Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

marți, 25 ianuarie 2022

Puterea rugaciunii pentru altul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


In Filocalie am gasit urmatoarele: 'Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ''Dumnezeu celor mandri le sta impotriva''. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.
Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.
Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.'
Cat de puternica poate fi rugaciunea pentru altul? De ce anume este influentata? Cunoaste-ti exemple?
Celor care se roagă li se poate întâmpla uneori ca să simtă o dorinţă irezistibilă de a se ruga pentru cineva. M-am întrebat adeseori de ce şi iată care este răspunsul pe care cu ajutorul lui Dumnezeu l-am aflat: pentru că Dumnezeu vrea să miluiască acel suflet!
"De la aproapele vine si viata, si moartea. Caci, daca aducem folos duhovnicesc aproapelui, pe Dumnezeu dobandim si daca gresim aproapelui, lui Hristos gresim." (Sf. Antonie cel Mare)
"Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera.Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună." (Sfantul Apostol Pavel, II Corinteni)

duminică, 23 ianuarie 2022

Poveste cu tâlc!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Undeva într-o căsuță, când eram odată eu,
Se vorbea de-un doctor care nu credea în Dumnezeu.
Într-o zi, când sta la masă și citea dintr-un roman
Iată ca la dansul vine un biet copilaș sărman.
"Mama mea e grav bolnavă și tăticul a murit
Iară eu, care-s mai mare după leacuri am venit
Domnul doctor, fie-ți milă căci suntem cinci copilași
Dacă moare și mămică, ce ne facem noi orfani?"
Doctorul se-ngrijorează, de la masă se ridică
Dar cu gândul tot la carte îi de-te o alta sticlă.
Bucuros copilul fuge la mămică lui bolnavă
Neștiind că duce-n mână în sticluța lui, otrava.
Doctorul îl mai petrece cu privirea pe orfan
Se-ntoarce dinou la masă și citește din roman.
Dar de-o dată, se-nfioară. De la masă se ridică
"Oare ce medicamente i-oi fi dat în a lui sticlă?"
Când zărește eticheta, inima i se oprește.
"Ce crimă poate sa fie! Grav e ceea ce-am făcut!
N-am să mai ajung copilul ce-a fugit la a lui mamă
Dacă gustă din sticluță, va muri de bunăseamă!"
Atunci el cu disperare în genunchi s-a aplecat
Și cu ochii plini de lacrimi către ceruri a strigat:
"Dacă e Divinitate, dacă este Dumnezeu,
Să-mi asculte rugăciunea căci strig din sufletul meu!
Fă Doamne să nu ajungă la mămică lui bolnavă
Copilașul care duce în sticluța lui otrava!"
Deodată ușa se deschide și intră copilu-n goană
Și cu ochii plini de lacrimi îi arată mâna goală.
"Domnul doctor, eu din fugă am căzut și-am spart sticluța
Fie-ți milă și dă-mi alta să nu moară mămicuța!"
Doctorul cu bucurie îl servește-n goana mare
Și-l petrece cu privirea, copilașul la plecare.
Și-a plecat atunci genunchii, fața până la pământ
Și-ntr-un gest de umilință s-a 'nchinat Domnului Sfânt.
"Recunosc acum că este sus în cer un Dumnezeu
Vreau sa fiu și eu de-acuma un mic slujitor al Său!"
autor anonim
Pictura-Rudolf Schweitzer-Cumpăna


vineri, 21 ianuarie 2022

SE RĂSCOLESC STRĂMOȘII ÎN MORMÂNT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Eliana Popa

Se răscolesc strămoșii în mormânt
Privind la tine, biată Românie!
Că te-ai plecat și ieftin ți-ai vândut
Credința și întreaga avuție.

Copiii tăi se rușinează azi,
Să strige cu tărie :,,Sunt român!"
În flăcările necredinței arzi
Și pe Hristos L-ai părăsit în drum!

Femei avem dar prea puține-s mame,
Așa cum Domnul, lege, ne-a lăsat,
Acum sunt doar distinse și ,,tunate" doamne
De vor copil îl fac planificat!

Avem copii ce și-au uitat părinții,
Că sunt plecați la alte datorii,
Se roagă și se-nchină la toți sfinții
Bietii parinti... dar fără de copii!

Avem de toate, dar nu avem iubire
Căci n-avem timp nici a ne mai privi
Să mai zâmbim nu ne mai stă in fire
Noi suntem morti 'nainte de-a muri!

