Era un frate care viețuia într-o chinovie și se supăra adeseori. Socotind că pricina mâniei sale este locul și cei din jur, a ieșit din chinovie și s-a dus într-un loc deosebit, gândind că, neavând cu cine să se tulbure, va scăpa de patima mâniei.
Dar într-una din zile, umplând paharul cu apă și punându-l jos, paharul s-a răsturnat. Apoi, umplându-l a doua și a treia oară, iarăși s-a răsturnat. Atunci fratele, fiind batjocorit de diavol, s-a mâniat pe pahar și l-a sfărâmat.
Astfel, s-a arătat că nu locul trebuia schimbat, ci voința.
Ps: Când ne închipuim persoane cu care ne certăm, avem de a face cu ispite despărțitoare de la diavolul, din cauza mândriei sau a ambițiilor noastre, din pricină că ne amintim de niște jigniri ce ni s-au adus. Când ne închipuim persoane care stârnesc în noi pofta de desfrâu, care în beția ei uită de toate, avem de a face cu mișcări iscate în noi de îmbuibare, stăpânită și ea de egoismul lor. Ispitele de plăcere ne vin noaptea, cele de mânie – ziua. Sfântul Dumitru Stăniloae, Filocalia XI, p. 177 , Ed. Humanitas
Viețile sfinților pe luna ianuarie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. - Ed. a 3-a. - Vânători-Neamț: Mănăstirea Sihăstria, 2006, ISBN 978-606-8217-19-2, pp. 434-435
