un tată
Smeriți cum n-o să mai găsești
În lume niciodată.

Și au primit un Dar ceresc,
Pe mica lor Marie,
Ce-avea tot neamul omenesc
Să-l scoată din robie..

Iar azi acest Preasfânt Odor
E Mamă grijulie,
Purtând întregului popor
De grijă pe vecie.

În zilele de praznic sfânt
Creștinii se adună
Măicuței Domnului Cel Sfânt
Să-i cânte împreună.

De ziua Sfintei Adormiri,
Preasfintei Născătoare
Spre slava marii ei iubiri
Noi îi cântăm tropare,

 
Știind că-n pântecele-i sfânt
S-a întrupat Iubirea,
Trimisă nouă pe pământ
Să ne sfințească firea.

A fost odată ca-n povești
O fată preafrumoasă..
Pe Ea în slăvile cerești
Azi o avem Crăiasă!

A TREIA ZI DE POST

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                            


de Preot Sorin Croitoru

Nimeni nu a fost vreodată
Mai statornic în credință,
Mai puternic în virtute,
Mai înalt în cunoștință,

Nimeni nu a fost vreodată
Mai bogat în rugăciune,
Mai sărac în răutate,
Mai bogat în fapte bune..

Nimeni n-a trăit vreodată
În atâta curăție,
În atâta ascultare,
În atâta bucurie,

Nimeni n-a avut vreodată
O gândire mai umilă,
O trăire de ascetă
Într-un suflet de copilă.

Nici o poftă necurată,
Nici un gând de semeție,
Nici o vorbă îndrăzneață,
Nici o urmă de mânie,

Dimpotrivă, rugăciunea
Și-o iubire nesfârșită
O ardeau pe dinăuntru
Pe Fecioara cea smerită.

În a treia zi din postul
Dedicat de noi Mariei
Medităm la viața-i sfântă
Chiar din vremile prunciei,

O Copilă ce fusese
Hărăzită să devină
O fereastră străbătută
De a Tatălui Lumină,

Ușa Fiului deschisă
Și apoi pecetluită,
Maica lui Hristos și-a noastră,
Sus în cer în veci slăvită..

A DOUA ZI DE POST

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Azi e a doua zi de post
Și-o să trimit ca pe-o scrisoare
O rugăciune către Ea,
Fecioara Sfântă iubitoare.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că spre a noastră mângâiere
Preasfintei Sale Maici din cer
Ne-a dat pe noi prin înfiere.

De-i suntem fii, să o iubim,
Căci Ea ca Mamă ne iubește;
De-i suntem fii, să o cinstim,
Căci Ea din cer ne ocrotește.

De o iubim, să ne rugăm,
Ținându-i candela aprinsă;
De o cinstim, să ne-închinăm,
Uimiți de slava-i necuprinsă.

De-abia e-a doua zi de post
Și mintea mea o simt ușoară..
Înseamnă c-am primit deja
Un strop de har de la Fecioară..

ÎN PRIMA ZI DE POST

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                            


de Preot Sorin Croitoru

 
În prima zi de post, Măicuță Sfântă,
Privesc icoana Ta cu duh smerit
Și-Ți mulțumesc de tot ce până astăzi
Din bogăția Ta mi-ai dăruit.

Cuvine-se ca eu și toți creștinii
Să-începem postul prin a-Ți mulțumi,
Și din izvorul darurilor Tale
Și mai bogate daruri vom primi.

În prima zi de post, Măicuță Sfântă,
Privesc icoana Ta îngenuncheat.
Iubirea Ta mă umple de emoții
Și pieptul meu îl simt înfierbântat.

Cuvine-se ca eu și toți creștinii
Să îți aducem laude în zori
Ca tu să simți în suflet bucurie,
Văzându-ți fiii recunoscători.

În prima zi de post, Măicuță Sfântă,
Aș vrea să scap de grijile lumești,
Să mă desprind de cele trecătoare,
Să mă dezleg de cele pământești.

Cuvine-se ca eu și toți creștinii
Să potolim al inimii tumult,
Ca să putem, cu sufletul în pace,
În postul tău să te iubim mai mult..

NE IA DE MÂNĂ DUMNEZEU

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                 


de Preot Sorin Croitoru
Pe fiecare-l ia de mână Dumnezeu
Și îi arată adevărul cu blândețe,
Deci dacă încă nu-l cunoști, zic eu
Că tu nu vrei să-L lași să te învețe.

Când un creștin îți sugerează blând
Să-încerci să te apropii de credință
Tu te opui și îi răspunzi râzând
Că ești prea tânăr pentru “pocăință”.