Avem tristețea soră și necazul frate,
Nici amintiri n-avem cu bucurii
N-avem nimic, deși avem de toate
Și asta pentru c-am uitat a ne iubi!

Strămoșii noștrii n-au plecat afară
Aici au stat și au trăit frumos,
Dar suntem azi poporul fără țară
Suntem creștini dar fără de Hristos!

Se răscolesc și plâng stramoșii-n glie
Și se mai roagă Sfinții la Iisus
Să nu se piardă biata Romanie
Să se ridice peste veacul cel apus!

Sursa foto: Facebook
( poezia face parte din vol, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII)

joi, 20 ianuarie 2022

Iisuse , sunt Ionuț !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


În fiecare zi la amiază , un tânăr venea la biserică, rămânea câteva minute la intrare şi apoi pleca .
Purta o cămaşă în carouri şi blugii tăiați , ca toți tinerii de vârsta sa .
Avea în mână o pungă de hârtie cu sandvişuri pentru prânz .
Suspicios un pic preotul l-a întrebat ce caută pe acolo. Se gândea că în vremea noastră hoții sunt în stare să dea atacul şi în biserică.
- Vin să mă rog , a răspuns tânărul.
- Să te rogi ... Dar cum poți să te rogi aşa repede ?
- Ei bine ...Mă prezint în fiecare zi la prânz în această biserică şi spun doar atât :
" Iisuse , sunt Ionuț " şi apoi mă duc . Ştiu că rugăciunea mea este neînsemnată dar sun convins că El mă ascultă.
La câteva zile după aceasta , în urma unui accident la locul de muncă, tânărul a fost dus la spital , având câteva fracturi foarte dureroase.
Stătea într-un salon împreună cu alți bolnavi. Prezența sa acolo , a schimbat viața întregului pavilion .
Era vesel , voios și râdea mereu !
După câteva zile, salonul său a devenit loc de întâlnire pentru toți pacienții din saloanele învecinate .
Tineri şi bătrâni , bolnavii îşi dădeau întâlnire lângă patul său , iar el avea un surâs şi o vorbă de îmbărbătare pentru toți .
A venit să-l vadă şi preotul ; însoțit de o infirmieră , el s-a apropiat de patul tânărului .
- Mi s-a spus că eşti foarte îngândurat , dar cu toate acestea , ştii să îi mângâi pe cei din jur. Cum poți să o faci ?
- Datorită cuiva care mă vizitează în fiecare zi la amiază.
Infirmiera a intrat în vorbă :
- Dar nu vine nimeni la amiază.
- Ba da !
Vine zi de zi , apare în uşa salonului şi spune :

“Ionuț , sunt Iisus"
şi apoi pleacă !

miercuri, 12 ianuarie 2022

Regele.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



A fost odată un rege căruia îi plăcea să meargă la vânătoare.
Într-o zi, în timp ce era la vânătoare, regele a răpus un leopard. A mers către acesta să vadă dacă era mort, când, deodată, leopardul ce stătea nemişcat, a sărit şi l-a atacat.
Servitorul său a reuşit să omoare leopardul, însă nu a putut să prevină ca regele să nu-şi piardă un deget.
Furios, regele i-a spus servitorului său:
„Dacă Dumnezeu era bun, nu aş fi fost atacat, şi cu siguranţă nu mi-aş fi pierdut degetul!”
Servitorul i-a răspuns:
„Chiar dacă s-au întâmplat toate acestea, tot ce vă pot spune este că Dumnezeu este bun şi tot ceea ce face, este exact cum ar trebui să fie. Nu greşeşte niciodată”.
Revoltat de răspunsul său, regele l-a întrebat pe servitor:
„Dacă te întemniţez, ai crede în continuare că acesta este cel mai bun lucru pentru tine?”
Fără să-i fie frică, servitorul a răspuns umil:
„Da, maiestate, aş crede în continuare că este cel mai bun aranjament pentru mine”.
Regele era deja furios în acest moment, aşa că a ordonat că servitorul să fie întemniţat numaidecât.
Trei luni mai târziu, regele împreună cu un alt servitor au plecat la vânătoare însă au fost capturaţi de un trib ce avea nevoie de un sacrificiu uman.
Pe altar, regele a privit disperat cum servitorul său a fost ucis chiar în faţa ochilor săi. Însă, dintr-odată, reprezentanţii tribului au descoperit că regelui îi lipseşte un deget, aşa că l-au eliberat. Considerau că este „incomplet” şi nu putea fi oferit zeilor.
Când s-a întors la palat, regele a ordonat că servitorul întemniţat să fie eliberat. S-a dus la acesta şi i-a spus umil:
„Dumnezeu a fost cu adevărat bun cu mine… era cât pe ce să fiu omorât, însă datorită degetului lipsă, am fost eliberat”.
„Totuşi, am o întrebare”, a continuat regele, „Dacă Dumnezeu este aşa de bun, de ce mi-a permis să te întemniţez”?
Servitorul a răspuns cu înţelepciune: „Maiestatea voastră, dacă nu eram în temniţă, aş fi fost cu dumneavoastră şi aş fi ajuns să fiu sacrificat, de vreme ce nu-mi lipseşte niciun deget”.
Regele a râs şi a spus:
„Corect! Toate chiar se întâmplă cu un scop”.
Vieţile noastre sunt pline de suişuri şi coborâşuri.
Când lucrurile nu se întâmplă aşa cum ne dorim, să nu ne pierdem bucuria de a trăi, credinţa într-un viitor mai bun. Cât timp fiecare dintre noi este om bun, lucrurile bune vor veni de la sine într-o zi. Să fim răbdători, buni şi să ne menţinem o perspectivă pozitivă. Greutăţile cu care ne confruntăm astăzi ne pregătesc pentru lumina zilei de mâine.
#minutuldeintelepciune

