Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta POEZII. Afișați toate postările

vineri, 16 mai 2025

LUPUL ȘI OILE (fabulă de Diana Sava Daranuța)

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


– Sunt cu voi! le zise lupul
Oilor în adunare.
Eu de azi îmi schimb statutul –
Mă declar: smerită „OAIE!”

Simt că inima îmi bate
Doar la unison cu voi
Și visez eu zi și noapte
Să mă fac cioban la oi!

Stâna voastră îmi e dragă,
Frații mei și dragi surori,
Vă prezint o listă-ntreagă
De principii și valori!

Eu sunt calea voastră bună,
La-ndoială nu mai stați,
Să luptăm toți împreună
Cu dușmanii cei colțați!

De aveți vreo întrebare,
Eu vă rog, nu ezitați,
Chiar acum la încercare,
Să mă puneți, dragi fârtați!

Dacă vreți, vă scriu pe foaie,
Nu gândiți că dau din fleancă!
Pot să-mbrac cojoc de oaie
Și să-mi pun la gât talancă!

Eu vă zic, că nu-i minciună –
Martor cerul și pământul,
Că în nopțile cu lună
Doar la voi îmi este gândul!

– Măi, ce bine-i zici matale,
Un berbec bătrân îi zise,
Am și eu o întrebare,
La mesajele transmise!

Dar mai înainte, frate,
Hai, să ne-așezăm la masă,
Să mâncăm pe săturate
Iarbă verde și mustoasă!

Printre oi se-așază lupul
Se apleacă, se îndoaie,
Încercă să pască iarbă,
Dar degeaba, că nu-i oaie...

– Totuși, care-i întrebarea,
Se-arătă el indignat,
Că n-am timp de sărbătoare,
De băut și de mâncat...

Și berbecul îi răspunse:
– Văd că nu îți place iarba...
Dar, când foamea te-a ajunge,
Ce-o să faci? Vei suge laba?

Poți să-ți pui la gât talancă,
Poți să-mbraci cojoc de oaie,
Dar nu s-a văzut vreodată
Lupul să mănânce paie...

Și-apoi, firea ta colțată
Va ieși la prima foame...
Pleacă, lup hain îndată,
Cât nu te-am luat în coarne!

Care e aici morala?

De când lumea e făcută,
Mulți se văd stăpâni la oi...
Și conduc adesea turma
Cei cu colții de lupoi...

Autor: Diana Sava Daranuța
Din volumul ”Fabule”, 2021

sâmbătă, 26 aprilie 2025

Omule, faptura Mea,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


                    

Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.

Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! -

marți, 18 martie 2025

ÎN GENUNCHI MĂ-NTORC LA TINE..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

     

de Preot Sorin Croitoru

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Bunule Mântuitor:
Eu sunt "oaia cea pierdută",
Vino să îmi fii Păstor!

Eu sunt "omul oarecare"
Tâlhărit de cel viclean..
Vino să îmi vindeci rana,
Bunule Samarinean!

Sunt tâlharul de pe cruce
Răstignit de-a dreapta Ta;
Te implor, promite-mi, Doamne,
Că în Rai mă vei lua!

Sunt acea femeie care
A fost prinsă-n adulter..
Nu mă osândi, Hristoase,
De pe tronul Tău din cer!

Eu sunt vameșul din Templu
Cel cu sufletul zdrobit:
Milostiv îmi fii, Iisuse,
Pentru câte și-am greșit!

Eu sunt desfrânata care
Te ștergea cu părul ei.
Nu uita, Iisuse Sfinte,
Lacrima din ochii mei..

Sunt la fel ca Simon Petru,
Fiindcă Te reneg mereu,
Căutând să plac la oameni,
Nu să-I plac lui Dumnezeu..

Si cu Saul mă asemăn,
Judecând și osândind,
Cu cei fără de credință
Prea necruțător fiind.

Îmi duc viața-n întuneric
Ca și orbul Bartimeu,
Dar precum cândva acela,
"Doamne, vreau să văd!" strig eu.

