Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 31 ianuarie 2019

RUGĂCIUNEA TĂCERII


de Preot Sorin Croitoru

S-a dus la preot o creștină
Să-i ceară câteva cuvinte,
Sperând s-o scoată la lumină
Acel bătrân și sfânt părinte..

Și-n Taina Sfintei Spovedanii
Își spuse calm, ca-n mănăstire,
Păcatele făcute-n anii
Când nu știa de mântuire,

Iar când primi și dezlegare,
Cum după regulă se face,
Ea îndrăzni cu-o întrebare
Ce nu-i dădea în suflet pace:

"De ce nu îmi primește Domnul
Nicicând, smerita rugăciune?..
Mă rog de mă apucă somnul,
Dar simt în suflet uscăciune..

În ruga mea eu sunt atentă
Și suflet pun și râvnă multă..
Sunt harnică și insistentă
Și totuși Domnul nu m-ascultă"!

"Te rog să îmi descrii mai bine,
Să înțeleg din ce pricină
Nu-i pasă Domnului de tine,
De nu Îi vezi a Sa lumină..

Deci ca să-mi fac eu o idee
Despre această uscăciune,
Te rog să-mi spui acum, femeie,
Cum faci tu sfânta rugăciune".

"Mă rog, mă rog, sfințit părinte,
Mă rog pe zi, mă rog pe seară,
Și totdeauna înainte
Aprind trei lumânări de ceară".

"Dar tu privești icoana sfântă"?
"Nu pot, căci eu mă uit în carte
Și-n timp ce gura mea cuvântă,
Nu pot privi în altă parte.

Citesc, părinte, la Psaltire
Și acatiste cât de multe,
Citesc cu multă dăruire,
Sperând ca Domnul să m-asculte,

Dar inima mi-e împietrită,
Iar mintea, tulbure și rece..
Să fie, oare, o ispită?..
Nu înțeleg ce se petrece"!

"Nu-i bun, făcu bătrânu-n sine,
Cu degetul adus la tâmplă..
Să fii atentă-acum la mine,
Că-ți zic, femeie, ce se-ntâmplă:

Te rogi cu multă hărnicie,
Dar rugăciunea ți-e greșită,
Degeaba ți se pare ție
Că treci prin nu știu ce ispită..

Cum poți vorbi cu o persoană,
De nu-i încrucișezi privirea?..
Și cum privești tu spre icoană,
Când nici nu-ți întrerupi citirea?..

E cât se poate de firească
Citirea rugăciunii sfinte,
Dar dacă vrei să îți vorbească
Hristos în inimă și-n minte,

Mai lasă cartea deoparte
Și mai privește spre icoană,
Spre Domnul, nu în altă parte,
Căci El e-acolo, în persoană"!

"Nu înțeleg, sfințit părinte..
Să mă lipsesc de rugăciune
Și să privesc fără cuvinte,
Sperând în nu știu ce minune"?!

"Prin rugăciunile citite
Abia se dezmorțește gândul,
Apoi trăiri nebănuite
Să știi că își așteaptă rândul!

Cuvântul meu nu-l poți pricepe
Acum, când ești pe prima treaptă;
Să urci întâi, și vei începe
Să vezi că vorba mea e dreaptă.

E necesară, deci, citirea
Doar pân' ce mintea se urnește.
Apoi, de vrei să-I simți iubirea,
Spre Domnul nostru tu privește"!

Creștina noastră-apoi se duse
Să-și caute de mântuire..
Făcu așa precum îi spuse
Bătrânul la Mărturisire;

Nu mai citea din cărți hectare,
Ci numai câteva minute,
Doar rugăciuni începătoare
Și ce putea s-o mai ajute..

Apoi simțea un dor fierbinte,
Un dor ce nu îl mai simțise
În viața ei de mai 'nainte,
De Cel ce pentru ea murise

Și Îi privea icoana blândă,
Iar El îi întâlnea privirea,
Apoi în inima-i plăpândă
Hristos Își arăta mărirea..

VALOAREA OMULUI ....



