ADEVĂRU-N LANȚURI, DAR NU ÎN GENUNCHI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

 
Din tăcerea noastră ați făcut o crimă
Vreți ucis în noi tot ce-i românesc
Suntem condamnați pentr-o mare vină
Că păstrăm în vene duhul strămoșesc

 
Ne-ați furat cuvinte și le-ați scos din carte
Lacrima din rugă, lacrima de dor
Interzis ni-i plânsul pentru cei din moarte
Căci ați pus obrocul peste lupta lor

 
Și v-ați pus cerberii paznici peste cronici
Unde a fost jertfă, voi ați pus rușine
Patentând minciuna și zâmbind ironici
Ne-ați făcut vasalii gintelor străine!

Ați lăsat străinii să ne facă legea
Când aveam o Lege, Legea celui Viu
Fastuoasă-n jilț șade făr'delegea
Și dreptatea noastră zace în sicriu.

Unde-a fost credință, voi ați pus zăbrele
Interzis îmi este să știu cine sunt
Cine-au fost odată neamurile mele
Unde zac aceia fără de mormânt!

Arestat mi-e versul cel lăsat ca zestre
Cenzurat cuvântul care ne zidea
Fără nici o vină, Neamul nostru este
Are poate vina de a exista?

Să ne cerem scuze plângând în surdină?
Pentru marea vină de a fi români?
Căci purtăm stigmatul celor fără vină
Ce n-au stat vasali marilor jupâni?

Voi ne vreți tăcuți, însă vom rescrie
Chiar cu propriu sânge, Adevărul tot
Nu vom sta plecați, veșnic în robie
Nici trecutul nostru n-o rămane mort.

Căci genunchiul nostru n-o să se mai plece
Adevărul... știți! Nu va fi învins
Căci destinul nostru stă pe Sfânta Legea
Nu pe vrerea voastră...căci în cer s-a scris!

CE-I LIBERTATEA?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

Ne vreți tăcuți cu frunțile-n pământ?
Și Adevărul să-l rostim în gând?
Să nu mai plângem ce-am iubit odată
Îi vreți uitați...istoria-ngropată!

Noi doar pe Dumnezeu L-avem stăpân
Ați pus cătușă mâinii de român
Ați dat o lege nouă în Carpați
Că să ne-nchideți și să ne călcați!

Dar nu vom sta-n genunchi și umiliți
Mai bine stăm pe Cruce răstigniți
Nu suntem robi pe țarina străbună
Ne umiliți prin legi și din tribună?

Ce-i libertatea dacă nu mai pot
Să spun ce vreau să spun și ce socot?
Ce-i Adevărul daca e ales
De cei ce-l vor și din istorii șters?

Vorbiți de ură, dar voi o zidiți
Cu fiecare vers ce mi-l opriți
Cu fiecare om ce nu mai are
Un drept ce l-a primit de la născare!

Vorbiți de legi? Voi... cei fără de lege
Ce semănați...cu lacrimi veți culege
Ați pus o lege ca să luați un drept
Acestui Neam ce v-a crescut la piept.

Puteți să ne chemați la judecată
Dar nu veți stinge flacăra curata
Căci nu exista lege de ateu.
Să rupă sufletul de Dumnezeu

Și dacă tot ne vreți închiși cu legea voastră
Și dacă suntem condamnați în țara noastră
Atunci cu fruntea sus ne ducem vina
Că n-am trădat și ne-am păstrat lumina!

HRISTOS A ÎNVIAT!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Coboară Hristos din nou pe Pământ,
Coboară o Sfânta Lumină.
Si iadul zdrobit se vede înfrânt
Cu porti prăbușite-n ruină.

Veniți în Lumina ce s-a răstignit,
Veniti HRISTOS A-NVIAT!
Din cer heruvimi și îngeri aprind,
În suflet, tămâia de nard.

Mormântul e gol, doar giulgiu-i lăsat,
Mormântul nu-L poate opri,
Și îngerul strigă: ,, HRISTOS A-NVIAT!
Precum a zis că va fi!"

Primiți-L pe Domnul și Sfânta Lumină!
Primiți-L pe Cel ce-a-nviat
Să-ți facă și ție, făptură de tină,
În Raiul cel sfânt, un palat.

Rămâneți cu El și vă bucurați!
Rămâneți cu El și veți fi
La Cina Iubirii de-a pururi chemați,
De-a pururi vă veți veseli!

Iubirea învinge tot răul din iad,
Iubirea nu poate pieri!
Căci, iată, din nou HRISTOS A-NVIAT,
Sa fie cu noi în Vecii!