marți, 11 ianuarie 2022

O glumă a Sfântului Teodosie

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Sfântul Teodosie la început avea șapte ucenici; știind că celor ce încep a viețui după Dumnezeu nu le este mai de folos altceva decît pomenirea morții, care este adevărata filosofie, le-a poruncit să sape un mormînt, ca, privind spre dînsul, să-și aducă aminte de moarte, ca și cum ar avea-o înaintea ochilor; iar după ce s-a gătit mormîntul, s-a dus părintele să-l vadă și, stînd deasupra mormîntului, a zis către ucenicii săi ca și cum ar glumi, iar cu ochii sufletești văzînd mai înainte cele ce aveau să fie:
"Iată, fiilor, mormîntul este gata, dar oare este cineva din voi gata de moarte, ca să-l primească mormîntul acesta?".
Acestea zicînd sfîntul, un ucenic din cei ce erau de față, anume Vasile, cu rînduiala de preot, apucînd înaintea altora, a căzut în genunchi înaintea starețului, și plecîndu-și fața la pămînt, cerea binecuvîntarea ca să moară și să fie pus în acel mormînt, zicînd:
"Binecuvîntează-mă, părinte, ca eu să înnoiesc mormîntul, eu să fiu mort mai înainte de frații care se gîndesc la moarte". Atunci starețul s-a învoit.Vasile intrînd în mormînt, sfîntul a poruncit a se face pomenire pentru Vasile, ca pentru un mort, împlinind cîte poruncește legea pentru cei răposați, la trei zile, la patru zile, la nouă zile și la patruzeci de zile. Sfîrșindu-se pomenirea toată, s-a sfîrșit și fericitul Vasile, neavînd nici o boală trupească, ci adormind și odihnindu-se ca întru-un somn dulce, a trecut către Domnul.
Trecînd 40 de zile de la îngroparea lui, starețul a văzut pe Vasile la pravilă, arătîndu-se între frați și cîntînd cu cîntăreții; apoi s-a rugat lui Dumnezeu ca să li se deschidă ochii și celorlalți, să vadă pe cel ce se arătase, și, văzîndu-l unul din frați, anume Aetie, de bucurie s-a repezit să-l cuprindă cu mîinile, dar cel ce s-a arătat era de necuprins și îndată s-a făcut nevăzut. Apoi, ducîndu-se, zicea în auzul tuturor:
"Mîntuiți-vă, părinților și fraților, mîntuiți-vă, zic; iar pe mine nu mă veți mai vedea aici".
Aceasta a fost întîia mărturie a bunătăților Cuviosului Teodosie, căci avea un astfel de ucenic gata de moarte, cu a lui povățuire, și după moartea cea trupească arătîndu-se viu cu sufletul, după cuvîntul Domnului din Evanghelie:
"Cel ce crede în Mine, de va și muri, viu va fi."


joi, 6 ianuarie 2022

Botezul Domnului

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

             

Iordanul, martorul tăcut,
Slăvea prin unda apei lui
Pe Fiul Celui nevăzut
Şi pe Hristosul Domnului.

