SUNT SĂTUL!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Sunt sătul de guri bogate,
(Sunt sătul întâi de-a mea..)
De intenții declarate:
"Dacă Domnul o să vrea"..

Nu știu cum, dar când e vorba
Despre alții, Dumnezeu
Parcă nu vrea niciodată,
Dar cu noi.. El vrea mereu!

Ne mințim cu nonșalanță
Cu aceste formulări,
Dar, se vede de departe,
N-avem chef de implicări!..

Fapte, nene, fapte bune,
Nu intenții și atât..
Nu ne cere Domnul totul,
Dar să facem cât de cât..

Cei mai mulți dintre creștinii
Care Raiul l-au pierdut
Au promis o viață-ntreagă:
"O să fac..", dar n-au făcut!

PENTRU MAICA TA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Milostive Doamne,
Pentru Maica Ta
Iartă-mi tot păcatul
Și greșeala mea

Căci deși pe Tine
Mult Te-am supărat,
La a Ta Măicuță
Lacrimi am vărsat

Când m-am dus în taină
La icoana Sa
Și i-am spus cu jale
Neputința mea.

Da, Iisuse Sfinte,
Tare m-am smerit
Când priveam cu lacrimi
Chipul Ei iubit

Și-i băteam metanii
Până la pământ
Fiindcă este Maica
Domnului Cel Sfânt..

N-a vorbit cu mine
Însă mă privea;
Îi simțeam iubirea
Din privirea Sa

Și simțeam că Dânsa,
Mama lui Hristos,
Ține mult la mine,
Chiar de-s păcătos..

Milostive Doamne,
Împăratul meu,
Știu că nu e clipă
Să nu cad mereu,

Însă pentru blânda,
Sfânta Maica Ta,
Iartă-mi tot păcatul
Și greșeala mea!

A paisprezecea zi de post

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                       


A FOST ODATĂ CA-N POVEȘTI..
de Preot Sorin Croitoru

 
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din neamuri sfinte evreiești
O Pruncă minunată.

Și era una la părinți,
Născută prin minune
La fel ca unii dintre sfinți,
Cum Biblia ne spune.

O dobândiseră cu greu,
Cu lacrimi multe, multe,
Vărsate de părinți mereu
Ca Domnul să-i asculte..

Cereau în rugăciunea lor
Făcută cu durere
Măcar un singur pruncușor
În dar spre mângâiere..

 
Dar biata Ana nu știa
Că-n pântec o s-o poarte
Pe Maica Celui ce avea
Să calce peste moarte!..

Iar el, săracul Ioachim,
De unde-avea să știe
Că Domnului, așa cum știm,
Bunic o să Îi fie?..

Vedeți cum Bunul Dumnezeu
În viață îl slăvește
Pe cel ce zi de zi, mereu,
În suflet se smerește?..

Și când a fost să fie grea,
Primind-o pe Maria,
Bătrâna Ana promitea
Cu toată bucuria

Pe pruncul cel primit în dar
Să I-l afierosească
Lui Dumnezeu ca la Altar
În viață să-I slujească..

Iar când a fost să-apară ea,
Pruncuța cea dorită,
Ca Ana nu se mai vedea
Femeie fericită

Căci un măslin neroditor
Fusese sărăcuța,
Și-acum își mângâia de zor
Cu dragoste Pruncuța..

A fost odată ca-n povești
O mamă și un tată
Smeriți cum n-o să mai găsești
În lume niciodată.

Și au primit un Dar ceresc,
Pe mica lor Marie,
Ce-avea tot neamul omenesc
Să-l scoată din robie..

Iar azi acest Preasfânt Odor
E Mamă grijulie,
Purtând întregului popor
De grijă pe vecie.

În zilele de praznic sfânt
Creștinii se adună
Măicuței Domnului Cel Sfânt
Să-i cânte împreună.

De ziua Sfintei Adormiri,
Preasfintei Născătoare
Spre slava marii ei iubiri
Noi îi cântăm tropare,

 
Știind că-n pântecele-i sfânt
S-a întrupat Iubirea,
Trimisă nouă pe pământ
Să ne sfințească firea.

A fost odată ca-n povești
O fată preafrumoasă..
Pe Ea în slăvile cerești
Azi o avem Crăiasă!