Eliana Popa

VAI DE TINE, SLUGĂ OARBĂ!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                              


Eliana Popa

Urcă Domnul către Templu, unde sunt dușmanii Săi,
Negustori, zarafi, samsari, cămătari și farisei
Care, învoiți cu preoți ce slujeau în acel loc,
Au făcut din Templul jertfei, al Mamonei iarmaroc.

 
Și văzănd cum înflorește banul și negustoria,
Nu-și mai stăpâni Prea Bunul, nici dezgustul, nici mânia!
Și călcând printre tarabe, însoțit de ucenici,
Înnodă bucăți de frânghii și îşi făuri un bici!

Cade biciul peste gloata de avere nesătulă,
Către poartă fug zarafii mânioși și plini de ură,
Dar Hristos nu se oprește, biciuieşte lăcomia
Și pe cei, prin care-n Templu, a-nflorit negustoria.

 
,, - Din a Tatălui Meu casă, voi, cei mici și voi, cei mari,
Ați făcut cu lăcomie, o peşteră de tâlhari!"
Așa le-a grăit Stăpânul, cum și azi încă le spune :
,, - Casa Mea nu-i casa voastră, ci e loc de-nchinăciune!"

De aceea, ia aminte, tu, ce-n Casa Lui esti slugă,
Că și azi mai ține biciul ce i-a pus pe ei pe fugă,
Mâna Domnului așteaptă, încă este ridicată
Iară biciul poate astăzi pe spinarea ta să cadă!

 
Și din clipa alungării, precum ne spune Scriptura
În a lor haine inimi a-ncolțit, vicleană, ura
Pentru Cel care și astăzi poate să-i pună pe fugă
Că-i lovește și-n mândrie și în mâna de pe pungă!

Și au hotărât viclenii negustori și-arhierei
Cum și astăzi hotărât-au, tot la fel, unii din ei,
Să îi cumpere o Cruce și pe cel ce vrea sa-L vândă...
Au bătut cu toții palma..și în bărbi încep să râdă.

 
Vai de tine, slugă oarbă, ce gândești ca cei nebuni,
Că și-atunci ca și acuma, tu slujești la doi stăpâni.
Dar să nu uiți că Stapânul cel din ceruri e doar Unul
Și slujind la alt stăpân, tu ridici spre Domnul pumnul!

Nu uitați toți care, astăzi, ÎI slujiti pe la altare
Și aveți în mână crucea, iar la gât engolpioane,
De nu vreți pe vesnicie, aruncați a fi în foc,
Să nu faceți din biserici al satanei iarmaroc!

FECIOARĂ ÎNLĂCRIMATĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Spune-mi vântule pribeag, de-ai văzut pe cale
O măicuță-ndurerată murmurând cu jale
,,Unde mi te duc, copile, Dulcele meu Fiu?
Căci în locul Tău, acolo, eu aș vrea să fiu!"
Am văzut-o pe Fecioară și am mângâiat-o,
Urma lacrimilor sfinte eu am sărutat-o:
,, Fiul Tău, Prea Dulce Maică, a fost judecat
Și-n hlamidă sângerie a fost îmbrăcat.
Pentru fruntea lui cea dalbă, precum albii crini
Împletit-au o cunună dintr-un rug cu spini.
Și i-au așezat pe umeri Crucea pătimirii,
Că-L așteaptă pe Golgota, locul răstignirii
Jalea ta și-a ta durere, îngerii o știu,
Doua inimi bat ca una: Mamǎ lângă Fiu."
Azi și cerul își îmbracă hainele cernite,
Omul nu-nțelege taina patimilor sfinte.
,,Spune-mi dalbă porumbiță, dacă-n al tău zbor
L-ai văzut urcând Golgota, pe al meu Fecior?"
Așa întreba Fecioara păsările dalbe
Care-n fața ei își frâng aripile albe:
,, L-am văzut pe Fiul Tău, Crucea trupu-i frânge
N-are chip, nici frumusețe, fruntea-i numai sânge!
Pe Golgota-L răstignesc pe Stăpânul Lumii
Chiar în locul ce se cheamă Dealul Căpățânii.
Du-te, Maică, du-te-n grabă, noi te-om însoți
Chiar de ura lor, cu sete, și-n noi va lovi!"
Alerga plângând Fecioara, precum ciocârlia,
O-nsoțeau doar Salomeea, Marta și Maria
Sta sub Cruce Magdalena ca un fir de crin,
Și Ioan de-a dreapta ei, ca un serafim.
Iar pe Lemnul Pătimirii, Omul-Dumnezeu,
Răstignit în patru cuie de păcatul meu....
Eliana Popa

ÎNCOVOIAT A FOST ROMÂNUL!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

Popor român îngenuncheat
Ce ți-ai uitat și Crezul Sfânt,
Strămoșii noștri ne-au lăsat
Încă un mare Legămant

Ei ne-au lăsat cândva o țară,
Frumoasă precum alta nu-i,
Cu sfântă cruce în căscioară
Și cu icoana prinsă-n cui.