Ioan, al cerului trimis,
Cu umilința unui miel,
Primea senin, cum era scris,
Pe Mesia Emanuel.

Şi-acum Se-afundă în Iordan
Fiul născut în Betleem
Sub brațul drept al lui Ioan
Ca martor faptului ceresc.

"Acesta este Fiul Meu iubit
În care am binevoit, pe Acesta ascultați-L"
Striga din ceruri Dumnezeu
Cel mai presus de orice stea.

Ne-ajută Doamne, ascultând
Cuvântul Tău cel minunat
Să fim ca Fiul Tău cel blând
Care-n Iordan s-a botezat!

Cum Tu, Iisuse ai împlinit
Porunca Tatălui ceresc
Cu gândul cel mai fericit
Şi noi acum s-o împlinim.

Să facem tot ce Tu ne-ai spus
Şi-n bucurie, şi-n dureri
Ştiind că-n orice zi, Iisuse,
Prin Duhul Sfânt ne dai putere.

Botezul Domnului să ne aducă lumină în viață, linişte în suflet şi binecuvântare-n căminele noastre!
Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!


luni, 3 ianuarie 2022

MINUNEA SFINTEI EUHARISTII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Cam la 30 de mile de orașul Aegeae din Cilicia trăiau doi călugări stâlpnici depărtați unul de altul cam la 6 mile. Unul din ei făcea parte din sfânta Biserica sobornică și apostolică. Celălalt, deși se urcase de mai mult timp pe stâlp în apropiere de satul Casidora, aparținea totuși ereziei lui Sever. Ereticul învinuia în multe chipuri pe ortodox, încercând și voind să-l atragă spre erezia lui. După ce i-a trimis multe cuvinte, părea că l-a biruit, și i-a condamnat credința. Ortodoxul însă, inspirat de Dumnezeu, a cerut să-i trimită o părticică din Sfânta Împărtășanie săvârșită de el. Acesta, crezând că s-a rătăcit, i-a trimis îndată cu bucurie, fără să mai stea la îndoială. Când a primit-o ortodoxul, a luat părticica trimisă lui de eretic, adică de severian, a fiert în fața lui apă într-o oală și a aruncat în ea părticica pe care a primit-o. Părticica s-a descompus îndată în fiertura oalei. A luat apoi o părticică din Sfânta Împărtășanie a Bisericii Ortodoxe, a băgat-o și pe ea în oală, și pe dată apa fiartă din oală s-a răcit, iar Sfânta Împărtășanie a rămas întreagă și neudată. Aceasta părticică a păstrat-o și ne-a arătat-o și nouă când am trecut pe la el.

duminică, 2 ianuarie 2022

Aștept pe DUMNEZEU!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                                                                                                                                                                                                                                                  
Era o tristă zi de iarnă. Un băiețaș de 7-8 ani, singur și tremurând de frig, sta pe-o bancă, în gradina unui oraș. I-o fi fost tare frig, căci hăinuța de pe el era subțirică, iar pantalonașii aveau două găuri mari la genunchi! Buzișoarele îi erau vinete și fața slabă era galbenă ca ceara. Poate o fi avut o supărare mare, căci plângea și din când în când privea spre CERUL acoperit de nori. Pe lângă el trecuseră mulți oameni fără să le pese de el. Într-o vreme, un domn bătrân se apropie de el și-i spuse părintește: Ce faci acolo, micuțule? Aștepți pe cineva? Da, domnule, îi răspunse copilașul. Aștept pe DUMNEZEU, să vină să mă caute. Ce vrei să spui, drăguțule! Ești bolnăvior? Crezi c-ai să mori? Nu, dar anul trecut, EL a trimis să caute pe tatăl meu și pe fratele cel mic al meu, ca să-i aiba în casa LUI, în CER. Iar ieri, la spital mama mi-a spus așa, că și ea pleacă tot acolo și că DUMNEZEU nu mă va părăsi în nici un fel. Acum – adaugă el în lacrimi, n-am pe nimeni care să mă îmbrățișeze și să-mi dea să mănânc. Și iată, e atâta vreme de când mă uit în sus la CER, să văd, dacă vine DUMNEZEU, dar nu văd nimic. Totuși, DUMNEZEU va veni desigur, dacă-l mai aștept nițel. Nu e așa, domnule? Da, copile dragă, zise domnul, podidindu-l lacrimile. Nimeni n-așteaptă-n zadar pe DUMNEZEU, EL m-a trimis să port grijă de tine. Vino cu mine. Nu te voi lăsa să duci lipsă de nimic. Ochii copilașului străluciră de bucurie. Și pe fața lui fu ca un fulger de biruință. Știam bine, zise el, că DUMNEZEU va veni, sau va trimite pe cineva, căci mama niciodată n-a spus minciuni. Dar cât a-ți întârziat pe drum și cât a trebuit să vă aștept!