Slăbănogul din Vitezda
"N-avea om" și-a spus sfios;
Eu Te am pe Tine, Doamne,
Si tot sunt neputincios!

În genunchi mă-ntorc la Tine,
Iisuse-al meu iubit,
Semănând cu personaje
Despre care am citit;

Ca și lor atunci, și mie
Dă-mi un strop din mila Ta.
Ca și ei atunci, Hristoase,
Te voi binecuvânta!

marți, 11 martie 2025

Flămând şi gol, făr-adăpost,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Flămând şi gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!

Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi

Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vrem pământ!
...O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.

Băieţii tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!

Flămânzi copiii-n drum ne mor
Şi ne sfârşim de mila lor -
Dar toate le-am trăi uşor
De-ar fi pământ!

...De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.
Şi-n urma lacomului plug
Ies oase şi-i păcat!

Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos
Din case goi, în ger şi-n vânt,
Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -

O, pentru morţi şi-al lor prinos
Noi vrem pământ!
...Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,

Că nu-şi vor bate-ai voştri joc
De noi, dacă murim.
Orfani şi cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,

Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - şi noi creştini suntem!
Şi vrem pământ!

...N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Şi parcă l-aţi uitat!

Aţi pus cu toţii jurământ
Să n-avem drepturi şi cuvânt;
Bătăi şi chinuri, când ţipăm,
Obezi şi lanţ când ne mişcăm,

Şi plumb când istoviţi strigăm
Că vrem pământ!
...Voi ce-aveţi îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi

Noi mame şi surori şi fraţi!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump şi sfânt,
Că el ni-e leagăn şi mormânt;

Cu sânge cald l-am apărat,
Şi câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

...N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!

George Coşbuc

joi, 20 februarie 2025

Era odată...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Se învârte a vieții roată,
Totul s-a întors pe dos.
Nu e cum era odată,
Nu-i nici lumea cum a fost.

Pân mai ieri într-o odaie
Încăpeau toți laolaltă
Părinții cu copii-o droaie
Și buneii pe lejancă.

După sobă și pisica
La călduț torcea de zor.
Iar bunica cum furnica
Scotea pâinea din cuptor.

-Ce dulce era bostanul
Fiert într-un ceaun pe plită!
Se lingea pe bot motanul
Când îi dam o bucățică.

În casele astea vechi
Fericiți cu toți trăiam.
Cu gurile pân la urechi,
Voioși seara adormeam.

Astăzi unii au palate,
Case mari și cu nivele...
Însă rămân din păcate
Cuiburi pentru cucuvele.

Vântul șuieră cu anii
Printre odăile reci...
-La ce-ți mai ajută banii,
Dacă-ți faci muzeu și pleci?

Fericirea, nu se ascunde
Printre bani și bogății.
Dar se duce acolo, unde
Casa-i plină de copii.

Acolo unde pisica
Se joacă c-un ghem de ață.
La casa unde bunica
Ține nepoței în brațe.

Fericirea e ascunsă
Într-o casă bătrânească.
Unde candela aprinsă
Luminează în fereastră.

Natalia Mazilu-Miron


marți, 4 februarie 2025

... ÎNGERUL PĂZITOR ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Versuri de preot Alin Panduru

   "Mi-am găsit Îngerul trist,
   Sta la umbra crucii sale,
   Obosit de-atâta ură, 
   De minciună, de trădare.

Și l-am întrebat de-i bine,
Nu a vrut să îmi răspundă, 
M-a privit cu un surâs trist,
Și-a-nceput din nou să plângă,

 Doamne, unde e dreptatea,
 De-aș putea ceva sa-Ți cer,
 Fă-mă Îngerul de pază,
 Îngerului meu din Cer.

    I-a ajuns atâta vreme,
    Cât a ispășit săracul,
    Să vegheze zi și noapte,
    Ca să-mi curețe păcatul.

Și să-l las un pic să doarmă,
Să-l veghez și eu o noapte,
Și să-mi trag un pic suflarea,
Prea l-am obosit cu toate!