 Bucuria mea, un mare savant persan, scriitor si matematician, Abu Abdulah Muhammad bin Musa, cunoscut ca fiind descoperitorul cifrei zero si considerat de unii a fi Parintele Algebrei, a fost intrebat CE REPREZINTA OMUL IN ALGEBRA.
Raspunsul sau a fost: "Daca omul are bun si simt si caracter = 1. Daca mai este si frumos = 10. Daca mai are si bani = 100. Daca se mai trage si dintr-un neam nobil = 1000. Insa daca dispare simbolul bunului simt si al caracterului, adica 1, RAMAN DOAR ZEROURILE." 

            “Doamne, Cel ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric, risipind in desert zilele noastre. Nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti, cat esti Tu de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi de Tine, prin pacatele noastre”.

“Dumnezeule, milostiveste-te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste!” 
                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan .

miercuri, 30 ianuarie 2019

Un gest urât



Cu mai mulţi ani în urmă, o vârstnică îngrijitoare a unei şcoli a observat cum un băiat dintr-o familie înstărită s-a repezit asupra unui copil sărac, ce mânca dintr-o bucată de pâine neagră şi uscată. Copilul obraznic i-a luat bucata de pâine şi a vrut să o arunce, ca să-şi bată joc de cel sărac.
Îngrijitoarea, văzând toate acestea, s-a repezit asupra aceluia şi luându-i bucata de pâine din mână i-a dat-o înapoi săracului.
Întors acasă cel înstărit s-a plâns tatălui său, care era prefectul judeţului, de gestul şi îndrăzneala îngrijitoarei.
 Bătrâna îngrijitoare nu ştia însă că acel copil era fiul prefectului. A înţeles abia când i-a fost cerut să se prezinte în faţa acestuia.
 Atunci, ea căzând în genunchi dinaintea acestuia şi-a cerut iertare. Dar prefectul, oprind-o i-a spus: îţi mulţumesc pentru buna lecţie pe care cu bună dreptate ai dat-o fiului meu, şi dacă vei mai observa şi alte apucături rele la el, te rog să-l opreşti fără nicio ezitare şi-ţi voi fi recunoscător pentru osteneala dumitale, iar pentru gestul lui îşi va primi pedeapsa binemeritată.

duminică, 27 ianuarie 2019

Smerenia



Povestea vorbeşte despre smerenie, strădanie, credinţă.

Un călugăr tânăr îl tot iscodea pe un frate mai bătrân despre toate cele:
–Spune părinte, rogu-te, ce este smerenia?
–Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului.
–Şi ce se face pentru câştigarea smereniei?

–Smerenia se câştigă, când te-ai deprins propriile păcate să le vezi, să le cunoşti, să te războieşti cu ele, să scapi de ele. Iar de păcatele altora să nu iei în seamă...

Spunem povestea: cui caută smerenia, credinţa, sporirea duhovnicească, autoperfecţionarea.

luni, 21 ianuarie 2019

Povestea ateului



Un ateu se plimba prin padure, minunandu-se de frumusetile naturii:
Ce copaci impresionanti! Ce rauri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sanatos si cu pofta de mancare. Ingrozit, ateul o ia la fuga, insa ursul avea conditie fizica asa ca il urmeaza constiincios... Tipul era atat de ingrozit incat la un moment dat se impiedica si cade. Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste:
- Doamneeee!!!.
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul ingheta in pozitia in care se afla, padurea ramase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, socat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama intamplarii cosmice... si vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
- As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate reusesti sa faci ca ursul sa devina crestin?
- Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
- Doamne, binecuvinteaza aceste bucate. Amin.

vineri, 18 ianuarie 2019

Nevoia de biscuiti



               Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de
acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti. S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare
indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?” Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simtaindignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru! 

Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!Cui dai? Cui are nevoie…Cat dai?

joi, 17 ianuarie 2019

Trandafirul



Un om a plantat un trandafir, plin de speranță a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să prindă viață curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit:"Cum poate o floare atât de frumoasă să aibă o tulpină plină cu spini?" Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, el s-a ofilit.