A TREIA ZI DE POST

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                            


de Preot Sorin Croitoru

Nimeni nu a fost vreodată
Mai statornic în credință,
Mai puternic în virtute,
Mai înalt în cunoștință,

Nimeni nu a fost vreodată
Mai bogat în rugăciune,
Mai sărac în răutate,
Mai bogat în fapte bune..

Nimeni n-a trăit vreodată
În atâta curăție,
În atâta ascultare,
În atâta bucurie,

Nimeni n-a avut vreodată
O gândire mai umilă,
O trăire de ascetă
Într-un suflet de copilă.

Nici o poftă necurată,
Nici un gând de semeție,
Nici o vorbă îndrăzneață,
Nici o urmă de mânie,

Dimpotrivă, rugăciunea
Și-o iubire nesfârșită
O ardeau pe dinăuntru
Pe Fecioara cea smerită.

În a treia zi din postul
Dedicat de noi Mariei
Medităm la viața-i sfântă
Chiar din vremile prunciei,

O Copilă ce fusese
Hărăzită să devină
O fereastră străbătută
De a Tatălui Lumină,

Ușa Fiului deschisă
Și apoi pecetluită,
Maica lui Hristos și-a noastră,
Sus în cer în veci slăvită..

A DOUA ZI DE POST

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Azi e a doua zi de post
Și-o să trimit ca pe-o scrisoare
O rugăciune către Ea,
Fecioara Sfântă iubitoare.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu
Că spre a noastră mângâiere
Preasfintei Sale Maici din cer
Ne-a dat pe noi prin înfiere.

De-i suntem fii, să o iubim,
Căci Ea ca Mamă ne iubește;
De-i suntem fii, să o cinstim,
Căci Ea din cer ne ocrotește.

De o iubim, să ne rugăm,
Ținându-i candela aprinsă;
De o cinstim, să ne-închinăm,
Uimiți de slava-i necuprinsă.

De-abia e-a doua zi de post
Și mintea mea o simt ușoară..
Înseamnă c-am primit deja
Un strop de har de la Fecioară..

ÎN PRIMA ZI DE POST

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                            


de Preot Sorin Croitoru

 
În prima zi de post, Măicuță Sfântă,
Privesc icoana Ta cu duh smerit
Și-Ți mulțumesc de tot ce până astăzi
Din bogăția Ta mi-ai dăruit.

Cuvine-se ca eu și toți creștinii
Să-începem postul prin a-Ți mulțumi,
Și din izvorul darurilor Tale
Și mai bogate daruri vom primi.

În prima zi de post, Măicuță Sfântă,
Privesc icoana Ta îngenuncheat.
Iubirea Ta mă umple de emoții
Și pieptul meu îl simt înfierbântat.

Cuvine-se ca eu și toți creștinii
Să îți aducem laude în zori
Ca tu să simți în suflet bucurie,
Văzându-ți fiii recunoscători.

În prima zi de post, Măicuță Sfântă,
Aș vrea să scap de grijile lumești,
Să mă desprind de cele trecătoare,
Să mă dezleg de cele pământești.

Cuvine-se ca eu și toți creștinii
Să potolim al inimii tumult,
Ca să putem, cu sufletul în pace,
În postul tău să te iubim mai mult..

NE IA DE MÂNĂ DUMNEZEU

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                 


de Preot Sorin Croitoru
Pe fiecare-l ia de mână Dumnezeu
Și îi arată adevărul cu blândețe,
Deci dacă încă nu-l cunoști, zic eu
Că tu nu vrei să-L lași să te învețe.

Când un creștin îți sugerează blând
Să-încerci să te apropii de credință
Tu te opui și îi răspunzi râzând
Că ești prea tânăr pentru “pocăință”.

Când mama, tata, poate vreun bunic
Te sfătuiesc să mai citești Scriptura,
Din sfatul lor tu nu primești nimic
Și iritat le-închizi îndată gura.

Când un coleg de muncă credincios
Încearcă să te-învețe doar de bine
Vorbindu-ți despre Iisus Hristos,
Tu îl repezi cu vorbe de rușine.

De câte ori, te-întreb, s-a întâmplat
Să intre “popa” satului în slujbă,
Iar tu, deși știai că e păcat,
Te-ai apucat să tai butuci la drujbă?..