   Doamne, te rog să ai milă,
   De-al meu Înger păzitor,
   De-ale mele neputințe,
   Aripile îl tot dor".

marți, 28 ianuarie 2025

ÎN GENUNCHI TE ROG EU DOAMNE...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Doamne, te rog să mă ierți pentru traiul fără rost, dintre toată omenirea, eu sunt cel mai păcătos.
Eu sunt fiul rătăcit, ce mă-ntorc și plâng la Tine, nu mă izgoni, mă iartă și ai grijă și de mine. 
Să mă ierți iubite Doamne, că deși nu știu a da, cu lipsă de rușine cer iertare-n fața Ta.
 Te-am mâhnit și supărat cu-ncăpățânarea mea, iar în ruga mea săracă, tot mereu am vrut ceva! 

Cu rușine azi gândesc : oare cum am îndrăznit, și-am îngenunchiat mereu, precum viermele-ncâlcit ? 
N-am știut decât să-Ti cer, să Te rog a m-ajuta și nu aș fi meritat, nici numele-a-Ti pronunța! 
Însă Tu și Fiu-Ți Doamne, chiar dacă des v-am greșit nu mi-ați întors spatele, voi mereu m-ați sprijinit.
 Ați fost prezenți lângă mine, v-am simțit, în felul meu, m-ați îndreptat doar spre bine și m-ați ușurat de greu.

 Mi-ați lăsat pe Maica Sfântă, la nevoi și la necaz, cu iubire să îmi șteargă lacrima de pe obraz
 Si atunci când am nevoie să-mi aducă alinare, de-am plâns la icoana Ei, am primit mereu salvare!...
 Spun cu sufletul umil, Doamne nu mă urgisi, 
Tu ajută-mi neputința, să Te pot cu drag sluji. 
Tată, Tu ai spus mereu : "cere-mi, și Eu îți voi da...

 "VREAU DOAR A TA MÂNTUIRE, 
NUMELE-ȚI A LĂUDA
 ȘI SĂ-TI AMINTEȘTI DE MINE, 
ÎN ÎMPĂRĂŢIA TA AMIN

joi, 23 ianuarie 2025

MAI IARTĂ-NE O DATĂ DOAMNE!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Mai iartă-ne o dată Doamne,
Te rog, mai iartă-ne o dată!
Că stăm cu ochii spre icoane
Şi strigăm către Tine: Tată!

Mai pleacă-ți fruntea peste noi,
Te rog, mai mângâie-ne o dată!
Că suntem căzuți în nevoi
Şi lumea toată-i disperată.

Mai ‘tinde mâna Ta cea mare,
Te rog ,ridică-ne de-ndată!
Din boala grea, molipsitoare,
Ce a cuprins suflarea toată.

Mai vindecă-ne Doamne iară,
Te rog, mai vindecă-ne o dată,
Ca şi pe orb odinioară...
Când i-ai redat vederea toată.

Mai fie-ți milă de noi Doamne,
Te rog, o dată ne mai scapă!
Trimite Sfinții din icoane,
Să ne mai de-a un strop de apă.

Mai iartă-ne o dată Doamne,
Pe toți care te-am răstignit
Căci datu-ne-ai destule semne,
Când turma Ta s-a rătăcit...

Noi ca şi oile pierdute,
Uitat-am de Stăpânul nost’
Şi-acum în vremuri gri, cernite
La Tine cerem adăpost...!

Şi ne rugăm precum săracul,
Că toți suntem neputincioşi...
Trimite-ne din Cer, Tu, leacul!
Ne vindecă, ca pe leproşi...

Te rog, mai iartă-ne o dată!
Căci ne-am întors la Tine iară
Şi lumea e îngenuncheată,
Cerând ca boala să dispară.

duminică, 5 ianuarie 2025

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut...