A fost un OM…

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!





O bătrână își târa picioarele desculțe prin zăpadă. Era singură și părăsită.
Toți cei care treceau pe trotuar își întorceau privirile, ca să nu-și amintească că durerile și necazurile nu se opresc nici atunci când sărbătorim Nașterea Domnului.
Doi soți tineri vorbeau și râdeau, având mâinile pline de cumpărături și daruri, și nu au luat aminte la bătrână.
O mamă cu doi copii se grăbeau să meargă la casa bunicii lor și nici ei nu au băgat-o în seamă.
Și un preot a trecut, dar avându-și mintea la cele cerești, nu a observat-o.
Dacă ar fi observat-o toți aceștia, ar fi văzut că bătrâna nu avea încălțăminte în picioare. Mergea desculță pe gheață și prin zăpadă, iar cu amândouă mâinile își strângea la gât paltonul fără nasturi.
Pe cap avea un fular colorat.
S-a oprit în stație și aștepta autobuzul. Un domn care ținea în mână o geantă de om serios aștepta și el în stație, însă păstra distanța. În stație mai aștepta și o tânără, care uitându-se de mai multe ori la picioarele bătrânei, nu a spus nimic.
A venit autobuzul și bătrâna a urcat încet și cu greutate.
S-a așezat pe scaunul lateral, imediat în spatele șoferului.
Domnul și tânăra au mers în grabă spre scaunele din partea din spate a autobuzului. Bărbatul care stătea alături de bătrână, s-a răsucit pe scaun și se juca cu degetele. „Alzheimer”, s-a gândit el.
Șoferul a văzut picioarele goale ale bătrânei și a spus:
– Acest cartier se afundă din ce în ce mai mult în sărăcie.
Mai bine ar fi dacă m-ar schimba pe cealaltă linie a bulevardului.
Un băiețel a arătat-o pe bătrână:
– Uite, mamă, această bătrână este desculță.
Mama s-a tulburat și l-a lovit peste mână.
– Nu arăta cu degetul pe oameni, Andrei!
Nu este politicos să arăți cu degetul!
– Aceasta cred ca are copii mari, a spus o doamnă care era îmbrăcată cu o haină de blană.
Copiii ei trebuie să se rușineze că o lasă așa.
Și s-a simțit superioară pentru că o îngrijise pe mama ei. O învățătoare din mijlocul autobuzului și-a adunat mai bine lucrurile pe care le avea la picioarele ei.
– Nu plătim destule impozite ca să poată fi rezolvate atâtea situații ca acestea? i-a spus unei prietene ce stătea alături.
– Sunt de vină cei de-a dreapta, a răspuns prietena ei. Iau de la săraci și dau la cei bogați.
– Ba nu, ceilalți sunt de vină, a intrat în discuție un domn cu părul alb.
Cu programele Prevederilor Sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.
– Oamenii trebuie să învețe să pună bani deoparte, a spus un altul care semăna a fi cult. Dacă această bătrână ar fi pus bani deoparte, atunci când era tânără, nu ar fi suferit astăzi.
Și toți aceștia erau satisfăcuți de agerimea minții lor, care a formulat o astfel de analiză profundă.
Numai un negustor s-a simțit jignit de bombănitul de la distanță al concetățenilor săi. De aceea a scos portofelul și a scos o bancnotă de douăzeci, pe care, după ce străbătut lungimea autobuzului, i-a pus în mâna tremurândă a bătrânei, spunându-i:
– Ia, bătrâno, și cumpără-ți încălțăminte!
Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său mulțumit că a făcut acea milostenie.
O femeie bine îmbrăcată a luat aminte la toate acestea și a început să se roage in sinea sa: „Doamne, nu am bani, însă mă adresez Ție, căci Tu ai rezolvare pentru toate.
Așa cum altădată ai făcut să plouă cu mană din cer, poți și acum să-i dai acestei bătrâne tot ce are nevoie pentru praznicul Nașterii Tale”.
La următoarea stație, în autobuz s-a urcat un tânăr.
Era îmbrăcat cu o canadiană groasă, avea un fular cafeniu și o căciulă de lână ce-i acoperea și urechile.
Un cablu lega urechea lui de aparat cu muzică. Tânărul își mișca tot trupul în timp ce asculta muzica.
A mers și s-a așezat vizavi de bătrână.
Când a văzut picioarele ei goale, a încetat să-și mai miște trupul.
A înghețat.
Ochii lui se plimbau de la picioarele bunicii la ale lui.
Purta niște ghete scumpe, nou-nouțe.
De multă vreme adunase bani pentru a le cumpăra și a face impresie anturajului său. Atunci tânărul s-a plecat și a început să-și dezlege ghetele.
Și-a scos frumoasele încălțăminte, apoi și ciorapii, a îngenuncheat înaintea bătrânei și i-a spus:
– Bunică, văd că nu ai încălțăminte.
Eu am și altele.
Ușor și cu atenție a ridicat picioarele înghețate ale bătrânei, i-a pus ciorapii, apoi și ghetele. Bătrâna i-a mulțumit, fiind foarte emoționată.
În acel moment autobuzul s-a oprit iarăși în stație.
Tânărul a coborât și mergea desculț prin zăpadă.
Călătorii s-au adunat la ferestre și l-au văzut cum se îndrepta desculț spre casa sa.
– Cine este?, a întrebat unul.
– Trebuie să fie un Sfânt, a spus cineva.
– Cred că este un Înger, a spus altul.
– Uitați-vă, are aureolă în jurul capului! a strigat altul.
– Este Hristos, a spus doamna evlavioasă.
Dar copilașul, care arătase bătrânica cu degetul, a spus:
– Nu, mamă!
Eu l-am văzut foarte bine.
A fost un OM…"
Alex Andru