 
Bătrâni frumoși cu ruga-n suflet,
Cu chipul blând si înțelepți
Măreți la sfat, uniți în cuget
Iar în credință sfinți și drepți.

 
Flăcăi viteji cu brațul tare
Ținut-au straja la hotar,
Nu au privit cu îndurare
Nici către turc, nici la tătar.

 
Nu și-au vândut credința sfântă
În care-au fost sădiți ca neam,
Cu moartea s-au luat la trântă
Și-au biruit pe cel viclean.

 
Trecut-au prin amare patimi
Întemnițați pentru Adevăr,
Nu mai aveau nici somn, nici lacrimi
Doar răni adânci și trupul gol.

 
Dar ochii lor priveau departe,
Prin timp... Calvarul Dureros
Și se-ntăreau călcând pe moarte
Biruitori precum Hristos.

 
Martiri au fost...întinși pe cruci
Cu spinii Lui, încununați,
Cu sângele ce-a curs atunci
Vom fi ca neam răscumpărați.

 
Încovoiat a fost românul
Încovoiat, dar nu învins!
În țara sa, el e stăpânul
Și-n ceruri raiu-i e deschis.

MAI NAȘTEM MARTIRI?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

Mai naștem martiri pentru ce va să vină,
Când conștiințele zac pervertite de iad?
Câți din noi se trezesc, însetați de lumină,
Când luceferi se sting și când stelele cad?

Este vremea târzie, dar speranța nu moare,
Că eroi se mai nasc pentru mari răstigniri
Din pământ românesc și din raza de soare,
Din sânge de dac și din os de martiri.

Sub gorunul lui Horea stau la sfat iar bătrânii,
Duhul lor se mai simte când prijmediile vin...
Când la cârmă stau hoții și-n tribune nebunii,
Avram Iancu și Horea ca un abur revin.

Tu, Ardeal, te ridică să-i întâmpini pe cale,
Pregătit să-i urmezi, voia lor s-o asculți,
Să renaști iar cu ei din lumini ancestrale,
Să te-nvețe că moții sunt ca stânca din munți.

Că pământul acesta ce încă își poartă
O rană deschisă de-atâtea loviri,
E amforă sfântă de îngeri purtată
E plină de sânge din răni de martiri.

Din Ștefan cel Mare răsare la Putna
Vlăstarul moldav ce crește-n Altar,
Cu brațul ca stânca și rece ca luna,
La vremea prigoanei să stea la hotar.

Veni-vor necazuri cum nu s-au văzut-a,
Veni-va o vreme de mari răstigniri,
Ne-om pierde pământul, vom pierde și lupta,
De nu ne-om trezi să naștem martiri .

FIȚI FĂCLII ÎN VEACUL NEGRU

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

E atâta zarvă-n lume și în suflete tăcere...
Chipuri triste, pași grăbiți fără țintă, fără vrere!
Carnaval cu măști diverse, cabaret sub lună plină
E o luptă nevăzută! Întuneric și Lumină!
Două oști stau nevăzute, două forțe se înfruntă
Pentru om stau față-n față, pentru om se prind în luptă!
Bântuie prin veacu-acesta ai Apocalipsei cai
Și în urma lor rămâne boală, moarte, rău și vai!

Clocotesc în trupuri pofte, patimi noi se nasc în om
Și se-agață de-al lor suflet ca omizile de pom!
Duhul rău îi pervertește ca o plagă se întinde
Ura stinge-n om iubirea, fratele pe frate vinde!
Se ridică multi hristosi cu o nouă-nvățătură
Amăgind cu viclenie și cu mâna pe Scriptură,
Strâng în jurul lor naivii și smintesc și pe cei buni
Sunt uneltele satanei, vând iluzii la nebuni!

De Sodome și Gomore, pângăritu-s-a pământul
Plânge ceru-n ploi năvalnic, plânge îngerul și sfântul !
Se-nsoțesc în desfrânare mulți ...în numele iubirii,
Ea cu ea și el cu el, mai presus de legea firii!
Decadență, ignoranță, toate sunt cu susu-n jos
Mulți își strigă necredința și Îl scuipă pe Hristos,
Adevărul îl îngroapă învelit în zdrențe multe,
Stă minciuna-n strai de aur și călcând peste virtute!