Motto:"De ziua lui,
A marelui
Vasile,
Îmi amintesc de vremuri trecute,
De vremuri acum mute,
De vremuri despre care acum, pot să vă povestesc,
Cum e și firesc,
Despre bunica mea,
Draga de ea."
Dumnezeu s-o odihnească
Pe bunica mea,
Acolo unde a plecat
În alt tărâm minunat.
Ea îmi spunea și cânta așa:
"Du-te Glută pe Vale-afundă,
Că vine Pila cu Pilau,
Să ducă supărările,
Să sece bolile!"
Bunica mea,
Mă iubea,
Și mereu îmi cânta
Cât era de lungă ziua.
Bunica mea,
Mă dansa,
În soba mare în care ardea
Focul în șpoiertul unde cocea
Colacul, ce era plăcerea mea.
Pâine și cârnați afumați
Ne dădea bunica mea,
De câte ori iarna, o colinda
Toată nepoțimea,
Ce-i umplea avlia,
Ce-i lumina, fața de bucurie
Și-i creștea inima de fericire si mândrie.
Bunica mea,
Draga de ea,
Dintre toate bunicile mele
Pe ea am iubit-o și dincolo de rele,
În toate zilele mele.
Era o femeie simplă și needucată,
Dar era atât de minunată!
Era veselă și muncitoare,
Mereu se trezea cu soarele-răsare.
Când pe Roza o mulgea,
Cu mine se juca,
Când îmi dădea
Laptele a bea,
Și mă stropea pe față,
Să-mi dea o noua și frumoasă zi din viață.
Bunica mea,
Draga de ea,
A dus o viață grea,
Dar nu se lăsa
Copleșită de ea!
Era veselă mereu,
Oricât îi era de greu.
Mă punea să-i cânt,
La capăt de rând,
Atunci când
Săpa sau plivea,
Grăgina ce o avea.
Bunica mea,
Draga de ea!
Bunica mea,
Simplă cum era,
Mă învăța.
Și doar acum am aflat,
Câte lucruri minunate m-a învățat.
Ea îmi spunea
Despre sarea
Cea bună sau rea,
Ce fără de preț era.
Sarea fără de care
Nici o mâncare
Nu e bună sub soare.
Sarea care, de blesteme ne păzea
Și lua tot răul cu ea.
Bunica mea,
Draga de ea!
În ograda sa,
Bunica mea,
Avea,
O mulțime de hoare,
Care mai de care,
Și pe toate le numea
Bunica mea.
Hoarele și le iubea
Bunica mea.
Iar hoarele o ascultau,
Și așa cum vroia ea făceau.
Ograda ei era o lume și o împărăție minunată,
De Preaînalt dată și lăsată,
De mulți neștiută și neaflată.
Era o împărăție
Plină de iubire,
Și nu știu unde a plecat fără să știe,
Spre veșnicie,
Cu bunica mea cu tot.
Era atunci când bunica a zburat
Spre locul unde de demult a plecat.
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce dor mi-e acum de ea!
Pe bunica mea Mama Gia,
O chema.
Era mama-pământ,
Loc minunat de legământ,
Atât de sfânt!,
În Cerneteazul, sat minunat,
În care într-un timp m-am aflat.
Ca în orice alt sat de neuitat,
De unde timpul nu a plecat,
Ci a încremenit și pe loc a stat.
Era împărăția ei și a mea, vrajită,
Și mă simțeam acolo atât de ocrotită și împlinită,
Încât cât era ziua de mare,
Mereu zburam și cântam sub soare!
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Ce tânără era,
Și ce forță zăcea
Și avea în ea!
Era slabă toacă,
Dar ziua și viața-i a dansat-o parcă în joacă.
Bunica mea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Draga de ea,
Acum, scriind, am plâns după ea.
Ce dor îmi e acum după ea!
Ce dor îmi e de Draga de Bunica mea!
Bunica mea.
Ce mult aș vrea
Să semăn cu ea!
Acum plâng după bunica mea,
Plâng după copilaria mea!Nesselwang, 02.01.2023, ora 4,40÷5,03căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

sâmbătă, 4 ianuarie 2025

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse,...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Cum pot să răsplătesc lucrarea ce ai făcut în viaţa mea?
Mi-ai pus picioarele pe stâncă când bâjbâiam în noaptea grea,
M-ai dus la ape de odihnă, precum păstorul oaia sa,


Din dragoste, mi-ai dat povaţă şi-ai pus în mine-nviorare,
Mi-ai dat puterea de-a învinge orice ispită pe cărare,
Atunci când încercarea vine şi trupul meu îngenunchează,
În duh sunt tare, căci Iisuse, prin Tine mintea mea e trează.