Aşa se întâmplă şi cu mulți oameni. În fiecare există un trandafir. Calitățile pozitive plantate în noi la naştere se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulți dintre noi, când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele. Devenim disperați de gândul că nimic nu e bun în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienți de potențialul cu care ne-a înzestrat Dumnezeu...

Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alții ca să-l vadă. Una dintre cele mai frumoase calități de care dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii...să priveşti o persoană, să-i cunoşti defectele și s-o accepți în viața ta...în tot acest timp cunoscând noblețea sufletului său. Dacă le arătăm "trandafirul" din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească! 

Cel mai bun prieten este acela care îți aratã defectele!!!

SA FITI BUNI, PE CAT PUTETI, PANA LA MOARTE!


Dupa cum ne-a spus Insusi Iisus Hristos in Sfanta Evanghelie: "NIMENI NU ESTE BUN DECAT NUMAI UNUL DUMNEZEU!" (Matei 19:16). Unii oameni pot fi si ei numiti buni, insa, numai in comparatie cu alti oameni. Cel ce cumpara nuci, nu cauta la coaja, ci la miez! Dumnezeul tau este un "ADANC" si priveste in adancul sufletului tau, in inima ta, prin coaja trupului. Caci asa zice Dumnezeu: "FIULE, DA-MI INIMA TA!" (Proverbe 23:26). 
Dumnezeu fiind mult-milostiv, FII SI TU MILOSTIV!; Dumnezeu fiind Atot-bun, FII SI TU BUN!; Dumnezeu fiind indelung-rabdator, FII SI TU RĂBDĂTOR! 

Un Sfant ii indemna asa, pe toti oamenii pe care-i intalnea: "FITI BUNI, PE CAT PUTETI!", iar un altul le spunea: "FITI BUNI, PANĂ LA MOARTE!". Asadar, daca unim sfaturile celor doi Sfinti, rezulta acest indemn: "SĂ FITI BUNI PE CAT PUTETI, PANĂ LA MOARTE !"
                                                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                                                             Preot Ioan.

miercuri, 16 ianuarie 2019

PEDEAPSA




Trăia odată un grădinar foarte bun la inimă, care lucra toată ziua în grădina sa, iar banii pe care îi câştiga pe acestea îi dădea săracilor. Multă vreme a petrecut grădinarul aşa, şi Dumnezeu îl ajuta în toate pentru bunătatea sa.Dar iată că într-o zi venind la el diavolul a început a-l ispiti zicându-i:
- De ce îţi dai toţi banii tăi săracilor şi nu-ţi pui şi tu măcar câţiva deoparte? Iată vei ajunge şi tu în curând bătrân şi ce vei face dacă vine peste tine vreo boală?
La început, grădinarul nu a luat în seamă acele vorbe, deoarece ştia că Dumnezeu îl ajută în toate, dar trecând zilele şi tot cugetând el la acestea, a hotărât să pună deoparte un galben şi pentru el.
Dar, nu a trecut multă vreme, şi grădinarul a dorit a-şi mai pune încă un galben deoparte, şi tot aşa până a umplut cu galbeni un borcan întreg, pe care mai apoi l-a îngropat în grădină.
Nimeni nu pricepea ce se întâmplă cu grădinarul, însă cu toţii vedeau că de la o vreme el se schimbase foarte mult. Săracii, care până nu demult veneau la el şi primeau din legumele din grădină, erau acum alungaţi cu mânie. Grădinarul vindea totul la piaţă, iar banii îi ascundea cu teamă în borcan.
Văzând zgârcenia la care ajunsese grădinarul, şi Dumnezeu Şi-a întors faţa de la el şi nu îl mai ajuta. Dar iată că într-o zi, lucrând el în grădină şi gândindu-se la borcanul său cu bani, grădinarul a călcat într-o greblă şi şi-a rănit piciorul până la os. Mulţi doctori a chemat grădinarul la sine, însă fără de niciun folos, căci piciorul i se umfla tot mai mult, şi deja începuse să îi şi putrezească.
Aşa şi-a cheltuit grădinarul tot borcanul cu galbeni pe doctori. Rămas acum şi bolnav şi fără bani, a hotărât să mai cheme un doctor şi de ultimul galben şi să-l roage să-i taie piciorul.
Noaptea grădinarul a adormit mâhnit şi iată că în vis i s-a arătat îngerul Domnului care l-a întrebat:
- Unde îţi sunt banii grădinarule? De ce nu te faci sănătos cu ei, aşa cum nădăjduiai? Să ştii de acum banii nu sunt de mare folos, iar omul cel milostiv îl are ca ajutor pe Dumnezeu. Iată şi eu am fost trimis la tine să te ajut, căci Dumnezeu Şi-a adus aminte de vremea în care împărţeai averea ta săracilor şi erai bun cu toată lumea.
Şi atingându-se piciorul grădinarului, acesta s-a făcut complet sănătos, iar dimineaţa, când a venit la el doctorul, l-a aflat lucrând în grădină.
Toată lumea s-a minunat de cele întâmplate, dar mai cu seamă oamenii săraci s-au bucurat de însănătoşirea grădinarului căci din acea zi a redevenit milostiv ca mai înainte şi tot ceea ce câştiga împărţea săracilor. 