Tu nu te duci la slujbe, ce, ești prost?
Credința este o “mistificare”
Și nu-i găsești Bisericii alt rost
Decât că cere bani la fiecare,

Dar de ai merge, multe s-ar schimba,
Căci ai descoperi o altă lume,
Lumina ar pătrunde-n mintea ta
Și ți-ar vorbi, chemându-te pe nume..

N-a fost vreodată-n lume vreun creștin,
Oricât de slabă i-ar fi fost credința,
Să intre gol și să nu iasă plin,
Apoi să nu iubească pocăința.

Prin glasul Sfintei noastre Liturghii
Vorbește Duhul Sfânt cu voce blândă,
Grăiește Tatăl cu ai Săi copii,
Se vindecă mioara cea plăpândă.

Cu fluieraș de soc Iisus Hristos
Își păstorește turma cea smerită;
El vede în creștinul păcătos
O biată oaie slabă și rănită.

Adesea am văzut de la Altar
Cum vine omul plin de slăbiciune
Și cum apoi se vindecă prin Har
Prin Sfinte Liturghii și rugăciune.

Ne ia de mână Bunul Dumnezeu,
Ne dă nădejde, dragoste, credință,
Și-atâta cere de la noi mereu:
Să nu ne pierdem sfânta pocăință.

Iar pocăința nu e altceva
Decât o minunată transformare
Din omul vechi, cu îngâmfarea sa,
În omul ce trăiește-n ascultare..

MINUNILE DIMINEȚII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

În primii zori ai dimineții,
Trezindu-mă voios din somn,
Îl laud pe Stăpânul vieții
Și-al mântuirii mele Domn.

Un soare vesel strălucește,
Umplând pământul de culori..
Prin inima ce se trezește
Îmi trec ai harului fiori..

Această zi începe bine,
Căci Duhul Sfânt e generos:
Eu pot, cu harul Lui în mine,
Să-L simt aproape pe Hristos!

Ridic privirea către Domnul
Și-ncep timid să-I mulțumesc
Că mi-a vegheat prin îngeri somnul,
Că, păcătos fiind, trăiesc,

Că darurile Sale bune
Eu le primesc, nemeritând..
Mă rog, o sfântă rugăciune
Cum face un creștin oricând..

Dar începând să se-nfierbânte
De focul harului de Sus,
Începe inima să-I cânte
Cântări de slavă lui Iisus..

Acea timidă rugăciune
Ce o șopteam la început,
A căpătat, ca prin minune,
Un zel cum nu s-a mai văzut..

Un fel de dulce amnezie
Întreaga minte mi-a robit;
Prezentul pare veșnicie,
Căci timpul parcă s-a oprit..

Deși sunt singur în cămară,
Eu simt că-n mine SUNTEM doi;
E Duhul Cel ce mă-nfioară
Și eu-l mi-l preface-n NOI!

Coboară raza dimineții
Pe chipul Domnului Hristos,
Umplându-l de lumina vieții,
Ce-l face încă mai frumos..

Eu Îl admir în rugăciunea
Ce parcă rugăciune nu-i,
Și Îl privesc, sorbind minunea
De-a fi din nou în fața Lui..

Minune este însăși viața
Ce încă, iată, o trăiesc,
Minune este dimineața
În care pot să-L mai iubesc,

Minune este și lumina
Ce intră veselă pe geam..
Și cred că-n clipa cu pricina
Chiar eu.. minune deveneam!

IATĂ, NOUĂ NI S-A DAT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!I

(cântecul Sfintei Cruci)

de Preot Sorin Croitoru

 
Creștinule, să-ți amintești
De stai, de vii sau de te duci,
Pe trup să te pecetluiești

Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat
Ca să ne fie de folos,
Din ceruri Semnul minunat:

Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești
O cruce repede să-ți faci..
Pe Dumnezeu să Îl slăvești,

De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar,
Cu crucea să te însemnezi,
Ca să nu-ți fie în zadar

Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești,
Și de începi, și de-ai gătit,
Cu cruce tu să-I mulțumești

Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,
Când nu te poți opri din plâns
Și milă Domnului Îi ceri

Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit
Și toți ai tăi sunt fericiți
Că Dumnezeu v-a miluit,

Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn,
De greul zilei ostenit,
Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,
Să te gândești cât te-a iubit..

amin

VALOAREA PÂINII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                

de Preot Sorin Croitoru

 
Când eram în perioada anilor de studenție
Am trăit ca toți studenții, mai așa, în sărăcie,
Fiindcă-n anii facultății regula e generală:
Întâi trebuie să-ți saturi foamea intelectuală,

Iar apoi, de-ți mai rămâne câte-un șfanț prin buzunare,
Te gândești să-ți cumperi "țoale" și vreo pâine de mâncare..
Când aveam un ban grămadă, năvăleam în librărie,
Cheltuiam pe cărți "averea".. și-apoi foame, măi bădie..

