Cuvintele şi faptele

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



"Un fermier bogat adăuga întotdeauna la pravila rugăciunii de dimineață o astfel de rugăminte: "Dumnezeule,adu-ți aminte de cei săraci şi flămînzi,şi ajută-i în nevoia lor!"

Chiar dacă hambarele sale se rupeau de atîta roadă, fermierul nu ajuta, din zgîrcenie, pe nimeni. Iar săracilor le spunea: "Du-te, du-te,Dumnezeu să te ajute..."

Odată, după ce fermierul îşi rostise rugăciunea de dimineață pentru cei săraci şi flămînzi, fiul său i-a spus:

-Tată, pot să iau puțin grîu din hambarele tale?

- La ce-ți trebuie? Ce vei face cu el? , îl întrebă tatăl uimit.

- Vreau să răspund la rugăciunea ta! Aş vrea să se împlinească în sfîrşit ceea ce ceri

Povestea bărcii albastre ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un bărbat a fost rugat să vopsească o barcă.
Și-a adus vopseaua și pensulele și a început să vopsească barca un albastru senin , așa cum a cerut proprietarul.
În timp ce vopsea, a observat că barca are o gaură și a reparat-o cu calm.
Când a terminat, și-a primit banii și a plecat.

A doua zi, proprietarul bărcii s-a dus la cel care îi vopsise barca și i-a prezentat un cec , mult mai mare decât plata pentru munca depusă.

Pictorul a fost surprins și i-a spus:

„Mi-ați plătit deja pentru pictarea bărcii, domnule !!!”.

"Dar acest lucru nu este pentru vopsea. Acesta este pentru repararea găurii din barcă."
"Ah! Dar a fost un serviciu atât de mic ... cu siguranță nu merită să-mi plătiți o sumă atât de mare pentru ceva atât de nesemnificativ"

"Dragul meu prieten, nu înțelegi. Lasă-mă să-ți spun ce s-a întâmplat: Când te-am rugat să pictezi barca, am uitat să menționez că are o gaură.

Când barca s-a uscat, copiii mei au luat barca și au plecat la pescuit. Ei nu știau că există o gaură. În acel timp , eu nu eram acasă. Când m-am întors și am observat că au luat barca, am fost disperat pentru că mi-am amintit că barca avea o gaură, și mi-am făcut griji pentru ei.

Imaginați-vă ușurarea și bucuria mea când i-am văzut întorcându-se de la pescuit. Așadar, am examinat barca și am constatat că ați reparat gaura. Mi-ai salvat viața copiilor! Nu am destui bani ca să plătesc pentru fapta ta cea bună !"

Întotdeauna să puneți un strop de iubire și atenție în ceea faceți!
Stropul ăla de iubire , poate salva uneori viața cuiva...
Indiferent când sau cum, voi să continuați să susțineți, să sprijiniți, să ștergeți lacrimile, să ascultați și să reparați cu atenție „spărturile” pe care le găsiți în "barca vecinului"!
Nu se știe niciodată când cineva are nevoie de noi.
Pe parcursul vieţii, este posibil să fi reparat numeroase „găuri din bărci” pentru diverse persoane fără să-ți dai seama câte vieți ai salvat."

Pasărea ,,,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

,, A FOST ODATA  o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță; blestemându-și viața zi și noapte. 

Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă:

- Unde te duci? 

- Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde. 

Atunci, pasărea îl roagă  să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei. 

- Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul! 

Apoi își ia rămas-bun.

La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării. 

Îi povestește despre starea  jalnică în care se află și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă. 

- Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu...

- Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot. 

Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul? 

Dumnezeu îi răspunde: 

- Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasă singure: 

" Mulțumesc Doamne, pentru tot!"

Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu. 

O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită. 

Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din cale-afară.

Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre. 

Și  plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu. 

Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde:

- Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața oricarei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit. 

Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"

Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" 

Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață...

Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită" pe care o cărăm după noi de-o viață!.,,

 Juliette Moon

Omul ipocrit

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

       După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un țăran s-a așezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o rață sălbatică și s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor.
Ușor, țăranul și-a scos căciula și – zdup! – a prins pasărea.
– Ce noroc pe capul meu, și-a zis. O să fac un foc de vreascuri și o să prăjesc rața asta. Să vezi ce bună o să fie!
Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului și, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, țăranul a mai zis:
– O, ce suflet bun am! Sper ca Dumnezeu să vadă cum m-am îndurat de pasărea aceasta, dându-i drumul, și să mă răsplătească pentru binele pe care l-am făcut!
Oare ce răsplată ar fi meritat un asemenea om? Cel ce încearcă să ascundă un păcat cu alt păcat, o minciună cu altă minciună, un rău cu alt rău, acela singur se păcălește. Așa cum întunericul se alungă doar cu lumină, tot astfel răul nu poate fi alungat decât cu bine.
“Păcatul este nedreptate. Cine păcătuiește fie se nedreptățește pe sine, fie nedreptățește pe altul.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nemurirea sufletului

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!  

Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Văzând chipurile nedumerite ale micuţilor, domnul #profesor scoase un ceas mare de masă şi îl arătă tuturor:

- Vedeţi cum merge acest ceas ?

Ca şi un om care trăieşte, tot astfel ceasul ticăie şi rotiţele lui se învârt.
După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal şi a scos mecanismul plin de rotiţe mici, ce continuau să se învârtă.

- Vedeţi, chiar dacă am scos motoraşul din carcasă, el continuă să meargă. Tot aşa şi sufletul, când părăseşte trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor şi, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nostru, ci şi de suflet. Aşa cum aveţi grijă să nu vă murdăriţi hainele sau să nu vă răniţi lovindu-vă, tot aşa trebuie să fiţi mereu atenţi ca nici sufletul vostru să nu se “murdărească” de păcate sau să fie doborât de ispite şi neputinţă.