Pustnicul si cainele





La un pustinc batran, vine un calugar mai tanar, tulburat foarte.
-Parinte nu stiu ce sa ma mai fac!
-De ce fiule?
-Unii ma lauda, altii ma crtica, iar eu sunt mereu nemultumit de mine. Ce sa fac?
Batranul, il pofteste afara din chilie, si ii spune:
-Vezi cainele acela?
-Da!
-Mergi la el si lauda-l!
-Cum sa-l laud?
-Asa, pur si simplu! Mergi si lauda-l!
Se duce calugarul cel tranar si incepe a-i spune cainelui, vorbe mestesugite de lauda.
Batranul se apropie de calugar si il intreaba;
-Ei bine, Ce ti-a spus cainele?
-Nimic!
-Asaaaa! Acum spune-i vorbe de ocara.
Tanarul calugar sa supune si incepe sa-i arunce cainelui cele mai grele vorbe.
-Ia spune, intreaba iar baranul, a spus ceva cainele?
-Nu!
-Atunci, asemeni acestui caine sa fii si tu, in fata vorbelor oamenilor!

marți, 15 ianuarie 2019

Stii foarte puţin şi…zici că te-ai convertit!



Un om care mult timp mersese rau,s-a hotărât să se lepede de pacate..
Prietenii de pahar îl luau mereu în râs.
Unul odata îi zise
-Deci, ai luat calea bisericii?Trebuie să ştii multe despre Hristos.
Spune-mi, în ce ţară s-a născut?
-Nu ştiu.
-Câţi ani avea Maria,când a fost răstignit Iisus?
-Nu ştiu.
-Câte predici a ţinut?
-Nu ştiu.
-Stii foarte puţin şi…zici că te-ai convertit!
-Asa e.Stiu puţine despre El.
Dar uite ce ştiu sigur!
Până acu 3 ani eram un beţiv, aveam datorii mari, familia îmi era ameninţată de dezbinare,soţia şi copiii se îngrozeau când mă întorceam seara acasă.
Acum am terminat cu beţia, nu mai avem datorii, suntem o familie fericită.
Toate acestea le-a făcut Hristos pentru mine…

Celalalt a plecat ingandurat cugetatnd la situatia lui ,nu prea buna ! 

duminică, 6 ianuarie 2019

M I N U N E .....


   Bucuria mea, iata ce poezie minunata a scris un fost musulman care cu multi ani in urma a trecut cu toata familia lui la credinta Crestin Ortodoxa. S-a dus la Sfantul Parinte Arsenie Papacioc si i-a spus: “Parinte, va rog sa ma binecuvantati!” Sfantul Parinte l-a intrebat: “Cum te cheama?” “Ibrahim, parinte!” a zis el. “Si ce credinta ai tu?” “Sunt musulman!” 
Si Sfantul Arsenie i-a zis: “Eu nu binecuvantez decat crestini ortodocsi. Sa te botezi si apoi sa vii la mine!”. Si Ibrahim a mers si a fost botezat cu numele Andrei.
Adica, sunt multi musulmani care s-au convertit la ortodoxie, iar unii crestini ortodocsi au plecat la sectanti! Este bine asa? Nuuuuu, nu este bine!

