Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                           

Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi ?!, a sarit mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si i-a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada.

- Vezi, omule - i-a spus parintele celui din spatele gardului - bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine. Hai, vino si mangaie-l!
Sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si crede-ma, oriunde si oricand poti face numai bine. De tine depinde!

"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii."

Trimișii lui Hristos

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                            

      „Și cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu pe Mine Mă primește” (Mt. 18, 5)
Într-o veche legendă germană se povestește că odată, în ajunul Crăciunului, un biet țăran sărac, la terminarea lucrului, s-a grăbit să ajungă acasă, unde îl așteapta cina modestă pe care familia sa o pregătise în întâmpinarea marii sărbători.Ca de obicei, tebuia să treacă printr-o pădure; mergând, i s-a părut că aude ceva care aducea cu un scâncet de copil. Privind în jur, țăranul a văzut pe pământul înghețat, sub un copac, un copil care plângea cu lacrimi amare. Țăranului i s-a făcut milă de micuțul acela părăsit în pădure și, fără să stea pe gânduri, l-a luat și l-a dus acasă, în căsuța lui sărăcăcioasă. Soția și copiii îl așteptau cu nerăbdare, cu modestă cina de Ajun.
Intrând în casă, țăranul i l-a dat soției pe copilul găsit în pădure, spunându-i: „Nu prea avem ce pune pe masă la cina de Ajun, de-abia ne ajunge nouă, dar uite că ți-am adus un oaspete să cineze cu noi; nu puteam să las în pădure, în ajunul unei sărbători atât de mari, un copil părăsit, flămând și suferind de frig. Să-l fi auzit cum plângea, sărăcuțul! Ia-l și, după ce se va încălzi, hrănește-l, să-i dăm adăpost măcar în noaptea asta”.
Copilul primit cu atâta dragoste a cinat împreună cu acea sărmană familie, s-a ospătat cu modestele bucate și dintr-odată căsuța cea sărăcăcioasă s-a umplut de lumină; pe creștetul copilului a apărut ceva ca un nimb, fața i s-a luminat de o frumusețe nepământească, și-a ridicat mâna și i-a binecuvântat pe cei din casă care rămăseseră muți de o nedumerire evlavie. Era Însuși Hristos, Pruncul Cel mai înainte de veci, sub chipul unui copil aflat în suferință!
Legenda este, v-ați dat seama, desigur, produsul imaginației, dar cuprinde un tâlc general valabil. Hristos bate și astăzi la multe uși, sub chipul unor loviți de soartă, al unor suferinzi, pe care primindu-l Îl primim pe Însuși Mântuitorul. Cât de grijulii trebuie să ne arătăm față de acești nefericiți, care duc lipsă de ajutorare și compătimire! Să vedem în fiecare dintre ei un trimis al lui Hristos, să le arătăm iubire și vom dobândi binecuvântare de Sus. Hristos va primi de la noi, sub chipul unora dintre acești frați ai noștri mai mici, tot ceea ce Îi vom da Lui din tot sufletul.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia

PILDA DE SEARA

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un ucenic îngrijea de doi părinți pustnici, care erau departe unul de celălalt. Adeseori îi vizita la chiliile lor din pustie. Însă prin lucrarea vrăjmaşului, cei doi pustnici s-au supărat unul pe celălalt, ascultând bârfele unora care îi mai vizitau. Într-una din zile ucenicul cel tânăr mergând la unul din cei doi bătrâni pustnici cu cele de trebuință, bătrânul îl întreabă :
- Acum te vei duce şi la avva Porfirie ?
- Da, părinte, am să trec şi pe la dânsul să-i duc şi lui ceva ...
- Auzi, dacă tot mergi pe la el, spune-i că sunt foarte supărat pe el şi că e un nesimțit pentru ce vorbe a scos despre mine ...
- Bine părinte, am să-i transmit.
Pleacă ucenicul şi ajunge la celălat pustnic. Acesta după ce îl binecuvintează îl întreabă pe ucenic:
- Ai fost şi la avva Gherontie ?
- Am fost, părinte.
- Şi ce mai face ?
- E bine, cu rugăciunile cuvioşiei tale ...
- Nu ți-a spus nimic să îmi transmiți ?
- A, ba da, era să uit ... A zis să vă transmit toate cele bune şi că să vă rugați pentru el.
- Atât doar ?
- Nu, a mai zis şi că sunteți cu mult mai bun decât el, şi foarte plăcut înaintea lui DUMNEZEU, încât el nu e vrednic să vă spele nici picioarele ...
- Doamne, aşa a zis despre mine ?!?
- Întocmai părinte.
- Spune-i că îmi cer iertare pentru tot ceea ce i-am greşit vreodată, că eu sunt un nemernic şi un mare păcătos înaintea lui DUMNEZEU şi eu nu sunt vrednic să-i sărut picioarele lui cele sfinte ...
-Bine, părinte, am să-i transmit.
După câteva zile ucenicul ajunge iar la cel dintâi pustnic.
- Ai fost la avva Porfirie ?
- Am fost părinte .
- Şi i-ai spus tot ceea ce am zis să îi transmiți din partea mea ?
- Întocmai părinte.
- Păi şi el ce a zis ?
- A zis că e un mare nemernic, că nu e vrednic să vă sărute picioarele ... că vrea să vă împăcați şi că vă aşteaptă mâine la izvorul pe care îl cunoaşteți amândoi ...
- Vai săracu, chiar aşa o zis, ce frumos din partea lui că şi-o recunoscut greşala ... spune-i că mâine cu ajutorul lui DUMNEZEU ne întâlnim la izvor ...
Din nou pleacă ucenicul şi ajungând la celălalt pustnic îi spune:
- Să ştii, avva, că acum vin de la avva Gherontie şi o zis să îți transmit ceva.
- Ce anume ?
- O zis că mâine vrea să vă întâlniți la izvorul pe care îl cunoaşteți amândoi că vrea să vă ceară iertare pentru tot ceea ce v-a greşit vreodată.
- Aşa o zis ? Doamne, câtă smerenie are acest om, cu adevărat este un sfânt înaintea lui DUMNEZEU! Am să merg negreşit să mă întâlnesc mâine cu el.