Sufletul trebuie să fie mereu curat, fără răutate şi fără păcat, fiindcă doar aşa el poate primi lumina binecuvântată a dragosteidumnezeieşti. Doar aşa sufletele noastre pot iubi şi pot fi iubite.

“Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este #suflare din suflarea lui Dumnezeu, iar la judecata de Apoi, sufletul iarăşi se va uni cu trupul.” ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. 

Poveste de seara- Flacăra din lampa vieții -

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

,,A fost odată un medic foarte priceput și dedicat. Datorită lui, mii de oameni care erau la un pas de moarte au fost vindecați.
Iată că într-o zi Moartea a apărut în fața lui și i-a spus:
– Uite ce se întâmplă, ești într-adevăr un doctor foarte bun, dar salvând atât de mulți oameni de la moarte, deranjezi echilibrul din lume. Îți propun ceva. De astăzi, când te duci la un bolnav să îl tratezi, vei vedea o lampă lângă capul lui.
Prin flacăra din lampă vei ști dacă persoana respectivă trebuie să moară sau dacă mai are zile pe acest pământ. Dacă focul este slab și pare că se stinge, acesta va fi un semn că trebuie să-l lași pe om în seama mea. Dacă focul arde puternic, înseamnă îl poți vindeca. Drept garanție a acordului nostru, îți voi lăsa propria lampă. Ține-o lângă tine ca să vezi cât va dura propria ta viață.
Acestea fiind spuse, Moartea a dispărut.
Într-o zi, la scurt timp după acea întâmplare, l-au chemat pe medic pentru a salva un nou-născut grav bolnav. Când a intrat, a văzut o lampă lângă capul copilului, în care pâlpâia un foc slab, abia vizibil. Doctorul s-a gândit la acord, dar i-a părut atât de rău pentru mamă și pentru viața copilului încât a luat niște ulei din propria lampă și l-a turnat în lampa copilului, astfel mărind flacăra. A salvat copilul, l-a îngrijit și a plecat.
A doua zi a mers la o colibă unde locuia o familie săracă, dar numeroasă. Mama era pe patul de moarte iar cei șapte copii ai ei stăteau triști în jurul ei. Flacăra din lampa femeii era atât de slabă încât s-ar fi putut stinge în orice moment. De asemenea, ca în cazul copilului, a turnat ulei din lampa lui în lampa ei.
Zi de zi, doctorul făcea la fel, nici măcar o dată nu a respectat acordul și de fiecare dată și-a mai luat puțin ulei din lampă pentru a-i salva pe alții. A trecut un an și medicul s-a îmbolnăvit grav, iar când s-a uitat la flacăra vieții sale, a văzut că abia clipea.
Deodată, Moartea a apărut lângă el și i-a spus:
- M-ai înșelat, ai încălcat acordul nostru de fiecare dată, dar a venit și rândul tău. Astăzi am venit după tine.
Doctorul s-a trezit în lumea de dincolo, într-o sală imensă, unde erau așezate multe lămpi, aproape stinse ca a lui.
– Mai ai o singură șansă, spuse Moartea. Pentru că tu ți-ai cruțat viața de dragul altora, se consideră că ai dreptul să torni la tine ulei din fiecare lampă pe care o vezi aici și să-ți continui viața încă mulți ani.
– Nu, nu vreau să profit de alții, scutură medicul din cap.
-În acest caz, nu mai am putere asupra ta, ai dovedit că ești special. Ești liber să trăiești, pentru că atunci când o persoană își dedică viața altora, este nemuritoare."
Autor necunoscut.

Să vedem ce va spune timpul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                             


"Un țăran chinez și-a trăit toată viața muncind, nu a câștigat bine, dar a câștigat înțelepciune. A lucrat pământul cu fiul său de dimineață până seara. Odată fiul i-a spus tatălui său:
- Tată,avem o nenorocire, calul nostru a plecat.
- De ce îi spui nenorocire? - a întrebat tatăl. - Să vedem ce va spune timpul.
Câteva zile mai târziu, calul s-a întors și a adus un cal cu el.
- Tată, ce fericire! Calul nostru s-a întors și a adus un cal cu el.
- De ce îi spui fericire? - a întrebat tatăl, - Să vedem ce va spune timpul.
După ceva timp, tânărul a vrut să înseuneze noul calul. Calul, neobișnuit să poarte un călăreț, s-a ridicat și l-a trantit. Tânărul și-a rupt piciorul.
- Tată, ce nenorocire! Mi-am rupt piciorul.
- De ce îi spui nenorocire? Întrebă tatăl calm. - Să vedem ce va spune timpul.
Tânărul nu împărtășea filozofia tatălui său și, prin urmare, a rămas politicos tăcut și a stat la pat.
Câteva zile mai târziu, mesagerii împăratului au ajuns în sat cu ordinul de a duce la război toți tinerii capabili. Au venit și la casa bătrânului țăran, au văzut că fiul său nu se poate mișca și au părăsit casa.
Abia atunci tânărul a înțeles că nu se poate fi niciodată absolut sigur de ceea ce este fericirea și ce este nefericirea.
Este întotdeauna necesar să așteptați și să vezi ce arata timpul despre ceea ce este bine și ce este rău.
Așa funcționează viața: ceea ce ne pare rău se transformă în bine și invers. Cel mai bine este să nu te grăbești sa tragi concluzii, ci să lasi timpul sa ti arate. Mai bine să aștepți până mâine. Oricum, tot ce ni se întâmplă face parte din experienta vietii noastre."
~ Sofia Man ~