Știință multă și deșartă, știu rețeta tinereții
Fac copii în eprubetă, guvernează delincvenții!
Cei puternici duc ,,războaie" îmbătați de bogăție
Pentru bani și pentru faimă se ucid și se sfâșie!
Omului s-a dat voință, libertatea de-a alege
Unii merg către Lumină, alții calcă Sfânta Lege
Nici putere n-ar avea dacă nu s-ar da de Sus
Așa cum i-a spus lui Pilat Domnul nostru Sfânt, Iisus!

Dumnezeu le știe toate, vede fapta, vede gândul
Și le-o pune la vedere când va judeca Pământul!
Fiindcă așa cum spun proorocii, vor veni cumplite vremuri,
De pe-acum, citind Cuvântul, te-ngrozești și te cutremuri!
Peste veacul nebuniei se așterne-ncet amurgul,
Guri de iad, vorbind prin oameni, duc război cu Demiurgul!
Și duhoarea morții-mbracă sufletele omenirii
Cei ce ÎNCĂ sunt LUMINĂ sunt ASEMENI CU MARTIRII !

Cei ce vor păzi Cuvântul în aceste vremuri grele,
Vor fi ridicați de îngeri spre Lumină și-nviere
FIȚI FĂCLII ÎN VEACUL NEGRU !

 Fiți luminile din sfeștnic!
CĂLĂUZE PENTRU ORBI CĂTRE DUMNEZEU CEL VEȘNIC !

AM VĂZUT ÎN CER UN ÎNGER!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                     


de Eliana Popa

Am trecut prin marea vieții, valuri grele m-au lovit
Dar m-a ridicat Iubirea Celui ce s-a răstignit.
M-a privit din înălțimea, Sfintei Sale suferințe
Și s-a coborat în iadul cruntei mele necredințe.

A intrat tiptil în casa sufletului meu pierdut
Ce pentru plăceri ascunse l-am pătat și l-am vândut,
Și-am simțit că acea Lumină răsărită-n noaptea mea
Nu-i doar simplă licărire, nu-i nici soare, nu-i nici stea!

Mă-ncălzea topind în mine gheața sufletului meu,
Mă ardea a Sa iubire mistuind tot ce e rău,
Mă priveau cu duioșie ochii Lui înlăcrimați
Și-am dorit din acea clipă ca sa fim pe veci legați!

Și-am vazut în cer un înger făcând harpă dintr-o stea
Atingând măiastre strune, toată ființa mea vibra,
Altul apucând o rază, aprindea făclii dansând
Ca să-mi lumineze, tainic, calea mea de om pierdut!

Și am ascultat uimită, glăsuirea îngerească,
Și-am pășit pe calea strâmtă în lumina Lui cerească.
Și îl rog, purtându-mi crucea, pe Cel făra de păcat,
Nici aici și nici acolo, de El sa nu mă despart!

DACĂ N-AI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Eliana Popa

Dacă n-ai nimic în pungă pentru bietul om sărman,
Lasă o lacrimă să curgă, s-o oferi în loc de ban.
Călător ce-ți bate-n poartă nu-l lăsa degrab' să plece
Dacă nu vrei să-i fii gazdă, dă-i un strop de apă rece!

Iar de-ai dat un ban în silă, aruncându-l cu dispret,
Fapta ta, fără iubire, n-are-n ceruri nici un preț
Și Hristos urcând Golgota, drumul către răstignire,
A purtat păcatul lumii cu cereasca Sa iubire

A privit la toți cu milă și cu dragoste de frate,
Nu a vindecat leproșii judecandu-i după fapte,
Nici lui Iuda, vânzătorul, nu i-a socotit trădarea,
Nici nu a cerut la Tatăl, pentru fapta-i, răzbunarea!

Astăzi nu lipsește pâinea, peste tot se-aruncă banul
Dar lipsește omenia de a mângâia sărmanul,
Avem inimi împietrite, ochii noștri cum să plângă,
Când avem belșug la masă și mulți gologani în pungă?

Dar suntem săraci de fapte, candele fără ulei
Mici la suflet, goi de lacrimi și-n biserici farisei,
Avem glas spre cleveteală, nu avem spre mângâiere
Osândim și dăm cu piatra, ne-nvoim la cele rele.

