Mai erau cinci minute până să înceapă ora. Copiii de clasa a V-a alergau prin sală gălăgioşi, dar şi emoţionaţi.
La ora 16 fix aveau testare la religie. Când a intrat profesoara, tot freamătul ca de pădure în furtună s-a transformat într-o linişte de deşert tropical.
„Aş vrea să răspundeţi cu cuvintele voastre, simple, la două întrebări:
1. Cine este Dumnezeu?
2. Cum ştiţi că Dumnezeu există dacă nimeni nu l-a văzut?
În 20 de minute toţi copiii au finalizat lucrarea.
Profesoara le-a citit pe rând. 29 de lucrări, erau repetitive.
Cuvintele parcă erau aceleaşi:
„Dumnezeu e Tatăl nostru”;
„a făcut Pământul…marea şi tot ce există” ...
Dar a treizecea?
E lucrarea lui Gheorghiță ... un pici blond mărunțel.
„ Vino şi citeşte-ţi lucrarea în faţa clasei ”.
Copilul vine şovăielnic.
Se temea de o umilinţă în faţa colegilor. Lacrimile îi inundă obrajii.
Invăţătoarea îl încurajează...
Elevul începe citirea sughiţând:
„ Dumnezeu este ca şi mierea pe care mama o pune în fiecare dimineaţă în ceai la micul dejun. Eu nu văd mierea în ceaşcă, dar dacă mama nu o pune, simt imediat că lipsește ! Aşa este şi Dumnezeu.
Chiar dacă nu-L vedem, dacă El nu este în viaţa noastră, viaţa este amară şi nu are gust ”
Sala a explodat în aplauze !
Profesoara i-a mulţumit lui Gheorghiță şi a completat:
„Vedeţi copii, ceea ce face din noi înţelepţi nu e să cunoşti multe lucruri. Ci să fim simpli dar să ştim că Dumnezeu face parte din viaţa noastră ”.
Filosofii se chinuie să-L definească pe Dumnezeu cu idei. Pictorii îl scot din minte şi-L aştern colorat pe pânze. Preotii îl scot din suflet şi-L clădesc în cuvinte... Iar noi muritorii, tot nu înţelegem…
Dumnezeu nu e un concept greoi. E simplu ca şi cămaşa lui Hristos. E respirabil ca şi aerul proaspăt de ianuarie.
E dulce ca şi mierea !
Numai că nu poţi să ştii toate astea decât dacă l-ai gustat mai întîi !
____________
Vrei să trăieşti frumos, să trăieşti înţelept ?
NU UITA SĂ PUI ,,MIERE" ÎN VIAŢA Ta !
