Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

vineri, 31 mai 2019

CORESPONDENTA UNUI CARCIUMAR CU DIAVOLUL.


Preainaltate domnule al întunericului 😈

Cu multa încredere iti fac cunoscut,ca am deschis o carciuma,pe care am întocmit-o minunat si am aranjat-o cum e mai bine,pentru vânzarea de rachiu,biter,lichioruri,vin,bere si cu alte băuturi amețitoare,amestecate cu var,soda,vitriol,zaharina,cenusa,metilic,etc.Te rog foarte mult,fă-mi hatârul acesta și intră în legătură cu mine,ca să-mi fii de ajutor pentru totdeauna.Eu doresc de la oameni banul lor muncit cu sudoare,pe cand toate celelalte:trupul,Sufletul si inima lor,raman ale tale.Te rog,ia parte cu mine la această afacere,îndemnând pe oamenii credincioși,evlaviosi,smeriti,cumpatati,trezi,intelepti,de ispravă,etc.,să dea pe la mine,la crâșmă,daca nu toată ziua,macar dimineața când pleacă la lucru,la amiază când merg la masa si seara când vin obosiți,sa ia câte un paharut,pana s-or învață si deprinde cu băutura.Adu-mi-i mai ales în Sărbători,cand nu lucrează nimic,mai înainte de a pleca la Biserica.Daca pe unii îi vei scăpa la Biserica,apoi baga de seama,că după ieșirea de la Slujba numai decât să dea pe la mine,si să nu ai nici o grijă,cai eu,cu ajutorul băuturilor întărite cu metilic si alte otrăvuri,cu care falsific bauturile îmbătătoare,in scurta vreme ti-i dau îndărăt bețivi notorii,scapatati si săraci lipiți pământului.Daca-mi vei trimite pe copiii nevinovați,sa fii încredințat,ca în scurt timp voi risipi si spulbera de la dânșii toate învățăturile bune,deprinse de la părinții,preotii si bunii lor învățători,de la prieteni sau de prin cărțile bune.Trimite-mi,te rog pe părinții lor.Daca nu poți să mi-i aduci pe amândoi odată,atunci ada-mi pe câte unul,si eu,cu ajutorul băuturii,le voi ameți capul,le voi inrosi ochii ca la câinii turbati,si aproape când nu vor mai ști pe ce lume se găsesc,ii voi îndemna să si mai ia câte o sticlă de băutură la subsuoară,ca să aibă peste săptămână,si când voi fi încredințat ca nu vor nimeri nici drumul,nici cărarea,ii voi da afară,asa cam pe după cântatul cocosului,de miezul nopții,si să fii pe pace iubitul meu,ca în acest chip voi arunca între ei cearta si neînțelegere,discutii si bâtăi,divort,risipirea familiei,dupa care ura si blestemul copiilor,va fi asupra lor,din care tu vei trage mult folos.Trimite-mi pe tânărul înalt ca bradul,rumen si roșu ca trandafirul,si pe loc îl voi arunca cu ajutorul băuturilor,jocurilor,cântecelor curvesti si al muierilor lumete,in lux,trufie si desfrâu,ii voi nimici cinstea,ii voi zdruncina sănătatea,ii voi slabi puterile,si în scurt timp îi voi scurta viața și l voi face vrednic pentru tot lucrul rău.Ada-mi pe fecioarele tinere si mai mari,vrednice,si în toată frumusețea nevinovăției lor,si ce ai să vezi ?! Pe loc,cu asortimentele cârciumii mele,le voi răpi virtutea curățeniei,le voi depărta toată credință,nădejdea și dragostea,le voi despuia de cinste si de cumințenie,slabindu-le si desfigurandu-le ti le voi da destrăbălate,gata a trage pe alții în păcate și în fărădelegi.Daca nu poți astfel reuși să mi-i aduci pe toți,pune-te pe câte lângă un moșneag sau baba bătrână,care nu prea se duc la Biserica si nu prea asculta din învățăturile Evangheliei,care înjura,fumeaza si fac farmece,de parcă n-ar fi creștini.Sopteste le la acei bătrâni ca să-i îndemne să facă jocuri Duminica si in Sărbători mari,si asa,cu încetul îi vom putea atrage la noi chiar pe cei mai credincioși și evlavioși.Eu voi îngriji ca să am lautarii,muzicantii cei mai renumiți,cu cântecele cele mai imorale,mai destrăbălare si putrede ale tuturor haiducilor si descreieratilor veacului acestuia...