Au trecut atâtea veacuri peste Jertfa de pe Cruce,
Nici a noastră neputință nu putem a o mai duce,
Am uitat sau nu ne pasă că avem în cer un Domn,
Și-a primit să fie Jertfă, pentru toti, un singur OM

ȚARA MEA CU RĂNI ȘI SÂNGE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Eliana Popa

Mă întreb ce-ar face unii și-n ce fel ar da răspuns
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Iisus?
Ce răspuns ar da mișeii care ne-au vândut pământul
Dacă azi, cum spune Cartea, ar veni Cuvântul?
Și i-ar strânge sus, la Putna, pe pământ sfânt moldovean,
Lângă cripta unde doarme Sfântul Domn Ștefan!

Și-ar chema toți voievozii ce-au luptat cu 'nalta Poartă
Împreună să le facă, dreaptă judecată!
Și ar da poruncă Domnul îngerului cel mai 'nalt,
Să aducă Brâncovenii, sângele vărsat.
Și potirele le-or pune jertfă sfântă și prinos
Pe-un pristol ce stă-naintea Domnului Hristos!

Și-or privi către mișeii ce-au îngenuncheat poporul,
Ce-au dat roadelor otravă, codrului toporul!
Ce-au strâmbat învățătura, Sfânta Lege din străbuni,
După cum le-a dat poruncă lifta de păgăni...
,, - Neamul meu născut-a iude...zice Sfântul Brâncovean!"
,, - Robi în lanțul altor neamuri!...murmură Ștefan!"

Basarabii, Mușatini, Mihai, Mircea cel Bătrân,
Vin să judece cu Domnul, neamul cel român!
Să-i întrebe pe mișeii și pe cei ce ne lasară
Toată țara în ruină și ne-au scos afară!
Ne-au înfometat ființa să plecăm în pribegie
Ca să vina toți șacalii, țara s-o sfâșie!

,, - Slugi viclene, trădătoare, vai de-a voastră crudă soartă,
Noi, strămoșii, azi vom face dreaptă judecată!
Și vom cere de la voi, plată multă și răspuns,
Toată zestrea ce-am lăsat-o, sângele ce-a curs.
Și sudoarea de pe fruntea bietului român, sărman!"
Așa tună cu mânie Sfântul Domn, Ștefan.

Sună buciumele-n munte, în ecou răsună-ntruna
Glas de corn! Și bat răzeșii, clopotul la Putna!
Și la Cozia pe lespezi mii de trupuri se-nfiripă,
Mircea grabnic oastea-și strânge! Paloșul ridică!
Către Putna se grăbește și-a mai strâns mergând călare
Toți valahii și arcașii, armia-i nemuritoare.

De prin gropile comune, de prin sfinte osuare,
Vin martirii prinși cu lanțuri sure la picioare!
Vin în șir purtându-și rana ca-ntr-un tainic ritual,
Duc în mâini vărgata zeghe, sângele-n
pocal!

Și-al lor glas răsună groaznic privind șleahta de mișei:
,, - Pentru ce murit-am, Doamne? Să ne vândă țara ei?
Am murit pe cruci ca Tine, chinuiți...pe frunți cu spini,
Și-au sădit pe jertfa noastră, mărăcini!"

Va veni și vremea asta, aștepta-vom cu răbdare,
Să răspundă pentru toate, mama lor de fiare!
Pentru ce-au făcut din țară, pentru lacrima cu sânge,
Vine vremea când blestemul ăstui neam, i-ajunge!

DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Prea Curată Născătoare, Maica celor in durere
În căusul palmei tale, strânge lacrimile mele !
Strânge multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci !

Ieri pierdut eram pe Cale, rătaceam pe-un drum gresit
Nu stiam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,

Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci
Rătăceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si când sufletu-mi, sărmanul,obosit, incet murea
Am intins Măicuta mâna la Milostivirea Ta !

Si-am simtit că lângă mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsângerată,de la rana unor spini
Împletiti intr-o cunună ce umbrea un chip senin

Si-a intins cu duiosie, două mâini cu răni de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strâns la pieptul Lui
Si-un suvoi de apă vie, am simtit că se revarsă
Dintr-o rană mai adânca, dintr-a Lui străpunsă coastă.

Mă inundă si pe mine si mă spală si mă-nvie
Si-mi sădeste-n suflet pace si o sfânta bucurie,
Si m-asează si pe mine, să păsesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nădejde să o sui..

Si-am văzut că unde calcă si ramâne urma Sa
Odrăsleste si se-naltă,floarea de ,,nu mă uita"
Si in locul unde cad, picături din sfântul sânge
Crini răsar si Îl imbracă cu parfumul cel mai dulce !