Și a fost să se întâmple ca iubirea mea de carte
Să mă lase-n dese rânduri fără nici un ban deoparte;
Mai întâi cu mâna spartă cheltuiam precum eroul,
Iar apoi, în vremea"crizei", n-aveam bani să iau metroul!

Nu aș sfătui pe nimeni să urmeze calea asta,
Alternând ca subsemnatul abundența cu năpasta.
Cred că mult mai bună este sfânta cale-a prevederii,
Amintindu-ne la bine și de vremea ne-averii..

Iată-mă ajuns la zero și sătul de împrumuturi..
Caută prin buzunare și începe să le scuturi,
Cine știe, poate-ți cade vreun leuț de-o margarină,
Sau măcar de o franzelă cât de mică sau puțină..

Dar nimic n-a vrut să cadă, cum cădea în alte rânduri..
Necăzând din buzunare, am căzut atunci pe gânduri..
Nu vroiam să cer la nimeni, chiar de mi-ar fi dat băieții,
Ci am vrut să sufăr foamea ca pahar amar al vieții..

M-am închis în cămăruță (locuiam într-o chilie)
Și m-am pus pe rugăciune precum sfinții din pustie.
N-am mai vrut să merg la cursuri, căci și-așa teologiei
Tare bine îi mai prinde perioada isihiei..

Două zile-nchis în casă eu, studentul "zăvorâtul",
Pân' la urmă mă cuprinse foamea mare și urâtul..
Și îmi amintesc ca astăzi, am căzut la rugăciune
Și-am rostit un "Tatăl nostru" ce mi s-a părut minune..

Când am zis cuvântul "Tată" (vă vorbesc din amintire)
Am simțit așa, deodată, umilință și iubire..
M-am simțit precum sugarul dependent de-a sa mămică
Ce ușor îl izbăvește și de foame, și de frică..

Sentimentul dependenței îl simțeam total în mine,
Fără-mpotriviri deșarte, fără-o umbră de rușine.
Fiu al Tatălui din ceruri mă simțeam ÎN REALITATE,
Nu era așa, o vorbă, printre multe aruncate..

Rugăciunea mea smerită continua cu-a ei trăire,
Îndreptându-mi eu spre Tatăl nesfârșita mea iubire..
Când a fost să-I cer și hrana, "pâinea" dată spre ființă,
Lacrimi mi-au udat obrajii, lacrimi calde de credință!..

Parcă-abia în clipa-aceea, nemâncat de două zile,
Am simțit valoarea pâinii, unei "simple" pâini umile,
Fiindcă îndopați de-a pururi cu tot felul de cărnoase,
Am uitat de frumusețea pâinii rumene, pufoase,

Am uitat întâi a cere, cum cuvine-se a face,
Pâinea noastră cea DE ASTĂZI, ce-n cuptoare mari se coace,
Plămădită din făina unui grâu muncit o vară,
Recoltat cu mare grijă de pe câmpul cel de țară..

 
Am uitat această pâine s-o primim cu mulțumire,
Am uitat că "simpla" pâine e o formă de iubire,
Am uitat că Tatăl nostru este cel ce-o dăruiește
Unei lumi ce, din păcate, astăzi rar Îi mulțumește..

Da, în rugăciunea-aceea spusă-n liniștea chiliei,
Ars în focul foamei mele datorată sărăciei,
Am aflat valoarea pâinii și-am știut cu umilință
S-o cer Tatălui din ceruri plin de lacrimi de credință..

Poezia se termină, doar atât doream a spune,
Nu știu, poate dumneavoastră așteptați și vreo minune
Și-ajungând acum la capăt, v-a cuprins dezamăgirea,
Negăsind acea minune când ați terminat citirea..