Fii sigur,iubitul meu Scaraoschi,ca prin muzica renumita si prin cântări de amor,care nu lipsesc de la nici o petrecere lumească,nici de la nunti sau botezuri îi voi atrage foarte ușor și pe cei tineri.Si chiar de ne ar mai scăpa câte unul pe la Biserica Duminica si Sărbătoarea,nu si va afla loc nici acolo,stiind ca în acea zi va fi o astfel de petrecere lumească.Fii încredințat ca vom birui foarte lesne astfel,caci în Biserică nu stau decât 2,3 ceasuri la slujbă.Daca tu te vei îngriji ca prin îndemnurile tale și ale unora din cei bătrâni,să facă petreceri,baluri,jocuri,etc.,în Duminici si Sărbători,apoi să n-ai nici o grijă,ca seara la despărțire,pe la câte un colt de gard,pe la răscruci de drum,prin câte o gradina,prin câte o pădure,prin câte un loc dosnic,nu vor mai vorbi despre Iisus Hristos și de Evanghelia Lui,de credință,de virtute,de curățenie și de alte fapte bune,care sunt spre viața veșnică,ci numai despre feluritele desartaciuni lumești si de atragerea în păcatul desfrânării,la jocuri,chefuri si in felurite blestematii.Fii sigur că și restul zilelor,se vor pune la cale tot lucruri care vor fi in folosul nostru,la amândoi.Ajuta-mă te rog,si-mi ada pe oamenii curați,cinstiti,bogati,si ti-i voi da înapoi saraciti,zdrentarosi,prapaditi,si gata de rasul tuturor.Trimite la mine în crâșmă,pe meșterii de lemn,pe fierari,pe zidari,pe mecanici,pe cizmari,pe tipografi,pe lucrătorii de pământ,croitori,negustori,precupeti,etc.,si eu te asigur,ca tot banul lor,castigat cu sudoare si munca grea,va rămâne în mâinile mele;iar dânșii vor duce în casele lor lipsa de toate,boli si păcate.N-ai grija,ca tot greul e pana vor lua câte un paharut pe nemâncate,si peste unul după ce au mâncat.Incolo,e foarte ușor..Eu am intenția ca mereu să le recomand tot felul de băuturi,unele preparate de mine,iar altele de pe la depozitele cele speciale.Trimite-mi chiar și pe mărturisitorul credinței lui Hristos,pe bunul Creștin,si cu încetul,insa bine chibzuit,voi nimici într-însul toată evlavia si-l voi întrebuința încă a semăna,a împrăștia si a lati si intre oameni necredința si desfrânarea.Ah,ce dobânda va fi aceasta pentru d.ta.Fa cum poți și arunca in latul meu,la câte un aperitiv,pe domnii guvernanți,pe învățători,pe profesori,pe judecători,pe avocați,pe funcționari,pe redactorii de ziare si pe toți legiuitorii.Si atunci vei vedea cum se vor învârti paragrafele după placul tau.Atunci se vor rupe hotarele legii și se vor instraina om de om.Atunci pe fiecare stradă,ulita,drumuri si prin țărani,vor fi certuri si bătăi.Atunci se vor disprețui oamenii unii pe alții și si vor bate joc de judecători si de dreptate.Uitasem pe cineva,pe preoți,pe diaconi,pe călugări,de poți,fa tot chipul șa mi-i aduci așa când sunt osteniți,sau după slujbă.Sa știi,iubitul meu Scaraoschi,ca si pentru astfel de fete m-am grijit cu câte ceva deosebit.Pot să-i servesc cu orice,si nu-i va vedea nimeni,de vor bea de vor juca,de vor fuma,etc.,ca de,doar si ei sunt oameni care muncesc,si astfel eu ii voi putea întunecă mai lesne,ca să nu se lumineze lor Evanghelia lui Hristos.De-i vei îndemna să dea pe la mine,apoi foarte ușor voi putea aduce rușine și batjocora asupra Bisericii lui Hristos si religiei înaintea oamenilor.Pe Preasfintii arhierei,cred că nu-i vei putea îndupleca a da pe la mine,dar ai grija,pe unde se întâmplă să fie câte o zi onomastica,cate un banchet sau patron pe la cei bogați,sau mai ales pe la cei ce sunt creștini doar de forma,numai cu numele si certificatul de botez,îndeamnă-i tu si pe ei să ia parte,si n-ai grija,ca acolo mă duc eu singur cu lazile si cu coșurile cu băuturi.Si după mâncărurile cele grase,li se va face pofta,chiar nevrand,de câte un paharut mai întâi.Apoi,mai pe urmă nu se știe...Ia aminte,te rog la cele ce-ti scriu.Eu le voi da rachiuri si vinuri delicate,colorate,ca,cu acest mijloc să câștig cât mai mulți bani,iar tu si iadul veti castiga pe toată ziua,mii si nenumărate suflete.
Aștept un răspuns urgent si satisfăcător.
Al tau fiu ,un crasmar 

RASPUNSUL LUI SCARAOSCHI 😈

"Mult iubitul meu crasmar ! 

