Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

miercuri, 14 august 2019

Pe Muntele Sionului la Mormântul Maicii Domnului din Ierusalim

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




     Inainte prăznuirea Adormirii Maicii Domnului - cuvant din "Proloage". Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage.
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace.
Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei.
Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim.
Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut, pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu.
Si, sosind pe Muntele Sinului, in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea.
Pe scurt, dupa credinta Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava!
„Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob Lucruri pline de slavă au fost spuse despre tine, cetate a lui Dumnezeu!” Ps 86: 1-3 Întâlnit de peste 150 de ori în Biblie, cuvântul „Sion” în esenţă înseamnă „fortificaţie”. În Biblie, Sionul este deopotrivă cetatea lui David şi cetatea lui Dumnezeu.
Pe parcursul Bibliei, cuvântul „Sion” trece de la a se referi în primul rând la o cetate fizică la a avea un înţeles mai spiritual.
Sion (ebraică Tzion sau Țion) este amintit în Tanah biblia evreilor, mai întâi ca cetate a iebusiților, iar mai apoi ca așezare fortificată ebraică în vremea regelui David, fiind situat în zona colinei sau muntelui cu acelaș nume, în partea de sud-est a Ierusalimului de azi.
După cucerirea și întărirea cetății sub regii David, și Solomon, iar mai apoi în perioada exilului babilonean, Sion a devenit treptat un simbol al speranței mesianice a evreilor. Această tradiție și-a găsit oglindirea în profețiile prorocului Isaia.
Prima menţionare a cuvântului „Sion” în Biblie este: „Dar David a pus mâna pe cetăţuia Sionului: aceasta este cetatea lui David.”
Sionul, prin urmare, a fost iniţial numele vechii fortăreţe iebusite din cetatea Ierusalim. Apoi, Sionul a ajuns să denumească nu numai fortăreaţa, ci de asemenea cetatea în care se afla aceasta.
După ce David a capturat „cetăţuia Sionului”, Sionul a fost numit „cetatea lui David” (1 Regi 8.1, 1 si 2 Cronici).

marți, 13 august 2019

Stau la usă si bat...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Într-o familie de oameni credincioşi din Scandinavia, tatăl obişnuia ca în fiecare seară să citească din Biblie tuturor celor din casă adunaţi în jurul mesei.
Într-o seară, tatăl deschise şi citi vorbele Mântuitorului: "Iată Eu stau la uşă şi bat." Auzind acestea, copilul cel mai mic al casei se sculă repede şi, pe deplin încredinţat că aşa este precum citise tatăl, se duse către uşă să deschidă.
Tatăl îi zise:
- "Ce vrei să faci?".
Copilul răspunse:
- "Mă duc să deschid Domnului, că dacă nu mă duc, El pleacă".
Toţi ai casei se cutremurară de credinţa copilului.

Aşa trebuie să ne grăbim şi noi să deschidem uşa inimii noastre, Celui ce ne spune fără încetare şi cu dragoste: "Iată Eu stau la uşă şi bat."

duminică, 11 august 2019

Pentru cei care obișnuiesc să drăcuie !!!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Odată o femeie s-a dus speriată la preotul satului, Sf. Arsenie al Capadociei și i-a spus:

– Vino repede, părinte Arsenie!
– Ce se întâmplă?
– A dispărut leagănul în care era pruncul meu.
Acela, având o presimțire lăuntrică, a privit-o aspru.
– Cum a dispărut? Ia spune-mi, ce s-a întâmplat exact?
– Iată, a răspuns ea plângând, pentru că pruncul meu plângea încontinuu, m-am enervat și l-am trimis diavolului. Vai, ce-am făcut! Te rog, părinte Arsenie, fă ceva căci voi înnebuni.

Părintele a deschis îndată Psaltirea și a citit ceva din ea.
Când a terminat – ce minune! – leagănul cu pruncul în el, a apărut în locul unde fusese înainte.

Cu smerenie si dragoste crestineasca, DOAMNE AJUTA! AMIN.

https://www.facebook.com/groups/SfinteleIcoaneOrtodoxe/

joi, 8 august 2019

Trandafirul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută


Un om a plantat un trandafir, plin de speranţă a început să-l ude, şi înainte ca acesta să înflorească l-a examinat. A observat mugurul care avea să iasă curând, dar a observat şi spinii de pe tulpină şi s-a gândit: „Cum poate o floare atât de frumoasă să provină dintr-o plantă atât de plină cu spini ascuţiţi?” Întristat de acest gând, a uitat să mai ude trandafirul, şi chiar înainte să înflorească, trandafirul a murit.Aşa se întâmplă şi cu multi oameni. În fiecare suflet există un trandafir. Calităţile pozitive plantate în noi la naştere, se dezvoltă pe pământul cu spinii greşelilor noastre. Mulţi dintre noi când ne uităm la noi înşine, vedem doar spinii, defectele.
 Devenim disperaţi de gândul că nimic bun nu este în noi. Neglijăm să udăm binele din noi, şi este posibil ca acesta să moară. Nu suntem conştienţi de potenţialul nostru.
         Unii oameni nu văd trandafirul din interior şi au nevoie de alţii ca să le arate. Una din cele mai frumoase calităţi de care poate dispune o persoană, este aceea de a trece peste spinii celuilalt şi de a găsi trandafirul. Aceasta este una din caracteristicile iubirii…să priveşti o persoană, să cunoşti defectele sale şi s-o accepţi în viaţa ta…în tot acest timp recunoscând nobleţea sufletului său. Ajută-i pe ceilalţi să-şi învingă defectele.
 Dacă le arătăm „trandafirul” din ei, îşi vor învinge spinii. Numai atunci vor reuşi să înflorească de mai multe ori .

Betivul pocăit...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Un betiv notoriu s-a intors la DUMNEZEU printr-o convertire spectaculoasa .Nu mult dupa aceea s-a dus la biserica intr-o duminica si a pus ultimul banut la colecta . Rezultatul a fost ca a trebuit sa vina pe jos de la biserica nemaiavand bani pentru biletul autobuzului.

Carciumarul a auzit de aceasta intimplare si l-a luat in bascalie cu prima ocazie caind s-a intilnit cu el ."Am auzit ca te-ai prostit de tot . Ti-ai dat ultimii bani la biserica si ai venit pe jos acasa " , a spus acesta ranjind batjocoritor .

"Nu m-am prostit nici macar pe jumatate cum ma prosteam cind dadeam ultimul banut carciumei dumitale "a ripostat omul . "Atunci iti dadeam ultimul banut si nici macar nu puteam sa merg pe jos acasa . Mă duceau altii "



Sfintii Zilei

Arhivă blog