Nu m-am ostenit degeaba, sunt convins că întâmplarea
E destul de ziditoare, meritându-se răbdarea.
O, de-am învăța cu toții cum se spune-o rugăciune,
Fiecare ar fi martor, da, la PROPRIA minune..

ÎNȚELEPCIUNE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                   

de Preot Sorin Croitoru

M-am săturat să-mi spun părerea,
Vorbind ORICÂND despre ORICE.
Îmi văd de treburile mele,
Și dacă-ați ști ce bine e..

Căci când eram la începuturi
Vroiam mereu să spun ceva,
Chiar dacă treaba-n chestiune..
Adeseori nu mă privea!

Cădeam de multe ori în plasa
Unor agenți provocatori,
Că-s pline vremurile noastre
De farisei ispititori..

Da, îmi cereau să-mi spun părerea
Și să dezbat orice subiect,
Iar eu, luat adesea-n pripă,
Nu răspundeam chiar la obiect..

Doar nu suntem în viața noastră
Mereu ÎN TOATE specialiști..
Mai bine să nu-ți dai părerea,
Decât, vorbind greșit, să riști!

Și-atunci când zici ceva la oameni
Să spui că e PĂREREA TA,
Căci, bineînțeles, se poate
Să fie și greșeli prin ea..

Dar nu, în vremurile alea
Credeam, naiv, că-n tot ce spun
E doar înțelepciune pură..
Credeam că tot ce zic e bun!

Iar când, șezând pe un fotoliu,
Din când în când mai reciteam,
Descoperindu-mi vreo eroare,
În suflet tare mă mâhneam..

Pe frunte-mi apărea sudoarea
Și mâna mi-o treceam prin păr,
Văzând cu groază cum eroarea
Eu o numisem.. ADEVĂR!

E-o spovedanie aceasta?..
Putem să o chemăm și-așa,
Dar din greșelile-mi trecute
Aș vrea să învățați ceva,

Anume că Hristos nu-ți cere
Să spui CEVA despre ORICE,
Ci să vorbești cu multă grijă,
Iar dacă taci, mai bine e!

Iar când vorbești despre credință..
Să fii atent, că este foc!
De n-ai citit Filocalia,
Mai bine nu vorbi deloc!

Căci numai sfinții din vechime
Prin viața lor, primit-au har
Și ori interpretezi Scriptura
CA EI, ori totu-i în zadar!

Deci, fraților, vă rog din suflet:
Să nu vă credeți teologi;
Decât să semeni cunoștința,
Mai bine-ți este să te rogi.

Iar eu vorbesc de-acum încolo
Doar ce îmi este de folos,
Slăvindu-L cât mă ține gura
Pe Domnul meu Iisus Hristos!

BINECUVINTEAZĂ, DOAMNE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Binecuvintează, Doamne,
Tot ce am, ce sunt, ce pot,
Viața, gândurile mele,
Binecuvintează-mi tot!

Binecuvintează-mi somnul,
Liniștea, odihna mea,
Toate să primească, Doamne,
Binecuvântarea Ta!

Binecuvintează-mi munca,
Truda mea, oftatul meu,
Ca să le închei cu bine,
Întărit de Dumnezeu.

Binecuvintează-mi ruga,
Lacrima și-al meu suspin
Ca să pot trăi o viață
De adevărat creștin.

Binecuvântează-mi prunca
Și pe toți cei dragi ai mei,
Dă-le, Doamne, sănătate
Să mă veselesc de ei,

Dă-mi și mie viață lungă
Ca să pot să-i ocrotesc,
Să le pot purta de grijă,
Să-i îmbrac și să-i hrănesc.

Binecuvintează, Doamne,
Hrana noastră când mâncăm,
Starea noastră împreună
Când din darul Tău gustăm.

Cred că nu există-n viață
Un moment mai fericit
Ca acela când la masă
Toți cei dragi s-au întâlnit.

Binecuvintează, Doamne,
Viața noastră pe pământ
Ca în harul Tău trăind-o,
Să ne iei în Raiul sfânt

Când, sătui de osteneală,
Binecuvântați vom fi
Să ne ducem la odihnă
Sus, în ceruri, într-o zi..