Cu această numire frățească îndrăznesc a mă adresa către tine,si aceasta pentru înrudirea si înfrățirea în lucrul nostru,pentru a împiedica pătrunderea luminii Evangheliei lui Hristos în lume.Din toată inima a primit propunerea ta,si ma grăbesc chiar a-ti răspunde cât mai urgent,căci în zadar am căutat până acum o ființă pe lume care să înceapă între oameni lucrul după gândul meu.Iti spun drept,ca nici în fundul iadul n-am putut afla duhuri care ar fi putut iscodi un astfel de mijloc ca al tau,pentru a nimici si pierde sufletele oamenilor.Toata munca noastră de până acum,n-a avut mai nici un folos.Am trimis în lume pe diavolul prapadeniei Sufletelor omenești,dar ducandu-se pe la credincioși și evlavioși,nu-mi aduce aproape nici un câștig.Am trimis apoi pe diavolul plăcerilor,al curviei,ai beției si al feluritelor blestematii intunecatoare sufletelor,drept care,am si castigat mii si mii de oameni,si au făcut mare blazgonie în lume.Cu toate astea însă,multi au scăpat din ghiarele mele,cu puterea Harului lui Hristos,vrajmasul meu cel mare.Am trimis apoi pe diavolul minciunariilor,pizmelor,clevertirilor,furtisagurilor si a tot fel de nedreptăți,si am primit mulțime mare de astfel de păcătoși,dar dintr-însii pocaindu-se,s-au dus unii în Rai si alții au căzut în iad,însă tot nu am atâta folos,cat nădăjduiesc să am de la tine.Inima mea diavoliceasca a fost deznajduita acum cu totul,si tremuram de frica,ca-mi voi pierde coroana si împărăția,mai ales când vedeam că Biserica lui Hristos scoate din ghiarele mele multe suflete ale oamenilor.Insa cum am primit în mână telegrama ta,cea bine venita,am racnit de mare bucurie:"l-am aflat!" încât tot iadul a răsunat! Iubitul si bunul meu prieten!Când aș putea,te-as îmbrățișa si saruta de mii de mii de ori,si chiar am dat poruncă,ca,diavolii mei să-ți caute aici în iadul de jos locul cel mai fierbinte,cel mai de aproape,langa inima mea diavoliceasca,un loc de cinste în împărăția mea.Eu cunosc cum,că numai tu ești vrednic sa stai cu mine în legătură,si stiu prea bine,cum ca meșteșugul tau,ne va aduce la amandoi dobânda destul de buna.De acum înainte,nu mă mai tem că-mi voi pierde tronul meu.Tu împlinește-ti numai gândul,si vei avea bani,măcar că din pricina aceasta se vor face multe furturi,se vor rupe inimile văduvelor,macar ca s-ar lua si pâinea din gura orfanilor,sau va patimi averea altora.Umple numai tu temnițele de bețivi si criminali,umple spitalele cu tot felul de bolnavi,inmulteste numărul răilor si al desfranarilor,fa în fiecare sat si târg scranciobe si închisori,si toate lăzile tale se vor umple cu bani.Prietene,să știi,că pentru ca să poți săvârși mai cu înlesnire lucrul tau de devotat conlucrator al meu,eu ti-oi face inima ta mai vârtoasă decât Piatra,așa,incat cugetul tau nu te va mustra niciodată.Tu singur vei crede că ești cel mai cinstit om de pe lume,macar ca te va mustra preotul si Biserica.Tu nu te teme nici de Dumnezeu.Moartea si veșnicia,Raiul sau iadul,nu vor avea înaintea ochilor tai nici un preț.Iar când vei veni la mine,aici în fundul iadului,iti vei primi răsplata cuvenită pentru munca ta,de devotat conlucrator al meu,un loc lângă mine.Al tau,până la Judecata cea de apoi..SCARAOSCHI 😈

Lacrimile lui Hristos


Un tânăr monah era tare mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu. El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi vorbeau zilnic cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie. 

A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a cerut o slujbă unui cârciumar. Cârciumarul i-a dat o slujbă de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o cameră. 

Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii când era monah. 
Şi-a dat seama că poate rugăciunea îl va ajuta să mai spele din păcatele pe care le-a făcut în acea zi şi s-a dus într-un colţ îngenunchind. Acolo rugându-se l-a podidit plânsul. 