Iar in urma Sa, Măicuta ii adună si-i asează
În cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce păseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui !

Eliana Popa

.TU, OM FRUMOS.....

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!...

Tu, om frumos cazut din Rai in lumea cea straina,

 Opreste-te o clipa stai, priveste spre Lumina, 

Un Soare bland a rasarit si care nu apune, 

Opreste-te o clipa stai... si rupe-te de lume!

Cladesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruina, 

Iubesti doar trupul care maine va fi pamant si tina, 

Priveste inlauntrul tau, nu vezi ca iti lipseste, 

Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!

Crezi, ca de esti bogat si ai averi nenumarate, 

N-ai sa platesti si tu candva, tributul catre moarte, 

Crezi c-ai sa poti sa o opresti cu bani si giuvaere, 

Sau crezi ca azi, de esti bogat, faptura ta nu piere.

E viata noastra efemera si efemera-i lumea, 

Aici in suflet ai comori... aici este minunea, 

Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate, 

Ca sa platesti acele vami ce azi iti par departe!

Sunt unii care iti soptesc: ,,Traieste-ti aici viata,

 Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata" 

Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce, 

E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!

Tu om frumos esti plamadit de Mana cea divina, 

Tu esti facut din lutul Sfant, in cerul de lumina! 

Trimis ai fost sa te sfintesti in lacrimi si durere, 

Ca Insusi Fiul Prea Inalt, n-a fost crutat de ele.

Eliana Popa...

POVESTE DE CRĂCIUN

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Eliana Popa

Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,
Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil.
Are haina zdrențuită și în suflet multă jale
De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale.

,, - Doamne, spune-mi, unde-i mama? Vreau să știu că este bine
Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine.
Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis
Vino, mamă! Chiar și-o clipă, să te văd...cum mi-ai promis !

Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece
Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece!
Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână
Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână!

E Crăciunul! Și sunt singur, mă gândesc că, poate, azi
Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi.
Poate-n noaptea asta sfântă, când Hristos în lume vine,
Când în cer deschisă-i calea, vei veni și tu la mine.

Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus,
Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus
Și mi-e tare dor de tine...arde doru-n piept ca jarul
De-aș avea așa putere să trec cerului hotarul!

Să te caut printre îngeri, printre florile din rai,
Să m-ascund și eu în locul unde tu, măicuță, stai...
Și de m-o vedea Hristos, îi voi povesti de noi
Și-am să-L rog plângând, măicuță, să te-aducă înapoi!

Și de n-o vrea să te lase să te-ntorci acas' cu mine
Am sa fug la Maica Sfântă să se roage pentru tine.
Să fim iarăși împreună în căsuța noastră mică,
Să nu zaci cu trupul, mamă, într-o groapă, singurică!

Doamne-n noaptea asta sfântă, odrăslește bucuria
Că Te naști din nou în iesle din Măicuta Ta, Maria!
Îngerii coboară-n taină...cade pulbere de stea...
Dă-mi o aripă de înger să zbor la măicuța mea!"

Cade pulbere de stele peste cripta înghețată
Un copil vegheat de îngeri trece prin a morții poartă,
Către maica lui iubită ce-l așteaptă în lumină
Și-mpreună, fi-vor veșnic în a cerului Gradină!

DOAMNE, TE ÎNTREB!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Eliana Popa

Doamne-mi plec genunchiul, ruga mea-Ți grăiesc,
Să ridici din moarte, neamul românesc!
Fiindcă-și doarme somnul parcă prins de-o vrajă,
Legănat de bezna ce l-a prins în mreajă.

 
În ce primăvară, Doamne, ne-om trezi?
Și-n ce dimineață se va face zi?
Câte jertfe, Doamne, trebuie a duce,
Neamul meu, de veacuri, răstignit pe Cruce?

 
Doamne, Te-ai ascuns într-un infinit?
Supărat ești, Doamne, că Te-am răstignit!
Iartă-ne și lasă Mila Ta să vie
Să dezlegi blestemul de pe-a noastră glie.

 
Rupe, Doamne, vraja, dă-ne iar putere
Să plătim tributul care ni-l vei cere.
Să urcăm Golgota spre crucificare,
Îmbrăcați în haina cea de sărbătoare.

 
Mame-nlăcrimate lângă noi să urce,
Să își plângă fiii la picior de cruce.
Lacrimile lor să ne fie nouă
Giulgiu străveziu ca țesut din rouă.

