"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!
Mă aflam într-un magazin, în sectorul cu jucării. Cu coada ochiului am observat un băiețel de vreo cinci ani, care ținea în brațe o păpușă. Îi mângâia mereu părul și o strângea cu grijă la piept. Mă întrebam pentru cine oare să fie destinată această păpușă. La un moment dat băiețelul s-a întors către doamna care stătea lângă el și a întrebat-o:
– Mătușă, ești sigură că nu-mi ajung banii?
– Ți-am spus că nu ai destui bani ca s-o cumperi, i-a răspuns femeia, pierzându-și puțin răbdarea.
Apoi mătușa sa i-a cerut să stea acolo și s-o aștepte puțin. Femeia a plecat în grabă, iar băiețelul a rămas în acel loc ținând păpușa în mâini. Atunci eu m-am îndreptat spre copil și l-am întrebat cui voia să dea păpușa.
– Această păpușă a vrut-o surioara mea pentru Crăciun mai mult decât orice, mi-a răspuns băiețelul. Era sigură că i-ar fi adus-o Moș Crăciun.
I-am spus că poate i-a și adus-o, dar acela mi-a spus cu durere:
– Nu. Moș Crăciun nu poate merge acolo unde este acum surioara mea… Trebuie să dau păpușa mamei, care i-o va duce.
În timp ce spunea acestea, ochii i se umpluseră de lacrimi.
– A mers să-L întâlnească pe Hristos. Tata spune că și mama va merge peste puțin să-L întâlnească pe Hristos. M-am gândit că ar putea să ia păpușa și să i-o ducă surioarei mele.
Inima parcă mi se oprise. Băiețelul și-a ridicat privirea spre mine și mi-a spus:
– I-am spus tatei să-i spună mamei să nu plece imediat, ci să mă aștepte până ce mă voi întoarce de la magazin.
Apoi mi-a arătat o fotografie, în care era el cu păpușa în brațe, și mi-a spus:
– Vreau ca mama să ia și această fotografie, ca să nu mă uite. O iubesc mult pe mama și nu vreau să mă lase, însă tata spune că trebuie să meargă împreună cu surioara mea.
Apoi și-a plecat capul și a rămas tăcut. Atunci eu am scos din geantă niște bani și l-am întrebat pe copil:
– Hai să mai numărăm odată banii tăi, ca să fim siguri câți sunt.
– Sunt de acord, dar e nevoie de mulți bani și nu am atâția.
Atunci eu am aruncat pe ascuns niște bani printre ai lui și am început să numărăm. Erau mai mulți decât îi trebuiau. Atunci băiețelul a șoptit:
– Mulțumesc, Hristoase al meu, că mi-ai dat destui bani!
Apoi s-a uitat la mine și mi-a spus:
– I-am cerut lui Hristos să facă ceva să am destui bani ca să cumpăr o păpușă, ca mama s-o poată duce surioarei mele. Și El a auzit rugăciunea mea. Voiam să am destui bani ca să cumpăr și un trandafir alb pentru mama, însă nu îndrăzneam să-I cer. Dar El mi-a dat destui bani, ca să pot cumpăra și păpușa și trandafirul alb. Știți, mamei îi plac foarte mult trandafirii albi…
După câteva minute mătușa sa s-a întors, iar eu m-am depărtat împingându-mi căruciorul. Mi-am terminat cumpărăturile cu un sentiment cu totul diferit de cel cu care le începusem. Nu-mi puteam scoate din minte chipul băiețelului. Apoi mi-am adus aminte de un articol din ziar, în care se spunea că cu câteva zile mai înainte un șofer beat a lovit o mașină în care tocmai intra o femeie tânără cu fiica ei. Fetița a murit pe loc, iar mama era grav rănită. Să fie oare familia băiețelului?
După două zile am citit în ziar că acea femeie tânără a murit. Nu am putut să nu merg să cumpăr un buchet de trandafiri albi și să-i duc la bisericuța cimitirului unde se afla trupul ei. Era acolo și ținea în mâini o păpușă, un trandafir alb și fotografia cu băiețelul din magazin.
Am plecat de acolo plângând. Am simțit că viața mea s-a schimbat pentru totdeauna.
Dragostea pe care o avea acel băiețel pentru mama și surioara lui era atât de mare, dar într-o clipeală de ochi un șofer beat i-a dus atât de departe…
sursa marturieathonita.ro