Aşa s-au petrecut lucrurile. Iar ucenicul privea de departe cum cei doi pustnici bâtrâni alergau unul spre celălalt cu adâncă smerenie, căzând fiecare cu capul până la pământ înaintea celuilalt, făcând metanie şi cerându-şi fiecare iertare de la celălalt, îmbrățişându-se cu mare dragoste şi cu lacrimi de bucurie fiecare. Iar ucenicul se umplea de o bucurie negrăită dând slavă lui DUMNEZEU pentru că a ajutat ca totul să se termine cu bine.

Stând insa mai mult de vorbă cei doi pustnici, într-un sfârşit, au înțeles fiecare cum de au ajuns ei acum să se întâlnească şi cum că ucenicul prin "minciuna" lui cea înțeleaptă a reuşit să îi împace ... minunându-se fiecare de o aşa lucrare duhovnicească. De aceea au hotărât ca amândoi, deşi sunt mai în vârstă, să-l considere pe ucenicul tânăr ca fiind starețul şi povățuitorul lor duhovnicesc din ziua aceea, pentru că a ştiut să lucreze atât de înțelept pentru împăcarea lor, şi intelegeau cum că o astfel de lucrare sfântă, nu putea fi decât de la DUMNEZEU. Că Adevărul se descoperă nu atât prin ceea ce spui, cât mai ales prin gandul si intentia cu care spui, si prin ceea ce reuşeşti apoi să faci. Şi nu reuşeşti nimic să faci de la tine, ci doar cu Darul si cu Ajutorul lui DUMNEZEU.
(text preluat)

SEARA CU GANDURI BUNE SI SA NU UITAM SA-I MULTUMIM LUI DUMNEZEU PENTRU ZIUA PE CARE AM TRAIT-O ....

Spovedania

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un om i-a spus unui părinte :

- Cred in Dumnezeu,dar nu prea merg la Biserică. Si nici nu mă spovedesc.

-Fiule ,i-a spus părintele ,ai o cămașă foarte frumoasă .

Spune - mi, porți toată ziua cămașa asta ?

 -Da, răspunse omul .

- Dar două zile o porți ?

-S-ar putea.

- Dar o săptămână sau două o porți ?

-Nu părinte, bineînțeles că nu .

- De ce ,il mai întrebă părintele ?

- Fiindcă se murdărește si trebuie spălată . Abia după aceia o iau iarăși pe mine , când este curată si frumoasă !

- Păi , vezi fiule ! Așa cum se murdărește cămașa ta si trebuie spălată pentru a o purta iarăși ,la fel si sufletul se ,, murdărește " prin păcate .Si pentru ca el sa nu fie lepadat niciodată de Dumnezeu trebuie curățat .

-Cum?

-Prin spovedanie si participarea la slujbele Bisericii

Milostenia

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!"