 
Doamne, eu, nimicul, Te-ntreb cu durere,
Neamul meu, urca-va către Înviere?
Ne mai vindeci, Doamne, aripile frânte,
Să urcăm spre Tine, zările abrupte?

UNOR DETRACTORI …CU ȘTAIF!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Doamne, știu că sunt nebună,
Dar nu pot să tac, Părinte,
Când prietenii se-adună
Cu o ,,samă de cuvinte"!

Și le-aruncă pe la spate
Și le duc din gură-n gură
Măi, stimate camarade,
Piatra ce-o arunci cu ură
Mă lovește și pe mine,
Dar lovind în pieptul meu
Îl lovești cu-aceeași piatră
Chiar pe Bunul Dumnezeu!

Sunt nebună de dreptate
Pentru cei care-au murit
Tot uciși de-același frate
Ce cu ură i-a lovit.
Fluturați în van cuvinte
Sunteți buni apologeți,
Doar morminte văruite,
Dați cu pietre în poeți.

Și repet și eu cuvântul
Spus prin gura Domnului
Nimeni, de când este lumea,
Nu-i profet în țara lui!

Voi ce aruncați cuvinte,
Voi, iubiți apologeți!
Sunteți garduri văruite
Dați cu piatra în poeți.

Eliana Popa

ÎNDEMN

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                  

de Eliana Popa

Biată Românie, cin' să te mai plângă,
Și în fața Crucii, gleznele să-și frângă?
Cin' să te mai plângă? Ți-au murit părinții,
Ți-au rămas alături Dumnezeu și sfinții!

Țară-ngenuncheată, unde îți sunt pruncii?
Ți i-au smuls din brațe urâtorii Crucii.
Au plecat, sărmanii, îmbătați de vise
Fiindcă ai lăsat porțile deschise.

Țara mea frumoasă ți-ai păstrat credința,
Tânguie în tine încă Miorița
Munții tăi cei falnici încă aur poartă
Încă nu ți-au smuls bogăția toată!

Țara mea de doine, Crucea grea te-apasă,
Azi îți strigi feciorii să se-ntoarcă acasă!
Să se-adune iarăși, neamul să și-l strige
Și uniți în cuget, toți să se ridice.

Olteni și munteni cu doru-n priviri
Precum fost-a Tudor cel din Vladimiri,
Strângeți iar pandurii și porniți cu toții
Și-alungați afară liftele și hoții!

Puneți iar pe steaguri semnul biruinței,
Și să ardă-n suflet flacăra credinței!
Todoruț ne cheamă și aruncă sorții
Pregătit să-mbrace iar cămașa morții.

Ne aprinde torța dragostei de neam
Strigă iar prin veacuri glasu-i de oltean:
,, - Patria-i norodul, voi, românii toți,
Nu ei, trădătorii, tagma cea de hoți!

Luați cu toți aminte, cum v-am învățat
Am rămas ca bradul, drept și neplecat!
Luptei, eu vă las, toți vă adunați
Și să fiți ca stânca Munților Carpați.

Horea, Avram Iancu, voievozi-eroi
Seva noastră veșnic va musti în voi!
Suntem ca pădurea care odrăslește
Tinere vlăstare... și înmugurește!

Toti sunteți urmașii celor care-au fost,
Neclintiți în luptă în pământul nost'
Fiindcă țară asta și poporul meu
Lege au din veacuri, doar cu Dumnezeu"

BALADA CELUI FĂRĂ DE MORMÂNT

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Eliana Popa

Te văd, dragă mamă, în lacrimi și-n dor,
Cum stai rezemată, torcând în pridvor
Te văd lângă nuc cum stai așteptând
Cu ochii în lacrimi și nodul în gât.

Te doare-așteptarea, te arde aleanul
Că-ți vine adesea să-ți blastămi dușmanul
Dușmanul acela ce fiul ți-a dus
În ocna Jilavei și-n lanțuri l-a pus.

Nu plânge, măicuță, că gust suferința
Amar îmi e chinul dar tare credința.
Și chiar de va fi în ocnă să mor,
Muri-voi curat și nu trădător.

În groapa comună de-o fi să m-arunce,
Cu trupul zdrobit și gol ... fără cruce,
Ruga-voi, măicuță, un înger să vină
Să-ți spună că eu mă mut în Lumină!

Atunci să îmi duci prescură-n Altar
Frumos rumenită și pusă-n ștergar.
Să duci și-o făclie din ceară curată,
Pe masa de jertfă, ca mine, să ardă.

Din lanțuri făcut-am cădelnițe grele
Și-am ars și durere și rugă în ele,
Celula mi-a fost și iad și chilie,
Altarul de jertfă și mucenicie.