Când mama, tata, poate vreun bunic
Te sfătuiesc să mai citești Scriptura,
Din sfatul lor tu nu primești nimic
Și iritat le-închizi îndată gura.

Când un coleg de muncă credincios
Încearcă să te-învețe doar de bine
Vorbindu-ți despre Iisus Hristos,
Tu îl repezi cu vorbe de rușine.

De câte ori, te-întreb, s-a întâmplat
Să intre “popa” satului în slujbă,
Iar tu, deși știai că e păcat,
Te-ai apucat să tai butuci la drujbă?..

Tu nu te duci la slujbe, ce, ești prost?
Credința este o “mistificare”
Și nu-i găsești Bisericii alt rost
Decât că cere bani la fiecare,

Dar de ai merge, multe s-ar schimba,
Căci ai descoperi o altă lume,
Lumina ar pătrunde-n mintea ta
Și ți-ar vorbi, chemându-te pe nume..

N-a fost vreodată-n lume vreun creștin,
Oricât de slabă i-ar fi fost credința,
Să intre gol și să nu iasă plin,
Apoi să nu iubească pocăința.

Prin glasul Sfintei noastre Liturghii
Vorbește Duhul Sfânt cu voce blândă,
Grăiește Tatăl cu ai Săi copii,
Se vindecă mioara cea plăpândă.

Cu fluieraș de soc Iisus Hristos
Își păstorește turma cea smerită;
El vede în creștinul păcătos
O biată oaie slabă și rănită.

Adesea am văzut de la Altar
Cum vine omul plin de slăbiciune
Și cum apoi se vindecă prin Har
Prin Sfinte Liturghii și rugăciune.

Ne ia de mână Bunul Dumnezeu,
Ne dă nădejde, dragoste, credință,
Și-atâta cere de la noi mereu:
Să nu ne pierdem sfânta pocăință.

Iar pocăința nu e altceva
Decât o minunată transformare
Din omul vechi, cu îngâmfarea sa,
În omul ce trăiește-n ascultare..

MINUNILE DIMINEȚII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

În primii zori ai dimineții,
Trezindu-mă voios din somn,
Îl laud pe Stăpânul vieții
Și-al mântuirii mele Domn.

Un soare vesel strălucește,
Umplând pământul de culori..
Prin inima ce se trezește
Îmi trec ai harului fiori..

Această zi începe bine,
Căci Duhul Sfânt e generos:
Eu pot, cu harul Lui în mine,
Să-L simt aproape pe Hristos!

Ridic privirea către Domnul
Și-ncep timid să-I mulțumesc
Că mi-a vegheat prin îngeri somnul,
Că, păcătos fiind, trăiesc,

Că darurile Sale bune
Eu le primesc, nemeritând..
Mă rog, o sfântă rugăciune
Cum face un creștin oricând..

Dar începând să se-nfierbânte
De focul harului de Sus,
Începe inima să-I cânte
Cântări de slavă lui Iisus..

Acea timidă rugăciune
Ce o șopteam la început,
A căpătat, ca prin minune,
Un zel cum nu s-a mai văzut..

Un fel de dulce amnezie
Întreaga minte mi-a robit;
Prezentul pare veșnicie,
Căci timpul parcă s-a oprit..

Deși sunt singur în cămară,
Eu simt că-n mine SUNTEM doi;
E Duhul Cel ce mă-nfioară
Și eu-l mi-l preface-n NOI!

Coboară raza dimineții
Pe chipul Domnului Hristos,
Umplându-l de lumina vieții,
Ce-l face încă mai frumos..

Eu Îl admir în rugăciunea
Ce parcă rugăciune nu-i,
Și Îl privesc, sorbind minunea
De-a fi din nou în fața Lui..

Minune este însăși viața
Ce încă, iată, o trăiesc,
Minune este dimineața
În care pot să-L mai iubesc,

Minune este și lumina
Ce intră veselă pe geam..
Și cred că-n clipa cu pricina
Chiar eu.. minune deveneam!

