https://www.printfriendly.com/

Creştinism Ortodox

marți, 7 iulie 2020

Cărămida...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Un tânăr, care era un om de bază în firma sa, conducea noul său Jaguar cu destulă viteză, într-o regiune ce nu avea un renume prea bun.
Era atent ca nu cumva vreun copilaș să-i iasă brusc în față dintre mașinile parcate. La un moment dat, crezând că a văzut ceva mișcându-se, a încetinit. Dar în loc să vadă vreun copilaș, o cărămidă a lovit cu putere ușa laterală a Jaguarului său. A frânat brusc și dând înapoi, s-a îndreptat spre direcția din care fusese aruncată cărămida.
Vădit înfuriat, a sărit din mașina sa și a prins un băiețel care se găsea în apropiere. L-a îmbrâncit și lipindu-l cu spatele de o mașină parcată, a țipat la el:
„De ce ai făcut asta? Și cine ești tu? Cine te crezi? Asta e o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o i-a făcut o pagubă serioasă. De ce ai făcut-o?”.
Băiatul, ca să se apere, i-a spus: „Vă rog, domnule, vă rog!!! Cer iertare, dar nu am știut ce altceva să fac… Am aruncat cărămida fiindcă nimeni nu oprea”.
Cu lacrimile curgându-i pe obraji, băiețelul a arătat spre locul aflat în spatele unei mașini parcate. „Este fratele meu. Căruciorul lui pentru invalizi s-a răsturnat pe trotuar, iar el a căzut din cărucior. Însă eu nu pot să-l ridic”.
Băiețelul l-a rugat pe tânăr: „Ați putea să mă ajutați, vă rog, să-l pun înapoi în scaunul său? Este lovit și este prea greu ca să-l ridic singur”.
Șoferul a rămas ca trăznit… A încercat să-și revină, apoi l-a ridicat repede pe
băiatul invalid în căruciorul său, după care a luat un șervețel și a curățat rănile băiatului. Dintr-o privire și-a dat seama că rănile erau doar la suprafață și că aveau să se vindece repede.
„Vă mulțumesc!…Dumnezeu să vă binecuvinteze!” a spus plin de recunoștință băiețelul .
Șoferul, tulburat, il privea pe băiat cum împingea căruciorul cu fratele său pe
trotuar, mergând spre casă.
Dupa un timp, s-a întors la Jaguarul său . Paguba pricinuită mașinii nu era mică, dar tânărul niciodată nu a dus mașina la reparat. A lăsat-o asa special ca să-i aducă aminte de următorul mesaj: „Să nu-ți trăiești viața atât de repede, încât să-l silești pe celălalt să-ți arunce o cărămidă, ca să-ți atragă atenția”.
Dumnezeu șoptește în sufletele noastre și vorbește inimilor noastre. Uneori, când nu avem timp să-L ascultăm, ne aruncă cu câte o cărămidă…
Și atunci rămâne la alegerea noastră dacă să ascultăm sau nu…

duminică, 5 iulie 2020

GRADINA SUFLETULUI

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un om l-a întrebat pe duhovnicul său:
- Părinte, aş vrea să fiu un bun creştin, să am o viaţă fără păcate. Ce trebuie să fac mai întâi, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, dacă ai o grădină în care plantezi tot felul de flori frumoase, aştepţi ca ele să crească? Aşa, fără să faci nimic, or să răsară?
- Nu, părinte, trebuie să le ud ........
- Dar dacă le uzi şi atât, vor creşte ele mari şi frumoase?
- Nu, părinte, trebuie şi să muncesc, să am grijă de ele, să nu fie distruse de buruieni ......
- Dar dacă le dai toate acestea, şi nu vor avea lumină, pot ele să crească?
- În nici un caz, părinte, atunci toată munca mea nu-şi are rostul, florile nu vor creşte niciodată.
- Acum ai înţeles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei grădini, în care sunt semănate cele mai frumoase flori: dragostea, credinţa, bunătatea, cumpătarea, omenia ......
Noi însă trebuie să avem grijă de această grădină din sufletul nostru, ca tot ce este acolo să înflorească. Doar astfel sufletul omului se umple de frumuseţe.
Ce trebuie să facem pentru toate acestea? Să avem grijă ca buruienile păcatelor să nu prindă rădăcini în suflet, să veghem mereu ca răul să nu se cuibărească în noi fiindcă, odată intrat, este foarte greu să-l mai scoţi.
Şi ce mai trebuie să facem pentru grădina sufletului? Să o udăm mereu cu apa dătătoare de viaţă, care este rugăciunea.
Dar ele tot n-ar creşte, dacă nu le-ar încălzi pe toate lumina binefăcătoare dragostei dumnezeieşti.
Şi unde ar putea găsi sufletele noastre mai multă căldură şi
lumină dumnezeiască, dacă nu în Biserică?!
E, poţi tu să-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante. Fii mereu atent la sufletul tău, ai grijă de el, fiindcă atunci şi Dumnezeu te va ajuta.
Doar aşa, prin munca noastră şi cu ajutorul Domnului, florile minunate sufletele noastre, adică dragostea, credinţa şi toate lucrurile bune pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, vor creşte nestingherite, iar viaţa ni se va umple de fericire.

"Toate lucrurile ne-au fost încredinţate nouă şi noi acestora. "
(Sfântul Ioan Gură de Aur )

ad

Bloguri urmărite

a