ÎNVIAZĂ-MĂ, HRISTOASE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Preot Sorin Croitoru

 
Înviază-mă, Hristoase,
Căci sunt mort, deși sunt viu,
Am murit pe dinăuntru
Și în suflet sunt pustiu.

Lenevirea mea prea multă
La ispita celui rău
M-au îndepărtat, Iisuse,
Prea mult timp de harul Tău.

M-am uscat precum smochinul
Cel de Tine blestemat,
Sunt lipsit de fapte bune
Și rodesc numai păcat.

Am pierdut Lumina, Doamne,
Nu mai pot să fac nimic,
Mi-a rămas numai suspinul
Și din lacrimă un pic.

Tot ce reușeam odată
Azi îmi e nespus de greu;
Am nevoie de putere
De la Însuși Dumnezeu.

Înviază-mă, Iisuse,
Domnul meu Cel bun și blând,
Prinde-mă de mână, Doamne,
Ca pe Petru oarecând,

Scoate-mă din patimi, Doamne,
Fiindcă rău m-am încâlcit,
Sunt ca oaia cea pierdută
Și ca mielul rătăcit.

Întru totul mă asemăn
Fiului risipitor;
Zac în tina vieții mele
Și de Har îmi este dor.

Câți argați mănâncă bine
La Stăpânul lor în cer,
Iar eu, fiu, de-atâta foame
Mă usuc încet și pier..

Sunt ca „omul oarecare”,
Cel „lăsat aproape mort”:
Deși trupul meu e teafăr,
Mii de răni în suflet port..

Te aștept oftând, Hristoase,
Ca să îmi aduci alean,
Taie, curăță și coase,
Fii al meu Samarinean,

Toarnă-mi untdelemn pe suflet,
Spală-mi rănile cu vin,
Iar pe umeri pune-mi, Doamne
Haină albă de creștin,

Înviază-mă din moartea
Unei vieți trăite rău,
Ia-mă-n turma Ta, Hristoase,
Ca pe mielușelul Tău.

Amin
(22 mai 2026)

Mare folos aduce omului simplitatea.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                         

Un gând bun, o vorbă bună!


Se spune despre un cioban simplu ca isi dorea foarte tare sa-l vada pe Hristos. Auzise ca pentru aceasta trebuie sa urmezi „calea cea dreapta”. Increzator in cuvintele Scripturii, a luat textul in inteles literar si a pornit la drum, fara sa se abata in stanga sau in dreapta, ci a mers drept inainte.
Dupa cateva ore de mers ajunse la o manastire. Egumenul il primi inauntru, si, vazand ca este om simplu si nevinovat, il trecu in rand cu ceilalti frati si-i dadu spre ascultare sa faca ordine in sfantul locas. In timp ce noul frate facea curatenie prin altar vazu un Om rastignit pe cruce, un Om pe care nu-L vazuse niciodata si-l intreba pe egumen: „Parinte, cine e omul acesta?” Stiindu-l om simplu si voind sa-i vada reactia, egumenul ii ascunse adevarul si-i zise: „Acesta este un frate mai vechi pe care l-am pedepsit eu ca nu-si facea treaba cum trebuie in biserica.”
Crezand ceea ce-i spusese egumenul, fratele nou sosit se puse pe ganduri si se gandi sa-i aline suferinta Omului de pe cruce. Cand iesea de la trapeza, lua cu el mancare si o punea langa cruce, spunand: „Vino si mananca, poate iti este foame!” Intr-o zi se intampla minunea si Omul cobori la masa. Staretul afla si merge cu ciobanul devenit calugar sa vada minunea si intr-adevar Hristos cobora de pe cruce si manca din bucatele ce le aducea fratele de la masa.
Atunci il cunoscu ciobanul pentru prima data pe Hristos si primi fagaduinta ca va avea un loc pregatit in Impartia lui Dumnezeu. Nu trecu mult timp si fratele cel simplu se muta la Domnul, bucurandu-se vesnic de roadele sfintei sale simplitati.
Ne spun Parintii ca la inaltimea cerului se ajunge numai daca vei cobori in adancurile smereniei cele de multe feluri. O latura a acestei virtuti este simplitatea. Ea se castiga fara studiul cartilor si este un rod al rugaciunii si un dar de la Dumnezeu care ne mentine in starea de prunci, adica asemenea lor in nevinovatie si nu in putinatatea mintii.
A fi om simplu nu inseamna a fi om cu minte putina, ci a cauta drumul spre Dumnezeu urmand calea cea mai scurta, fara a te complica in explicatii, iscodiri, facand orice lucru cu gandul ca Dumnezeu coboara si-ti implineste neputinta.
Asupra omului simplu vine harul lui Dumnezeu si-i lumineaza viata, ii aduce fericire pe chip si bucurie in inima. Omul simplu are cele mai mari sanse de a-L vedea pe Dumnezeu pentru ca nerautatea din inima ii deschide calea descoperirii lui Dumnezeu. Asa cum in cel mandru nu-si poate face loc harul, asa in cel simplu nu-si poate face loc pacatul, iar acolo unde nu poate intra pacatul, harul vine si desavarseste lucrarea noastra, aducand sfintenie, dar si binecuvantare.
Sa le urmam si noi exemplul sfintilor si sa mergem la intalnirea cu Dumnezeu lasand la o parte mandria, imbracati in vesmantul simplitatii. Simplitatea este semnul distinctiv dupa care ingerii ne cunosc si ne atrag mai repede la Dumnezeu, umpland sufletul de dar si de bucurie.