IATĂ, NOUĂ NI S-A DAT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!I

(cântecul Sfintei Cruci)

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,
Pe trup să te pecetluiești

Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos,
Din ceruri Semnul minunat:

Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești
O cruce repede să-ți faci..
Pe Dumnezeu să Îl slăvești,

De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar,
Cu crucea să te însemnezi,
Ca să nu-ți fie în zadar

Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești,
Și de începi, și de-ai gătit,
Cu cruce tu să-I mulțumești

Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns
Și milă Domnului Îi ceri

Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți
Că Dumnezeu v-a miluit,

Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn,
De greul zilei ostenit,
Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

VALOAREA PÂINII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

de Preot Sorin Croitoru

 
Când eram în perioada anilor de studenție
Am trăit ca toți studenții, mai așa, în sărăcie,
Fiindcă-n anii facultății regula e generală:
Întâi trebuie să-ți saturi foamea intelectuală,

Iar apoi, de-ți mai rămâne câte-un șfanț prin buzunare,
Te gândești să-ți cumperi "țoale" și vreo pâine de mâncare..
Când aveam un ban grămadă, năvăleam în librărie,
Cheltuiam pe cărți "averea".. și-apoi foame, măi bădie..

Și a fost să se întâmple ca iubirea mea de carte
Să mă lase-n dese rânduri fără nici un ban deoparte;
Mai întâi cu mâna spartă cheltuiam precum eroul,
Iar apoi, în vremea"crizei", n-aveam bani să iau metroul!

Nu aș sfătui pe nimeni să urmeze calea asta,
Alternând ca subsemnatul abundența cu năpasta.
Cred că mult mai bună este sfânta cale-a prevederii,
Amintindu-ne la bine și de vremea ne-averii..

Iată-mă ajuns la zero și sătul de împrumuturi..
Caută prin buzunare și începe să le scuturi,
Cine știe, poate-ți cade vreun leuț de-o margarină,
Sau măcar de o franzelă cât de mică sau puțină..

Dar nimic n-a vrut să cadă, cum cădea în alte rânduri..
Necăzând din buzunare, am căzut atunci pe gânduri..
Nu vroiam să cer la nimeni, chiar de mi-ar fi dat băieții,
Ci am vrut să sufăr foamea ca pahar amar al vieții..

M-am închis în cămăruță (locuiam într-o chilie)
Și m-am pus pe rugăciune precum sfinții din pustie.
N-am mai vrut să merg la cursuri, căci și-așa teologiei
Tare bine îi mai prinde perioada isihiei..

Două zile-nchis în casă eu, studentul "zăvorâtul",
Pân' la urmă mă cuprinse foamea mare și urâtul..
Și îmi amintesc ca astăzi, am căzut la rugăciune
Și-am rostit un "Tatăl nostru" ce mi s-a părut minune..

Când am zis cuvântul "Tată" (vă vorbesc din amintire)
Am simțit așa, deodată, umilință și iubire..
M-am simțit precum sugarul dependent de-a sa mămică
Ce ușor îl izbăvește și de foame, și de frică..

Sentimentul dependenței îl simțeam total în mine,
Fără-mpotriviri deșarte, fără-o umbră de rușine.
Fiu al Tatălui din ceruri mă simțeam ÎN REALITATE,
Nu era așa, o vorbă, printre multe aruncate..

Rugăciunea mea smerită continua cu-a ei trăire,
Îndreptându-mi eu spre Tatăl nesfârșita mea iubire..
Când a fost să-I cer și hrana, "pâinea" dată spre ființă,
Lacrimi mi-au udat obrajii, lacrimi calde de credință!..

Parcă-abia în clipa-aceea, nemâncat de două zile,
Am simțit valoarea pâinii, unei "simple" pâini umile,
Fiindcă îndopați de-a pururi cu tot felul de cărnoase,
Am uitat de frumusețea pâinii rumene, pufoase,

Am uitat întâi a cere, cum cuvine-se a face,
Pâinea noastră cea DE ASTĂZI, ce-n cuptoare mari se coace,
Plămădită din făina unui grâu muncit o vară,
Recoltat cu mare grijă de pe câmpul cel de țară..

 
Am uitat această pâine s-o primim cu mulțumire,
Am uitat că "simpla" pâine e o formă de iubire,
Am uitat că Tatăl nostru este cel ce-o dăruiește
Unei lumi ce, din păcate, astăzi rar Îi mulțumește..

Da, în rugăciunea-aceea spusă-n liniștea chiliei,
Ars în focul foamei mele datorată sărăciei,
Am aflat valoarea pâinii și-am știut cu umilință
S-o cer Tatălui din ceruri plin de lacrimi de credință..

Poezia se termină, doar atât doream a spune,
Nu știu, poate dumneavoastră așteptați și vreo minune
Și-ajungând acum la capăt, v-a cuprins dezamăgirea,
Negăsind acea minune când ați terminat citirea..

Nu m-am ostenit degeaba, sunt convins că întâmplarea
E destul de ziditoare, meritându-se răbdarea.
O, de-am învăța cu toții cum se spune-o rugăciune,
Fiecare ar fi martor, da, la PROPRIA minune..