Cum să-mi arăt recunoştinţa, iubitul meu din veşnicie,
Şi ce-aş putea să fac mai bine, să-Ţi dăruiesc Iisuse Ţie?
Orice-aş gândi, în limitarea ce-o am ca om pe-această glie,
Nu aş putea sfârşi căci Doamne, numai prin Tine am tărie.


M-ai uns cu mirul sfânt pe creştet, mi-ai dat prin har a Ta iertare,
Ai revărsat Izvorul Vieţii şi-atâta binecuvântare,
Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Al Tău e cerul şi pământul, a Ta e însăşi viaţa mea.


De-aceea Doamne vreau ca astăzi şi mâine şi întotdeauna,
Să Îţi slujesc cu bucurie, să Te slăvesc căci numai una,
Este iubirea jertfitoare, ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
O dragoste ce n-are margini, căci ni l-a dat pe Fiul Său,


Înalţ spre cer o rugăciune: ”O, Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc,
C-ai pus un strop de cer în mine, Îţi cânt Părinte, Te slăvesc,
Deşi-s nimic, un pumn de tină, prin Tine ştiu că am valoare,
Mă dăruiesc Iisuse Ţie, Tu-mi eşti deplina desfătare!"


23/02/13, Barcelona-Lucica Boltasu.

vineri, 20 decembrie 2024

POEZIE DE CRACIUN ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Versuri de preot Sandu Oliv

“Te-ncapatanezi Hristoase,
Sa Te nasti iarasi in noi,
Si sa lasi atata slava,
Pentr-o mana de noroi.

Vii si azi, ca-ntotdeauna-n,
Suflete murdare, reci,
Si infrigurat pe lespezi,
Mucede, Te cuibaresti.

Azi, nu mai ai Doamne Sfinte,
Ingeri ca sa-ti cante lin,
Si nici magii in vesminte,
Nici pastorii nu mai vin.

Te privesc la mine-n suflet,
Gangurind, in strai umil,
Si zambind ca niciodata,
Ma transform, devin copil.

Si-acum o-nteleg pe mama,
Care-n ziua de Craciun,
Dupa ce-aranja icoana,
Alegea ce e mai bun.

Si-n uimirea noastra mare,
Ea privea cu drag in sus,
Si sfios, punea la masa,
Inc-o farfurie-n plus.

Pe fundaluri de colinde,
Si din inima-nghetata,
Smulg acum o rugaminte:
Hai sa Te mai nasti o data.

Nu am aur nici tamaie,
Si cantarea mi-e saraca,
Lasa-ma macar sa suflu,
Sa Te incalzesc oleaca.

Stiu ca maine, prin pacate,
Iar din mine Te gonesc,
Insa, macar asta noapte,
Vreau ca eu sa Te-ngrijesc.”

marți, 20 august 2024

PE CĂRAREA MÎNTUIRII

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!




Pe cărarea mîntuirii
Drumu-i greu dar trecător
Viața-i aspră,viața-i aspră
Dar e harul ajutor
 
DOAMNE MILĂ SFÎNTĂ AI
FĂ-MĂ SĂ POT PLÎNGE- AMAR
SĂ MĂ LEPĂD DE CEL RĂU
S-AJUNG IAR COPILUL TĂU

Pe cărarea mîntuirii
Mulți pornesc,puțini se-aleg
Fericiți sunt,fericiți sunt
Cei ce suie drumu-ntreg
 
Pe cărarea mîntuirii
Munții-s 'nalți,urcușu-i lung
Calea-i strîmtă,calea-i strîmtă
Mulți pornesc,puțini ajung
 