... BOTEZUL DOMNULUI ...
   (Versuri Andrei Ibrahim)
   Bland fiind ca un miel Te-ai aratat,
Marele Prooroc s-a minunat,
 In Iordan cand Te-ai botezat,
 Si apele s-au curatat.

   Si-a ramas minunea pana la noi,
Caci Iordanul s-a intors inapoi.
 Ingerii toti, s-au infricosat,
 Vazand botezat pe Cel far' de pacat.

   Din cer ca un tunet s-auzit, Dumnezeu Tatal, astfel a grait: Acesta este Fiul Meu cel iubit, Intru Care am binevoit! Aceluia deci, se cuvine marirea, Si in vecii vecilor stapanirea !
Amin.
   🙏  Dumnezeu si Maica Domnului sa-l binecuvanteze, sa-i dea sanatate si mantuire, lui Andrei Ibrahim si la toti cei dragi ai lui. Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

sâmbătă, 5 ianuarie 2019

SFANTA BISERICĂ



                          Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin: 

- Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi predica, când oricum Îl vedem peste tot.
- Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţă Îl văd peste tot şi prin toate. Însă, priveşte! Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspătă şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa dătătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

“Biserica este o corabie, iar creştinii care merg la Sfânta Biserică şi intră în ea sunt izbăviţi din furtuna păcatelor.”
                                                                                                                     ( Sfântul Nicodim )

SFANTA TREIME



Un om simplu călătorea pe un drum de ţară, în tovărăşia unui preot. Vorbind ei de una de alta, omul şi-a arătat o nedumerire:

- Cuvioase părinte, nu pot înţelege cum de în Sfânta Treime sunt trei Persoane care formează Una singură. Cum de Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei persoane unite, nedespărţite, dar fără a se amesteca una cu cealaltă ?
- Fiul meu, îi răspunse cu răbdare preotul, sunt şi lucruri mai presus de gândirea noastră păcătoasă. Însă, ceea ce spui nu este atât de greu de priceput. Să privim, de exemplu, soarele! Să zicem că sfera de foc, ce dăinuieşte acolo de veacuri, este Tatăl. Apoi, să spunem că lumina care ne vine de la soare este Fiul, Iisus Hristos, Ce a venit să ne lumineze viaţa şi să ne scape de păcate. Apoi, căldura, care vine tot de la soare pentru a ne încălzi, să zicem că ar fi Sfântul Duh, Care, cu dragostea Sa, ne încălzeşte mereu sufletele îngheţate de răutate. Vezi tu, fiul meu, soarele cu lumina şi cu căldura lui nu sunt unul şi acelaşi lucru şi, cu toate acestea, cele trei rămân diferite când vorbim despre fiecare? La fel şi în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Unul şi Acelaşi Dumnezeu, Căruia noi, credincioşii, ne închinăm.

Omul, ca şi toate celelalte vietăţi şi lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea sa infinită. Dar omul este doar o creatură şi întelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Domnului. Însă, oamenii mândri păcătuiesc îndrăznind să creadă că nimic nu este mai presus de ei şi că toate, mai devreme sau mai târziu, le sunt accesibile. Omul credincios ştie, însă, că nu mintea şi nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate.