Nu a băgat de seamă la lacrimile care îi curgeau, şi acolo – după atâta oboseală şi după atâta păcat – adormi din nou. A dormit adânc şi trezindu-se dimineaţă, a văzut că locul era pătat de sânge acolo unde el a plâns. S-a uitat peste tot, chiar şi în oglindă; şi-a cercetat fiecare parte a corpului. Văzu că nu are nici cea mai mică zgârietura, că sângele nu era al lui.

 S-a uitat mai bine şi iar s-a apropiat de locul unde făcuse rugăciunea şi văzu din nou stropii de sânge. 

Atunci a înţeles că pentru păcatele lui, Hristos plânsese odată cu el, dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sânge.

miercuri, 15 mai 2019

NECREDINTA BATRANULUI CREDINCIOS





Odata traia un om tare evlavios. In fiecare zi, de cum se trezea, se spala si apoi mergea la biserica pentru slujba de dimineata.
Inalta mereu o ruga fierbinte:,,Doamne, eu vin mereu la tine, n-am lipsit niciodata. Dimineata si seara, ma rog, fac pomana. N-ai putea veni si tu odata la mine?"
Dumnezeu i-a ascultat rugaciunea si i-a spus:,,Miine voi veni la tine."
Ce bucurie pe bietul om. A curatat toata casa, a facut mincare, a aprins luminari. In camera de oaspeti a orinduit multime da tavi pline cu fructe, placinte dulci si flori. Toate erau pregatite pentru a-l primi pe Dumnezeu.
La ceasul slujbei de dimineata, un baietel, care tocmai trecea pe acolo, zareste prin fereastra deschisa tavile cu placinte, se apropie si spune:
-- Tataie, ai multe placinte, nu-mi dai si mie una?
Miniat de indrazneala, omul cel credincios ii raspunde suparat:
--Ia sterge-o, impielitatule, cutezi sa-mi ceri, ce-am pregatit pentru Dumnezeu?
Baietelul infricosat pleca fugind.
Clopotul anunta sfirsitul slujbei de dimineata. Crestinul isi spune: ,,De buna seama, Dumnezeu va veni dupa rugaciunea de amiaza. Sa-l asteptam".
Obosit s-a asezat pe banca din fata casei. Vine un cersetor si-i cere de pomana. Omul il alunga, fara prea multa vorba. Apoi spala cu grija locul, unde a calcat cersetorul. Trece si amiaza si Dumnezeu tot nu apare. Vine seara. Tot mai abatut omul nostru asteapta vizita fagaduita. La ceasul rugaciunii de seara, se infatiseaza un pelerin si-l roaga: ,,Ingaduie-mi sa ma odihnesc pe banca ta si sa-mi petrec noaptea aici..."
-- Nici gind! E locul, pe care l-am pregatit pentru Dumnezeu!
S-a innoptat. ,,Dumnezeu nu si-a tinut fagaduiala" isi spuse sarmanul om necajit.
A doua zi, omul merge la biserica, la slujba de dimineata, ducind prinoasele si izbucneste in lacrimi:
-- Doamne, n-ai venit la mine asa cum ai fagaduit! de ce?
-- De trei ori am venit si de trei ori m-ai alungat.

duminică, 12 mai 2019

Zgârcitul



Un zgârcit fără pereche îşi îngropase banii în grădină. Însă într-o zi banii i-au dispărut din ascunzătoare, fiind înlocuiţi de hoţ cu o piatră mare.

- Offf, nefericitul de mine - se plânse el unui vecin - ce mă voi face acum?
Vecinul, după ce i-a ascultat cu răbdare văicărelile lui, i-a spus:
- Tu oricum, nu aveai de gând să te foloseşti vreodată de comoara ta, de aceea închipuie-ţi că piatra ce o ai în loc e şi ea tot o comoară şi deci, nu eşti mai sărac decât erai înainte!
- Chiar de-ar fi aşa cum zici tu, zise zgârcitul, totuşi nu am linişte când ştiu că hoţul e acum mai bogat decât mine. Gândul acesta nu îmi dă deloc pace… Mă face chiar să turbez de mânie…

Omul zgârcit mai are şi multe alte păcate tot la fel de grele, căci nu în zadar zice Psalmistul David: ”adânc pe adânc cheamă”, adică păcat pe păcat cheamă.

Comorile fiecaruia



Plimbandu-se prin sat, un boier s-a intalnit cu un taran sarac si a inceput a se lauda cu averile lui:
- Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Padurile care inconjura satul sunt si ele ale mele. Pana si pamantul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-imprejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
- Dar acela ? - l-a intrebat taranul, aratand cu degetul spre cer. Nu cred ca si cerul este al tau. Acela este al meu - a mai spus taranul si, cu zambetul pe buze, a plecat linistit, lasandu-l pe boier mirat si cu ciuda in suflet.