Pe cărarea mîntuirii
Crucea-i grea ,dar bine-i sus
Ușa-i sfîntă ,ușa-i sfîntă
Dar cu plată-i la Iisus
 
Pe cărarea mîntuirii
Vînturi mari și nori se-ncing
Lupta-i cruntă ,lupta-i cruntă
Mulți pornesc,puțini înving
 
Amin.
sursa net

miercuri, 17 iulie 2024

Nebunii urcă-n vârf de tot,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Nebunii urcă-n vârf de tot,
Comandă lumea idiot,
Declară zilnic un război,
Murim săraci, murim umili,

Din moftul unor imbecili
Şi este vai şi-amar de noi.
Nu mai există nici valori,
Nu se mai nasc nemuritori,

Există bani şi-atâta tot,
Să fim maimuţe-n carnaval,
Maimuţa n-are ideal,
Maimuţa are numai bot.

Sunt puse ţările la zid,
Democraţia e un vid,
Sub echilibrul pururi frânt,
Se-aruncă-n lume maladii,
Popoarele spre-a se rări,
Că-s prea mulţi oameni pe pământ.
______________
Adrian Paunescu

joi, 4 iulie 2024

La un croitor vestit...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



La un croitor vestit, vine-o inimă rănită
Și cu ochii plini de lacrimi, cere să fie cusută!
Croitorul o privește, plin de milă și căldură
Și încearcă să-i găsească fir și petec pe măsură!
El o coase și-o "descoase"

Despre ce s-a întâmplat,
Știind că nu-i prima dată, când vine la reparat!
Ea sfioasă-și pleacă ochii:
"Știu, că nu te-am ascultat!

Mai repară-mă o dată și promit că nu mai fac!"
Scuturându-și capul, trist,
Croitorul o întreabă:
"Scuză-mă, dar nu rezist....cum de ești așa de bleagă?

Te-am cusut de-atâtea ori, sfaturi bune eu ți-am dat,
Însă nu trece prea mult și vii iar la reparat!
Milă-mi este-acum de tine... ciudă-mi e că nu m-asculți,
S-alegi cu mai multă grijă și să știi când să renunți!

Te-arunci cu capu'-nainte,
Crezând că stau brațe întinse,
Te trântești cu toată forța de zid și de uși închise!
Uită-te și tu la mine, că-s bătrân și nu mai pot,

Teamă-mi e de ziua-n care, n-am să pot pune la loc
Bucățelele pe care le-ai împrăștiat prin lume...!
Ai să pierzi inconștient-o chiar și sufletul din tine!"
Fiecare "împunsătură" care-i provoca durere,
O primea ca pe-o pedeapsă: resemnată în tăcere!

Croitorul puse firul, tare, ca dojana grea!
"Sper c-această cusătură, să îți fie ultima!"
Fiecare inimă cred că a fost la croitor,
Cu o rană de cuvânt, de iubire, sau de dor!

Cred că ați ghicit desigur croitorul cel sărman,
Vestit, plin de iscusință...este creierul uman!
Dacă inima ar fi de natură ascultătoare,
Poate n-ar mai fi nevoie, creierul, să o repare!

joi, 27 iunie 2024

Omule, faptura Mea,..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


Omule, faptura Mea,
Pentru ce M-ai parasit
Si pe alte cai mergand,
Drumul vietii l-ai gresit?

Iubitor de oameni sunt
Si “al milei Dumnezeu”,
Pentru ce tu te-ai facut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu-din veac-
Mantuire am lucrat,
Pogorandu-Ma de sus,
Cerurile am plecat.

Caci, luand Eu chip de rob,
Din fecioare M-am nascut
Si, smerit si prea sarac,
Pe pamant am petrecut

Suferit-am prigoniri,
Vorbe rele si ocari,
Trupul meu spre rane-am dat
Si obrazul la scuipari

Pogorandu-Ma din cer,
Ca sa te ridic la el,
Chipul slavei am lasat,
Pentru tine,cel “misel”!

Necinstire am rabdat,
Ca din nou sa te slavesc,
Intru tot sarac am fost,
Ca sa te imbogatesc.