“Nădejdea mea este Tatăl,
Scăparea mea este Fiul,
Acoperământul meu este Duhul Sfânt.
Treime Sfântă, mărire Ţie!”
( Sfântul Ioanichie )


vineri, 4 ianuarie 2019

INGERUL CEL SĂRAC





Cuviosul Grigorie Dialogul a trăit în secolul VI. Înainte de a urca pe tronul episcopal al Romei, a înfiinţat la Mode Ţelio (în Roma), mănăstirea cu numele Sfântului Andrei unde a fost şi egumen (stareţ) pentru o lungă perioadă de timp trăind o viaţă aspră şi ascetică.
Într-o zi a bătut la poarta mănăstirii un sărac, cerând milă. Sfântul i-a dat şase monede. Săracul, peste puţin timp, s-a întors, cerând din nou. Cuviosul i-a dat alte şase monede. Acest lucru s-a repetat şi a treia oară, încât neavând ce să-i mai dea, i-a dăruit cu bunăvoinţă un disc de argint al mănăstirii.
Canoanele mănăstirii interziceau aşa ceva, dar inima iubitoare a cuviosului nu a suportat să-l lase pe plictisitorul cerşetor cu mâinile goale.
Acelaşi mod de primire a săracilor a urmat Sfântul Grigorie şi când a fost numit Patriarh al Romei.
Într-o zi a trimis să cheme doisprezece săraci să mănânce cu el.
În timpul mesei, a observat cuviosul, cum că există şi un al treisprezecelea invitat. Acesta era puţin diferit faţă de ceilalţi. Pe faţa lui se oglindea o deosebită cuvioşie a sufletului. La sfârşit la chemat şi la întrebat:
- Cine eşti şi cum ai venit aici?
- Sunt îngerul Domnului a răspuns acela. Sunt acelaşi cu cel care a venit mai demult, trimis de Dumnezeu, ca să-ţi cer milostenie şi mi-ai dat discul de argint. M-a trimis Dumnezeu ca să încerce bunătatea ta. De aceea te-a şi făcut episcop. De atunci am primit poruncă dumnezeiască să mă găsesc întotdeauna lângă tine şi să te păzesc.

SĂ NU MINTI



Primul mincinos din lume a fost diavolul; el a minţit-o pe Eva că dacă vor mânca din pomul oprit, vor fi asemenea cu Dumnezeu. Iată de ce Mântuitorul a zis că diavolul este tatăl minciunii, pentru că el a scornit prima minciună.
Minciuna este păcat, pentru că pricinuieşte mult rău. Să nu ne amăgim că dacă spunem o minciună mică, păcatul este mic. Orice minciună aduce după sine un rău, oricât ar fi ea de mică; ba mai mult, adeseori o minciună mică are ca urmare un păcat mare.

Iată o întâmplare reală:

Doi soţi tineri aveau o fetiţă de 4 ani. Bărbatul lucra la fabrică şi de câte ori pleca de acasă atrăgea atenţia soţiei lui, să nu lase copilul nesupravegheat, ca nu cumva să cadă în fântâna din grădină unde adesea se juca.
Toate au mers strună, până când într-o zi, pe când bărbatul se întorcea de la lucru, intrând pe portiţa grădinii, observă că fetiţa se juca în jurul fântânii, fără a fi cineva lângă ea să o supravegheze.
,,Stai, femeie, că te învăţ eu minte”, îşi zise bărbatul şi, intrând în casă se prefăcu speriat şi zise:
- Ileana, copila a căzut în fântână şi s-a înecat!
Femeia s-a schimbat la faţă şi-a dus mâna la inimă şi s-a prăbuşit la pământ. În zadar a încercat bărbatul să îi explice că a glumit cu ea, că până să anunţe medicul Ileana a murit. IATĂ ISPRAVA UNEI MINCIUNI şi a unei glume proaste.
Iată pentru ce Sfânta Scriptură ne spune: ,,Cel ce îşi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul.


TESTAMENTUL SI MOSTENIREA


Un angajat al unei instituţii a primit însărcinarea să studieze testamentele şi actele de moştenire dintr-un oraş. Munca îi părea plictisitoare. Iată însă că într-o zi a dat peste numele lui într-un testament, prin care i se lăsa moştenire o mare avere. Din acel moment plictiseala îi pieri şi citea cu atenţie, cu interes şi cu plăcere totul.