RĂSPLATA BUNĂTĂȚII (PILDĂ)

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un om, trecând pe o stradă, a văzut în fața unei biserici un bătrân cerșetor, ce trăia din milostenia credincioșilor. De bătrân, s-a apropiat o fetiță care i-a întins câțiva bănuți. Impresionat de gestul ei, trecătorul a întrebat-o pe copilă:
- Spune-mi, de ce i-ai dat bătrânului bănuții tăi?
- Știți, domnule, tatăl meu a murit, iar mama, deși muncește mult, nu prea are bani, așa că o ducem destul de greu. Dar aseară mama mi-a spus că, atunci când faci un bine, Dumnezeu te răsplătește negreșit. Așa că azi, am luat bănuții pe care eu i-am strâns și i-am dat bătrânului din fața bisericii. Cu siguranță el are mai multă nevoie de ei, iar Dumnezeu, fiindcă am făcut un bine, se va îndura și de mine.
Cucerit de bunătatea fetei, omul a întrebat-o ce își dorește ea cel mai mult.
O, a spus fata, aș vrea un cojocel, că vine iarna și va fi foarte frig.
Anul trecut am răcit rău de tot, fiindcă nu am umblat bine îmbrăcată, dar Dumnezeu mi-a ajutat și m-a însănătoșit. Mama a vrut să-mi cumpere un cojocel, dar e tare scump și nu se poate.
E, uite că se poate, i-a mai spus omul.
Vino cu mine!
Ajunși în fața unui magazin mare, ce se afla peste drum, omul i-a cumpărat fetei un cojocel călduros și tare frumos. Fetița nu știa cum să-i mai mulțumească străinului care se îndurase de ea.
Vezi, i-a mai spus omul, mama ta a avut dreptate. Dumnezeu totdeuna te răsplătește pentru binele făcut. Tu l-ai ajutat pe bătrân, iar Domnul mi-a dat mie ocazia să te întâlnesc tocmai în acel ceas. Eu te-am ajutat acum pe tine, și, fii sigură, Dumnezeu îmi va ajuta și mie mai târziu, fiindcă atunci când ne ajutăm unii pe ceilalți, și Dumnezeu ne ajută pe noi.Cu cât suntem mai buni și avem mai multă grijă unul de altul, cu atât Dumnezeu ne vede credința și ne ferește de rele.
"Fiecare din noi e ajutat de celălalt în mod providențial."
Sfântul Marcu Ascetul

Sfintii Zilei

Arhivă blog