Degeaba ai postit, degeaba ai tacut …



O femeie a venit la duhovnic si i-a spus:
– Părinte, anul trecut, de Crăciun, mi-ati dat canon să învăt câtiva psalmi si să îi rostesc ori de câte ori pot. Si mi-ati dat binecuvântare ca în fiecare zi de vineri să ajunez, si să încerc să nu mai clevetesc si să nu mai vorbesc fără rost. Am învătat pe de rost toată Psaltirea, am ajunat nu numai vinerea, ci si lunea si miercurea. Iar de vorbit, am început să vorbesc din ce în ce mai putin, si la serviciu toti mă lasă în pace, mă privesc ca pe o ciudată. Tac aproape tot timpul. Îi salut pe colegi când vin si când plec, iar în rest nu am nimic de împărtit cu nimeni. Am citit o carte despre marii pustnici yoghini si m-am gândit că trebuie să duc si eu o viată mai aspră.
– Ti-am spus eu să înveti toti psalmii?
– Nu.
– Ai zis psalmi?
– În fiecare zi spun o Psaltire întreagă.
– Trebuia să vii să îmi ceri binecuvântare pentru asa un canon. Spune-mi, îti dai seama când te ispiteste mândria?
– Părinte, asta este singura mea patimă. Că mă tot compar cu altii, si îmi dau seama că nimeni nu e ca mine. Nu zic că sunt sfântă, dar, dacă nu as fi mândră, poate că as ajunge la sfintenie.
– Eu nu ti-am spus nici să ajunezi lunea, miercurea si nici să taci tot timpul. Ai făcut astea de capul tău si, prin mândrie, ai pierdut plata ostenelii tale. Nu esti la măsura la care să postesti atât si nici la cea la care să taci atât. Îl iubesti mai mult pe aproapele tău?
– Părinte, dar am încercat să mă ocup doar de desăvârsirea mea. Nu am mai avut timp să mă gândesc la altii sau să mă rog pentru ei.
– Degeaba ai postit, degeaba ai tăcut. Dacă vrei să dobândesti raiul, fă ceea ce îti spune duhovnicul. Eu stiu mai bine cum trebuie să urci pe scara virtutilor. Dar, dacă modelele tale sunt pustnicii yoghini, care erau înselati de puterile întunericului, cazi la rândul tău în înselare.

joi, 9 mai 2019

DOAMNE, AI MILA DE NOI



,,Intr-o barca erau doi pescari. Unul era NECREDINCIOS, iar celalalt era FOARTE CREDINCIOS, foarte ravnitor, si prin multa staruinta se invrednicise a dobandi si rugaciunea neincetata, rugaciunea inimii. Asteptand ei sa prinda peste pentru a duce de mancare familiilor lor, deodata cerul se intuneca si se porni o furtuna puternica si o ploaie asemenea, iar barca se rasturna cu cei doi. Fiind destul de departe de mal si neputand a ajunge, cei doi au inceput sa strige cu glas mare: “

- DOAMNE, AI MILA DE NOI!".

 In clipa aceea, o mana s-a desprins din cer si a ridicat pe cel necredincios, l-a dus si l-a asezat pe mal. Apoi mana s-a intors in cer, lasandu-l pe celalalt in apa. Amandoi, si cel credincios care se scufunda, si cel necredincios care era pe mal, cu lacrimi in ochi au inceput a striga:

 ,, - MULTUMIM, DOAMNE!".

Ne-am putea intreba: “De ce au multumit amandoi, daca a fost salvat doar necredinciosul, si nu si cel care isi inchinase toata viata de pe pamant lui Dumnezeu?", Raspuns: Dorintele celor doi au fost implinite intocmai. Cel credincios a primit mila lui Dumnezeu, prin aceea ca nefiind salvat trupeste, avea sa-L intalneasca in curand pe Cel caruia Ii slujise cu toata cucernicia si care avea sa-i salveze sufletul, iar cel necredincios a primit mila lui Dumnezeu prin daruirea vietii si sansei de a lucra trupeste la mantuirea sufletului sau”. (Γιώργος - Μιχαήλ Χριτσουλέακ)
   🙏 Bucuria mea, pentru ca Dumnezeu toate le face in mod perfect, pentru mantuirea noastra se cuvine sa strigam si noi ca aceia: DOAMNE, AI MILA DE NOI! Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .

Sfintii Zilei

Arhivă blog