Şi noi creştinii ortodocşi, suntem moştenitorii celei mai mari împărăţii - Împărăţia cerurilor. O avere mai mare decât aceasta nici că există. Iar testamentul nostru este Sfânta Scriptură (şi Sfânta Tradiţie). Să citim tot timpul şi cu plăcere textele sfinte, şi fără plictiseală, dacă vrem să ne găsim numele printre fericiţii moştenitori a acestei împărăţii şi să nu neglijăm nici una din condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a intra în stăpânirea moştenirii făgăduite - Împărăţia  cerurilor, fericirea şi viaţa veşnică.

miercuri, 2 ianuarie 2019

Duhul desfranarii



Un frate era tare bantuit de duhul desfranarii. Si atunci, s-a dus la un parinte si i-a zis:
- Parinte, roaga-te pentru mine, ca ma lupta patimile, ma lupta duhul desfranarii! Ce sa fac? Roaga-te pentru mine!
Parintele s-a apucat si s-a rugat. Dupa o saptamana, fratele se duce din nou la el si ii zice:
- Parinte, roaga-te pentru mine, ca nu ma slabeste deloc pornirea aceasta, rautatea aceasta; sunt asuprit de duhul desfranarii!
Parintele s-a rugat din nou si atunci a aparut diavolul si a zis:
- Eu m-am indepartat de el de cand te-ai rugat intai, dar el are dracii lui: lacomia pantecelui si somnul cel mult.
Deci acestea favorizau patima lui.

1. Pildele lui Solomon, fiul lui David,



3 Reg. 4, 32. 

2. Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine, 

3. Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, 

4. Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. 

5. Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, 

Sir. 10, 28. Marc. 10, 10. 

6. Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. 

7. Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii ; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. 

Iov 28, 28. Ps. 110, 10. Pild. 9, 10. Eccl. 12, 13. Sir. 1, 15; 4, 17. 

8. Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. 

Pild. 6, 20. 

9. Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. 

Pild. 4, 9. Sir. 6, 32. 

10. Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi, 

Ps. 140, 5. Pild. 4, 14. 

11. Dacă-ţi spun : «Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, 

Pild. 12, 6. Ier. 5, 26. Mih. 7, 2. 

12. Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. 

Ps. 123, 2-3. 

13. Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, 

14. Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !» 

15. Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale ; abate piciorul tău din cărarea lor, 

Ps. 1, 1; 140, 5. Mat. 5, 29. 

16. Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. 

Is. 59, 7. Rom. 3, 15. 

17. Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor ! 

18. Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. 

Mat. 26, 16. 

19. Aceasta este soarta celor lacomi de câştig ; lăcomia le aduce pierderea vieţii. 

20. Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în piele îşi ridică glasul său. 

Pild. 8, 20. Luc. 11, 49. Col. 2, 3. 

21. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase ; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul : 

Pild. 8, 1. 

22. «Până când, proştilor, veţi iubi prostia ? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia ? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa ? 

23. Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. 

24. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte ! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama ! 

Is. 65, 2, 12; 66, 4. Ier. 7, 13. 

25. Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. 

26. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, 

Deut. 28, 63. Ps. 2, 3. Ier. 18, 16. Iez. 21, 17. 

27. Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. 

28. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde ; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, 

Is. 1, 15. Ier. 11, 11; 14, 12. Zah. 7, 13. Ioan 9, 31. Iac. 4, 3. 

29. Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, 

Pild. 1, 24. Fapt. 13, 40. 

30. Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. 

31. Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, 

Is. 3, 10. 

32. Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte ; 

33. Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme». 

Puterea Sfintei Cruci


Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară
sfat unui bătrân călugăr:
- Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum
trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte

care să-mi explice toate aceste lucruri!

Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o aducă, însă, după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânărului. Văzându-1 mirat, i-a spus:

- Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat- o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseamnă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povară, ci o bucurie; când te dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi entuziasm.- Crucea înseamnă, deci, curaj, răbdare, dar, mai ales, dragoste.

Doreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea. Iată, în schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă.
"Crucea, izvor de tămăduire, uşa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului
meu."(Acatistul Sfintei Cruci)

Sfintii Zilei

Arhivă blog