Cu stomacul plin ? a spus demonul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Desigur, stomacul bătrânului nu era plin, vrăjmaşul exagera și îl jignea...
_____________
Aceasta este mărturia Parintelui Efrem de la Schitul Sfantul Andrei Serai din Muntele Athos, care își amintește de ziua în care părintele Ghervasie Paraskeuopoulos din Patra a izgonit un demon care o chinuia pe o tânără.
„ Odată, după terminarea Postului Mare, în după-amiaza Duminicii de Paști , a slujit Sfânta Liturghie apoi a mers la el în chilie să-și mănânce supica, făcută doar din ou și lămâie. Era după amiaza duminicii de Paști care urmase Sfântului Post, care a presupus multă asceză, și așa mai departe...
Își manca supa cu puțină brânză și un ou roșu, aceasta a fost masa lui pentru ziua aceea.
Deodata sosește o femeie care bate la ușă și în lacrimi îl roagă pe părintele să o ajute cu fiica ei care era posedată.
- Vino, te rog, să o ajuți! - zise femeia..
,, Să fie binecuvântată " - ii spune Bătrânul femeii..
Și-a terminat supa, a luat Epitrahilul și Molitfelnicul și au plecat.
Fata tânără era acasă într-o cameră pe pat, era posedată de un demon îngrozitor.
Când ușa casei a fost deschisă, fata a strigat din cameră:
,, Preote, cum vii tu să mă scoți cu stomacul plin ?
Nu plec nicaieri !!" - și a tăcut.
Părintele Ghervasie și mama acelei fete au ascultat aceste cuvinte.
Mama foarte jenată a spus:
- Părintele meu, te rog nu lăsa aceste cuvinte să te insulte, copila mea este posedată.
- Știu, știu fiica mea ,dar este mai bine să nu citim rugăciunea astăzi, ci să venim in altă zi să o citesc.
- Să fie cu binecuvântare, cum doriți ! -a spus femeia...
Femeia așteaptă, așteaptă, vin Rusaliile, după Rusalii, vine Duminica Mare ; in lunea Sfântului Duh, cineva bate la ușa femeii și se vede o targă ținută de 4 oameni.
Întins pe targă era Cuviosul Părinte Ghervasie; era epuizat datorită unei perioade de post de 50 de zile .
Terminase Postul Mare și totusi, apoi continuă să postească încă 50 de zile.
«Cu stomacul plin» nu ?! Îți arăt eu de data asta!" - trebuie să fi gândit Bătrânul...
De îndată ce diavolul care o poseda pe fată a simțit mirosul postului, al lacrimilor și al rugăciunilor acestui om sfânt, ce a zis?
„Nici nu vreau să te văd, preot ! Plec, plec, plec... nici nu vreau să te văd ! " și a plecat imediat și copilul a fost eliberat...
Iar apoi Părintele Ghervasie a spus cu smerenie:
„Fiica mea, dacă diavolul a plecat și Dumnezeu l-a izgonit, să nu mai citim acum rugăciunea..." - și nu a citit rugăciunea.
Dacă ar fi știut ei câte rugăciuni a făcut bătrânul pentru acest suflet! Bătrânul a făcut totul singur în chilia sa. Cine se mai sacrifică azi pe sine pentru un singur suflet ?!?
,, Cu stomacul plin?..." a spus demonul...

Desigur, stomacul bătrânului nu era plin, vrăjmaşul exagera și îl jignea...

Păcatul trupesc

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

„Un frate a zis: «Am căzut în păcat trupesc și mă tem să mai vin la obște».
Avva Ilie i-a zis: «Fiule, Dumnezeu nu te întreabă dacă ai căzut, ci dacă ai plâns.

Întoarce-te, că Dumnezeu este grabnic spre milă.»”

Reflecție duhovnicească – „Mai tare decât păcatul e întoarcerea”
Trăim într-o vreme în care păcatul nu se mai ascunde, ci defilează.
Desfrânarea a ieșit din umbră, s-a urcat pe ecrane, a intrat în telefoane și minți.
Tinerii o confundă cu iubirea. Bătrânii obosesc luptându-se cu ea.

Unii spun: „Așa sunt vremurile.”

Dar Avva Ilie ne spune altceva: „Dumnezeu nu te întreabă dacă ai căzut, ci dacă ai plâns.”
Cu alte cuvinte: nu fugi de Dumnezeu pentru că ai păcătuit.
Fugi de păcat ca să-L regăsești pe Dumnezeu.

Trăim într-o lume în care dacă ți se rupe telefonul, îl repari, dar dacă ți se rupe sufletul, îl ignori.
Trupul e spălat zilnic. Dar inima, care poate putrezi de rușine și vină, e lăsată nespălată.
Și vine Hristos și-ți spune:

„Vreau să te spăl Eu, nu cu apă, ci cu dragoste. Cu lacrimile tale. Cu iertarea Mea.”
Cei tineri poate cred că e „prea târziu”. Că dacă au căzut o dată, nu mai are rost.
Unii bătrâni poate își spun: „Ce să mai schimb acum, la vârsta asta?”
Dar Domnul n-are ceas și nici calendar. El are numai clipa pocăinței – și aceea e întotdeauna «acum».
Avva Ilie n-a întrebat ce păcat a făcut fratele. Nici cât de des. Nici cât de rușinos.
Ci a întrebat doar dacă a plâns.

Căci lacrima sinceră nu minte. E semn că omul încă mai vrea să fie iubit de Dumnezeu.

Și Dumnezeu, paradoxal, nu fuge de păcătos, ci aleargă după el.

Să nu ne temem de cădere. Toți am căzut, într-un fel sau altul.

Să ne temem doar să ne obișnuim cu căderea, să nu ne mai doară, să nu mai vrem să ne ridicăm.
Pentru că iadul nu e plin de oameni care au greșit, ci de oameni care n-au mai vrut să se întoarcă.
Și când îți e rușine să vii la spovedanie, adu-ți aminte că Dumnezeu a văzut deja totul.

Nu vrea explicații. Vrea inima ta zdrobită, sinceră, întreagă.

Așadar, frate, soră, tânăr, bătrân – nu te uita la ce-ai fost ieri.
Uită-te la ce poți fi azi dacă te întorci.

Căci Hristos te caută, nu ca să te pedepsească, ci ca să te spele de vină, cu lacrimile tale și cu sângele Lui