Din trupu-mi slăbit, un preot proscris,
Făcea-n sărbători un sfânt antimis.
Atunci cobora pân la noi Veșnicia
Vedeam pe Hristos slujind Liturghia.

La cină am stat, la Cina de Taină,
Hristos ne spăla și sânge și rană
La masă ne-a pus, El Pâine S-a frânt,
Că nu L-am trădat și nu L-am vândut.

Mi-am promis...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Mi-am promis ca niciodată, când durerile mă frâng,

N-am să cer nimic la oameni! Chiar de sufăr,  n-am să plâng. 

În cămara mea de taină, locul cel mai drag al meu,

L-am chemat să mă mângâie, doar pe Bunul Dumnezeu!

Am primit destule lecții, de la cei de lângă mine,

Fiindcă n-am știut să tac, nici la greu și nici la bine. 

Am primit atâtea șuturi de la oameni, de la viață, 

Am trecut peste durere, doar cu zâmbetul pe față. 

Dumnezeu mi-a dat putere, n-am rămas mult timp căzută, 

El mi-a întărit voința când m-a aruncat în luptă, 

Am crezut prea mult în oameni, în prieteni, în iubire, 

M-au lovit, mi-au râs în față, însă mi-am venit în fire. 

Iar atunci când sunt mai slabă, sufletul putere n-are, 

Dar eu strig la Dumnezeu, El m-ascultă cu răbdare. 

Din necaz și suferință m-a scăpat de-atâtea ori, 

Și m-am ridicat mai tare din furtuni și din vâltori.

Eliana Popa

ITI INCHIN UN IMN, FEMEIE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(de Eliana Popa) 

https://babylenuta.blogspot.com/

Iti inchin un imn, femeie, leagan vietii si iubirii,
Tu ai stat si pe Golgota langa Crucea Rastignirii,
Tu L-ai insotit pe Domnul spre Calvar cu lacrimi grele,
Tu i-ai indulcit amarul cand i-au dat otet si fiere!

Tu, smerita Veronica, infruntand intreaga gloata,
Ai sarit ca o zvarluga din a casei tale poarta,
De pe cap ti-ai smuls naframa sa-i stergi ca o mama buna,
Toata fata de sudoare, sangele de sub cununa!

Pe naframa ce L-a sters, ca o mana diafana,
Si-a pictat Prea Sfantu-i chip sa-ti ramana drept icoana,
Rasplatindu-ti bunatatea cand toti Il scuipau cu ura,
Fapta ta sta scrisa-n ceruri si in Sfanta Lui Scriptura!

Tu, frumoasa Magdalena, ai trait cu El, Calvarul,
Mangaind-o pe Maicuta, i-ai mai stins din suflet jarul,
Si in clipa rastignirii, impietriti sub Crucea Lui,
Doar femeile si Ioan simt durerile de cui!

Cand pe Lemnul Crucii grele rastignita sta Lumina,
Doar Maria lui Cleopa si Maria Magdalena,
Impreuna cu Maicuta si cu Ioan ce sade trist,
Sunt icoane de durere si simt lacrima lui Hrist.

Asa, cum demult prin Eva, sarpele-a adus caderea,
Tot femeii la mormant i s-a vestit Invierea,
Tot femeii i s-a spus sa vesteasca atunci lumii,
Cand El a strigat: “Maria !” si ea i-a raspuns : “Rabuni!”.

Cine a nascut pe-aceia care au slujit Iubirii?
Cine a tinut in brate mucenicii si martirii?
Cine le-a sadit samanta dragostei pentru Hristos?
Tot femeia ce e mama, nascatoare de frumos!

Dar Femeia cea mai Sfanta, e Cea Pururea Fecioara,
Si in cer si pe pamant e cea mai de preț comoara,
Prin ea s-a-ntrupat Iubirea, prin Mireasa fara Mire,
Sa ne duca firea noastra cea de lut, spre Nemurire !

Te-ai nascut din Sfanta Ana si-ai calcat prin glodul humii,
Dar ca tine n-a fost alta de la-ntemeierea lumii,
Mai frumoasa ca frumosul, ce-as putea spre slava-ati scrie?
Cand te lauda toti Sfintii, Prea Curata-n veci, Marie!

Iti inchin un imn femeie, mama mea cu parul nins,
M-ai crescut cu multa truda si in suflet crini mi-ai prins,
Si-au crescut plini de lumina, sa ii port si-n vesnicie,
Insa azi, cules-am unul sa ti-l dau maicuta, tie!