MĂRTURII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Eliana Popa

 
Un ateu, la Înviere, mi-a răspuns infatuat,
(Când l-am salutat frumos cu ,,HRISTOS A ÎNVIAT")
,, - Fugi de-aici cu vorba asta! Voi visați așa frumos...
Cine îmi dă mărturie că a Înviat Hristos? "
Mărturie vrei ca Toma? Tu o ceri din răutate.
Toma n-a tăgăduit! Domnul a-nviat din moarte.
Dintre toți aceia care călcau urma lui Hristos,
( Ucenici cât și apostoli) era cel mai credincios!
A cerut să se convingă dacă Fiul cel ceresc
A-nviat și e acolo ȘI CU TRUPUL OMENESC!
Iată, el e mărturie! L-a văzut cu ochii lui
Și-a pus degetul în rană și pe urmele de cui!
Mărturia Învierii, Celui ce ne e Lumina,

 

Ne-o arată Cartea Sfântă prin Maria Magdalina.
L-a văzut în fața sa, a fost martoră minunii,
A vestit și-ncă vestește că a Înviat Rabuni .
Mărturie-ți dau martirii ce-n iubirea Lui au ars,
Toți acei ce i-au urmat precum Saul cel din Tars,
Care-n temniță și-n chinuri pe Hristos n-a lepădat,
Nici când sabia lui Nero pe grumazul lui a stat.
Și de vei citi Scriptura, unde-i mărturia Lui,
Vei vedea cum L-a-ntâlnit pe drumul Damascului!

Mărturia Învierii o dau peste veacuri sfinții
Ce s-au lepădat de lume dându-și la săraci argintii,
Mărturia stă-n Altare, în Potir, în Liturghie
Când din nou s-aduce Jertfă, Hrană Sfântă să ne fie!
Stropul de cuminecătură este veșnica dovadă
Că-n Potir e Învierea ce spre Veșnicii ne poartă!
Eu pot da o mărturie fiindcă-n beznă mult am stat,
Însă sufletu-mi, cu Domnul, spre Lumina a săltat!
Și-n pământul țării noastre, mărturii -ngropate zac
Sfinte moaște ce arată Învierea noastră-n Veac!

ÎNCEPUTUL ALTEI VIEȚI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, Tu prin Înviere
Ne arăți și ne înveți
Că la urma urmei moartea
E-nceputul altei vieți..

De vom crede că Tu, Doamne,
Ești trimis de Tatăl Tău
Ca să scoți această lume
Din robia celui rău,

De vom crede că Tu Însuți
Ești Mesia cel promis,
Împlinind cu multă râvnă
Cele ce-n Scripturi s-au scris,

De vom crede că Tu, Doamne,
Ești și Om și Dumnezeu,
După firea Ta divină
Existând din veci mereu,

De Te vom vedea pe Tine
Dumnezeu adevărat
Care-n timpul lui Augustus
Pentru noi S-a întrupat,

De vom crede că prin Cruce
Și prin tot ce-ai suferit
Tu spălai păcatul lumii
Ascultând desăvârșit,

De vom crede că Tu, Doamne,
Ești al Tatălui Hristos,
Mielul Care Se jertfește
Pentru orice păcătos,

De vom crede și în moartea
Și în învierea Ta,
Început al învierii
Noastre ce va fi cândva,

De vom cere-n rugăciune
Harul Tău neîncetat,
Încrezându-ne în Tine,
Nu ca Petru ce-a trădat,

De ne-om strânge-n ale Tale
Praznice împărătești
Ca să Te slăvim pe Tine
În cântări bisericești,

De o vom cinsti cu râvnă
Pe Preasfânta Maica Ta,
Fiindcă-a noastră mântuire
Săvârșitu-s-a prin Ea,

Ea făcându-Ți-se scara
Coborârii pe pământ
Și cuptorul care coace
Pâinea Trupului Tău Sfânt,

Viță ce-a rodit în taină
Strugurele Cel de sus,
Și fereastră a Luminii
Soarelui Hristos Iisus,

Crinul cel cu trei petale
Și izvorul Apei Vii,
Rugătoarea pentru care
Lumea încă o mai ții,

De vom asculta, Iisuse,
De porunca-Ți de-a iubi,
Încercând a face bine,
Căutând a milui,

De Te vom vedea pe Tine
În toți oamenii sărmani,
Ajutând după putere
Văduve, săraci, orfani,

Pe toți cei ce azi se află
În necazuri și nevoi,
De vom face astea toate,
Milă vei avea de noi

