O măicuță-ndurerată murmurând cu jale
,,Unde mi te duc, copile, Dulcele meu Fiu?
Căci în locul Tău, acolo, eu aș vrea să fiu!"
Am văzut-o pe Fecioară și am mângâiat-o,
Urma lacrimilor sfinte eu am sărutat-o:
,, Fiul Tău, Prea Dulce Maică, a fost judecat
Și-n hlamidă sângerie a fost îmbrăcat.
Pentru fruntea lui cea dalbă, precum albii crini
Împletit-au o cunună dintr-un rug cu spini.
Și i-au așezat pe umeri Crucea pătimirii,
Că-L așteaptă pe Golgota, locul răstignirii
Jalea ta și-a ta durere, îngerii o știu,
Doua inimi bat ca una: Mamǎ lângă Fiu."
Azi și cerul își îmbracă hainele cernite,
Omul nu-nțelege taina patimilor sfinte.
,,Spune-mi dalbă porumbiță, dacă-n al tău zbor
L-ai văzut urcând Golgota, pe al meu Fecior?"
Așa întreba Fecioara păsările dalbe
Care-n fața ei își frâng aripile albe:
,, L-am văzut pe Fiul Tău, Crucea trupu-i frânge
N-are chip, nici frumusețe, fruntea-i numai sânge!
Pe Golgota-L răstignesc pe Stăpânul Lumii
Chiar în locul ce se cheamă Dealul Căpățânii.
Du-te, Maică, du-te-n grabă, noi te-om însoți
Chiar de ura lor, cu sete, și-n noi va lovi!"
Alerga plângând Fecioara, precum ciocârlia,
O-nsoțeau doar Salomeea, Marta și Maria
Sta sub Cruce Magdalena ca un fir de crin,
Și Ioan de-a dreapta ei, ca un serafim.
Iar pe Lemnul Pătimirii, Omul-Dumnezeu,
Răstignit în patru cuie de păcatul meu....
Eliana Popa
