(versuri: Eliana Popa)
Doamne-n ceasul Judecății, cum voi sta in fața Ta
Ce răspuns voi da, Stăpâne pentru toată viata mea?
Ce iti voi aduce Doamne, că-s lipsit de fapte bune
Doar păcate-am strâns de-a lungul vietuirii mele-n lume !
Doamne-n ceasul Judecății, voi fi singur, ne-nsotit
De prieteni si de neamuri ,si de cei ce m-au iubit,
Voi fi eu si cu acela, ce-mpreună călător
M-a urmat pe calea vietii: ingerul meu păzitor !
Doamne-n ceasul Judecății, voi fi slab si zdrențăros
Că nu mi-am croit din fapte, pentru cer veșmânt frumos
Nici n-am oferit eu straie, cersetorului cel gol
Ca să-mi dai un colt de rai, drept răsplată-n locul lor!
Doamne-n ceasul Judecății, lângă Tine-or sta si sfintii,
Și străbunii mei cei vrednici, tot soborul cu Părinții
Și m-or intreba cu totii, dacă am păstrat curată,
Sfântă mea credintă-n Domnul ce mi-a fost de ei lăsată!
Doamne-n ceasul Judecății, vor veni să mă acuze
Toti pârâsii mei din lume, care-atunci or să se-amuze
Că nu am voit a face socoteală de-mpăcare,
Când inca mergeam in viata, deseori pe-aceeasi cale !
Doamne-n ceasul Judecății, imi vei cere si talantul
Îngropat cu nepăsare, ne-nmultindu-l cu un altul,
Îmi vei socoti simbria...dar sunt lenesul din turmă
Că nu am venit la lucru, nici in ceasul cel din urmă !
Doamne-n ceasul Judecății, mă vei intreba de cruce
Ce mi-ai harazit-o mie să o pot cândva a duce
Am purtat-o cu cârtire, fără a-Ti mulțumi Ție
Socotind că nu e-aceea ce mi s-ar potrivi mie !
Doamne-n ceasul Judecății, rău voi plânge-n fața Ta,
Nici răspuns, nici fapte bune, nici nu știu, nici pot a-Ti da,
Șters voi fi din cartea vieții, către iad biet călător,
Chinuit pe veșnicie... fără înger păzitor!
Doamne-n ceasul Judecății, mila Ta să biruiască
Judecata si osânda, pentru fapta mea lumească,
Că nu-s vrednic de-ndurare, dar o iau mijlocitoare
Pe iubita Ta Măicuță, Preacurata Născătoare !
( din volumul de poezii : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii")