Și ne vei trimite, Doamne,
Harul Tău dumnezeiesc,
Izbăvindu-ne de patimi
Ce urât ne stăpânesc,

Inimă curată, Doamne,
Întru noi Tu vei zidi
Și în inimile noastre
Duhul Sfânt va locui

Și vom învia, Iisuse,
Chiar de-aici, de pe pământ,
Și vom fi ca serafimii
Care-Ți cântă SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT!
amin

NU-I NUMAI IUDA VINOVAT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     

de Preot Sorin Croitoru

 
Nu-i numai Iuda vinovat,
Degeaba-l tot hulim cu ciudă,
Căci orice om ce a trădat,
La urma urmei e o iudă.

Nu-i numai Iuda vinovat
Că a trădat c-o sărutare:
De câte ori ne-am sărutat,
Și ne-am bârfit pe urmă, oare?..

Pe Iuda rău îl osândim
Că a iubit atât arginții,
Dar oare noi nu îi iubim,
De ce o facem toți pe sfinții?..

De fapt pe Iuda îl blamăm,
Căci e o personificare
A răului ce îl purtăm
În sinea noastră fiecare.

Prin Iuda noi vedem în noi
Ce este, dar n-am vrea să fie.
Purtăm în suflete gunoi,
Trădare, desfrânări, mânie,

Iubim și noi la fel ca el
“Arginții”, banii și averea,
Și ne disimulăm la fel
Sub chipul bunătății – fierea.

Nu-i numai Iuda vinovat,
Suntem întreaga omenire.
Sărmanul, el s-a spânzurat,
Fugind de-a Domnului iubire..

De ar fi așteptat puțin,
Ieșind biruitor din moarte,
Hristos l-ar fi luat blajin
Și l-ar fi întrebat deoparte

 
De Îl iubește, doar atât,
Fără vreo altă întrebare,
Fără să-l mustre cât de cât
Pentru urâta lui trădare.

Iar Iuda sigur ar fi spus,
La fel ca Petru, cu rușine:
“Da, Doamne, Te iubesc nespus,
Și vreau să locuiești în mine!”

Să mă iertați că îndrăznesc,
Așa-i poetul, îndrăznește.
De ani întregi mă ostenesc
Să vă zidesc duhovnicește..

E zi de joi, e Joia Mare,
Diseară mergem toți la Denii..
Îngenunchind cu întristare
Noi vom străbate prin milenii

 
Și Îl vom însoți pe Domnul
Din foișor în Ghetsimani,
Pe Petru îl răpune somnul,
Iar Iuda-și numără iar banii,

Vom asista la arestare,
La judecată, biciuire,
Ne vom amesteca în gloată
Mergând apoi la Răstignire.

Spre Iuda gândul meu se duce,
Că-mi pare rău că-i unde este..
Ar fi putut și el s-apuce
O veșnicie ca-n poveste..

(17 aprilie 2025)

CUNUNA TA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 


de Preot Sorin Croitoru

 
Din balconul casei mele
Văd atâtea flori frumoase,
Că aș împleti din ele
Și-n cununa Ta, Hristoase..

Poate, Doamne, cine știe,
Ți-or aduce mângâiere
Când soldații cu mânie
Te vor umple de durere..

Când cu pumnii rău Te-or bate
Și cu gura Te-or scuipa,
Când Te-or biciui pe spate,
Florile Te-or alina..

Cu mireasma minunată
Chiar de Tine pusă-n ele,
Vei uita păgâna gloată
Ce Te-o bate cu nuiele.

Greutatea Crucii Sfinte
La pământ o să Te-ndoaie
Și din sângele-Ți fierbinte
O să-Ți curgă lungi șiroaie,

Mestecându-se-n petale
Cu nuanța-i purpurie
Roșul sfânt al Jertfei Tale,
Ce pe morți o să-i învie..

DOAMNE, CE TAINĂ..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, ce taină, Doamne, ce taină,
Cel ce Își face din negură haină,
Cel ce vorbește în tunet de ploaie
Din mâna făpturii primește bătaie..

Doamne, ce slavă, Doamne, ce slavă,
Cel ce zidește ostroave din lavă,
Cel ce pășește pe nori de furtună
Din mâna făpturii cu spini Se-încunună!