Rane grele am primit,
Sangerandu-Ma de tot,
Ca sa-ti vindec rana ta
Si den “sangiuiri” sa te scot.

Strop de sange n-am crutat
Si de chip Eu M-am lipsit,
Ca sa-ti curat sufletul,
Intru patimi ponosit

Tu gresind de la-nceput,
Impotriva Tatalui,
Ti-am luat asupra Mea
Sarcina pacatului

Birnic mortii tu erai
- Pe vecie osandit -,
Dar luand Eu vina ta,
“Birul mortii” am platit .

Fiere beau si cu otet
Si pe lemn Ma rastignesc,
Ca din “lemnul cel amar”,
Rod prea dulce sa-ti gatesc.

Rastignit intre talhari,
- Socotitu-M-am “blestem”,
Ca, pe tine iar mostea
- La viata sa te chem.

Pentru aceasta dragoste,
Uraciune Imi platesti,
Si “pogoramantul” Meu
Pururea dispretuiesti!

Caci, in loc sa vii acum,
Cu iubire sa-Mi slujesti,
Tu iubesti pacatele
Si de patimi te robesti.

Care lipsa, spune-Mi dar,
Intru Mine ai aflat,
De-ntirzii tu, ratacind
- De la mine departat - ?

Daca vrei tot binele,
Eu sunt “binelui Izvor”,
Si aicea pe pamant,
Si in veacul viitor

Fericirea vesnica,
Daca vrei s-o dobandesti,
Eu sunt singur “Datator
Fericirii sufletesti”.

Frumusetea tu dorind
Desfatare ca s-o ai,
Eu “podoaba” lumii sunt
Si “dulceata cea din Rai”.

De ravnesti la neam slavit,
Eu sunt “Unul cel Nascut”
Din Fecioara negrait
Si din Cel fara-nceput.

Cauti slava si puteri
Ca sa ai neincetat,
Eu sunt “domn Puterilor”
Si “al Slavei Imparat”.

La averi fara sfarsit,
Daca (poate) ai ravnit,
Eu sunt “Vesnic Vistier
Bunatatilor din cer”.

Intelept voind sa fii,
Fa-te Mie urmator,
Eu sunt “Raza Tatalui”
Si “al tau luminator”

Cu prieten credincios,
Daca vrei mereu sa fii,
Eu sunt “Mire sfletesc”
In “camara” Mea sa vii.

Iar dreptate cautand,
De la oameni n-ai sa scoti,
Eu sunt “Drept judecator”
Nemitarnic pentru toti.

Intru scarbe si nevoi,
Cand Ma chemi in ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu iti sunt ajutor.

La durere nu slabi,
Amarandu-te prea rau,
Eu sunt “Doctor trupului
Si al sufletului tau”.

De-ntristare si necaz
Daca esti impresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
Suflete nemangaiat

Obosit de greutati
Pe al vietii tale drum,
Eu in veci odihna sunt,
Totdeauna si acum.

Pacea sufletului tau
Daca rau s-a tulburat,
Catre Mine, vino iar,
Eu sunt pacii Imparat

Frica mortii daca ai,
Crede, nu te tulbura,
Eu sunt “viata tuturor”
Si acum si pururea.

Negura pacatelor
Cuprinzandu-ti viata ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
Vino la lumina Mea!

Adevar neprihanit
Pe pamant nu cauta,
Eu sunt “Sfantul Adevar”
Pentru mantuirea ta.

Ratacindu-te mereu
Intral vietii greu noian,
Eu sunt “calea fara gres”
Care duce la liman.

Iar acuma daca n-ai
Povatuitor la cel,
Eu, “Pastorul tau cel Bun”
Nu te voi lasa stingher.

Daca tu cutezi sa vii,
(De pacate rusinat),
Eu, sa stii ca sunt la toti,
“Primitor prea indurat”.

Caci am zis sa vina toti
- Catre Mine-cei ce au
Osteneala si poveri,
Ca odihna sa le dau! 

Sfintii Zilei

Arhivă blog