Doamne, ce groază, Doamne, ce groază,
Cel ce trimite izvoare în oază,
Cel ce-n pustiuri ploi line aduce
În patru piroane atârnă pe Cruce!

Câtă iubire, câtă iubire,
Ai Tu, Hristoase, de-întreaga zidire,
Voia Ta schimbă culorile zării,
Mâna Ta mângâie crestele mării,

Gura Ta suflă mireasmă pășunii,
Glasul Tău curmă puterea furtunii,
Inima-Ți iartă păcatele grele,
Sângele-Ți spală greșelile mele..

FLORIILE INIMII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                      

de Preot Sorin Croitoru

 
De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!

Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic,
Să Îl întâmpini cu finic!

Să-I pui mătăsuri moi pe tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-ți fie Împărat!

El vine să-ți aducă har
Și pace să îți dea în dar,
Să-ți fie-n inimă izvor
Al Duhului Mângâietor.

Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.

Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!

Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..

Prietene, eu știu ce spun,
Căci L-am primit pe Domnul bun
Și m-a umplut de bucurii
În ale inimii Florii!

amin

SPRE CRUCEA DOMNULUI PRIVESC!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

La început credeam că pot
Să fac eu singur tot..
Vroiam să vadă Dumnezeu
Puterea mea și zelul meu
Pe calea sfintelor porunci,
Dar eu mă înșelam pe-atunci..

Abia apoi, când am văzut
Că-'n multe rele am căzut,
Deși în inimă-mi doream
Să nu greșesc, dar tot cădeam..,

Abia atunci am priceput
Că eu greșesc pe undeva:
E-al meu să vreau să nu greșesc,
Puterea, însă, nu-i a mea!

Privind spre Crucea lui Iisus,
Văzându-I sângele șiroi,
Am plâns de milă pentru El,
Cel pus pe Cruce pentru noi..

Și-atunci un gând, așa-mi veni..
(Nu știu, dar cred că vocea Lui
În inimă îmi răsuna),
"PUTEREA TOATĂ E A MEA"!

Și-am început să Îl implor
Să mă ajute să nu cad,
Căci nu aș vrea cândva să mor,
Apoi murind, să merg în iad..

Atunci eu am simțit pe loc
O forță înăuntrul meu
Și am rămas înmărmurit,
Văzând cum luptă Dumnezeu!

Mi-a ars păcatul ca pe câlți
Și-'n suflet pace mi-a adus,
Deci iar am mers la Crucea Lui
Și-am plâns în fața lui Iisus..

De-atunci am învățat să vreau,
Dar vrând, putere Lui să-i cer,
Căci simt cum harul eu mi-l iau
Din trupul Său străpuns de fier..

Încet, încet, copiii mei,
Încet, încet mă mântuiesc
Și-'n orice clipă-'n viața mea
Spre Crucea Domnului privesc!
amin

CU MÂINILE ACELEA..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                    


de Preot Sorin Croitoru

 
Vai, mâinile acelea
Ce atingeau bolnavii,
Și curățeau de lepră,
Și vindecau gângavii

Și-i izgoneau pe demoni
Și-i înviau pe tineri..
Vai, mâinile acelea
Străpunse-n Marea Vineri..

Vai, mâinile acelea
Ce împărțeau iubirea
Și dăruiau iertarea
Și alungau mâhnirea,

Vai, mâinile acelea
Tăcute și smerite
Acum erau străpunse
De cuie ruginite!

Vai, mâinile acelea
Ce în copilărie
Dintr-un picuț de humă
Făceau o ciocârlie,

Vai, mâinile acelea
Atât de-ndemânoase..
Acum erau întinse
Pe lemne colțuroase!

Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Stăpâne,
Cu mâinile-Ți legate
De mâinile păgâne,

Cu mâinile-Ți lovite
La stâlp cu scorpioane,
Cu mâinile acelea
Bătute cu bastoane,

Cu mâinile acelea
Ce-au ridicat o cruce,
Și au cărat-o până
N-au mai putut a duce,

Cu mâinile-Ți străpunse
Cu-atâta răutate
Și smulse de la umeri
De multa greutate,

Cu mâinile acelea
Pe Cruce pironite,
Cu mâinile acelea
De sânge înroșite,

Cu mâinile acelea
Ce au căzut răpuse..
Cu mâinile acelea
Ne-ai mântuit, Iisuse!

(8 aprilie 2025)