Odată un țăran a auzit la biserică pe preot spunând că dacă dai milostenie, vei primi însutit de la Dumnezeu. Când s-a întors acasă s-a înțeles cu femeia sa să dea milostenie singurul bou pa care-l aveau, iar Dumnezeu le va da 100 de boi pentru această faptă bună. Nu a șovăit deloc să-și dea boul, având deplină încredere în Dumnezeu.
Așadar a dat boul și aștepta răsplata de la Dumnezeu. Timpul trecea, dar boii nu mai veneau. Într-o dimineață a hotărât să urce pe muntele din vecinătate ca să-L afle pe Dumnezeu și să-L întrebe când îi va da cei 100 de boi, așa cum a auzit în predica preotului.
Urcând pe munte a întâlnit un pustnic, care l-a întrebat:
– Unde mergi?
– Merg să-L caut pe Dumnezeu și să-L întreb când îmi va da cei 100 de boi pentru milostenia pe care am făcut-o.
– Când Îl vei găsi, i-a spus pusnicul, întreabă-L și despre mine. Spune-I că de patruzeci de ani sunt în munte și trăiesc pustnicește: Oare am dobândit Împărăția Cerurilor?
– Desigur, a răspuns țăranul și și-a continuat drumul său.
Puțin mai sus a întâlnit un bătrân cu barbă albă, care l-a întrebat:
– Pe cine cauți?
– Am auzit în biserică că de fac milostenie, voi primi însutit de la Dumnezeu. Acum Îl caut pe Dumnezeu ca să-mi spună când mă va răsplăti pentru milostenia mea.
– Întoarce-te la casa ta și sapă sub copacul din curtea ta și vei afla un urcior cu lire. Nu spune nimănui despre acesta, ci numai continuă să ajuți lumea și nu vei duce lipsă de nimic în viața ta.
– Îți mulțumesc, Gheronda. Dar mai am ceva să-ți spun. În timp ce veneam să te aflu, am întâlnit un pustnic care mi-a cerut să te întreb dacă după patruzeci de ani de asceză și nevoințe duhovnicești a dobândit în cele din urmă Împărăția Cerurilor.
– Să-i spui acelui pustnic că și alți patruzeci de ani de va ședea în munte, tot nu va dobândi Împărăția Cerurilor. Acestui pustnic îi dau de patruzeci de ani câte un posmag în fiecare zi, însă astăzi, știind că vei veni tu, i-am dat doi posmagi, unul pentru el și unul pentru tine. Însă el, în loc să-ți dea ție unul, i-a ținut pe amândoi pentru sine, fără să aibă încredere în Mine. Tu însă, fără șovăire, ai dat boul, crezând în ceea ce ai auzit în biserică.

Legenda rândunicii

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Se zice că pe când Iisus era copil, locuind în Nazaret, se juca împreună cu alți copii de vârsta lui, făcând păsărele din lut. Le așeza pe malul râului, cu aripile întinse, bucurându-se. Un fariseu a trecut pe acolo și L-a întrebat cu răutate:

– Ce faci acolo, copil rău ?

Iar când fariseul a vrut să sfărâme păsările din lut, Iisus le-a atins cu mâinile Sale micuțe, plin de grijă și dragoste. Păsările au prins viață și au zburat, fără ca fariseul să le poată distruge. Ele s-au transformat în rândunele, având la început culoarea cenușie. Au zburat pe acoperișul unei case, unde și-au făcut cuib. De atunci au obișnuit să-și clădească cuib la casele oamenilor.

Mai târziu, când Iisus a devenit bărbat și a fost dus pe Golgota, pentru răstignire, păsărelele credincioase L-au urmat cu strigăte de durere. Nu știau cum să-L ajute și au început să-I smulgă spinii din coroană, care se înfigeau pe fruntea dumnezeiască.
Atunci când Iisus a murit pe cruce, rândunelele au plâns și au îmbrăcat o haină de doliu: culoarea lor s-a schimbat, din cenușiu în negru

Se mai zice că, fiind Iisus pe cruce, Îi era tare sete. Însă un soldat nu i-a oferit decât un burete înmuiat în oțet, din care Domnul nu a luat. Văzând aceasta, o rândunică a venit la cruce și i-a dat din cioc o picătură de apă. Soldatul a observat și a încercat să o săgeteze, fără să reușească. Rândunica a venit încă o dată, cu a doua picătură. Nici atunci nu a fost nimerită, iar Iisus ar fi vrut s-o oprească. Dar rândunica a venit și a treia oară, când a fost străpunsă de săgeata soldatului.

Mântuitorul a plâns pentru biata pasăre, binecuvântând-o. De aceea, rândunica e considerată în popor o pasăre sfântă și nimeni nu-i strică cuibul.

O VEDENIE DIN IAD, A PARINTELUI ...ILARION ARGATU...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!Vezi !!!!!...Aşa se vor chinui în veci, cei cărora le-au plăcut fumul de țigară şi din cauza lui şi-au scurtat zilele date de Dumnezeu. Le-au plăcut fumul, de fum vor avea parte“....

...

                                                     ...DESPRE FUMĂTORI...


...Unul dintre cei mai iubiţi monarhi români, Ilarion Argat, a inclus în scrierile sale obiceiul fumatului:
„Mi s-a arătat cum se chinuiesc în iad celor ce le-au plăcut toată viaţa să fumeze, adică fumătorii.

...Cei ce au fumat în viaţă vor avea parte dincolo de mult fum şi de multă duhoare a fumului. Se vor îneca în fum.

... Acelora care fumează, de când aprind ţigara şi până aruncă chiştocul stă un drăcuşor şi le strânge tot fumul, apoi culege chiştoacele pe care le aruncă.

...Cu toate acestea: fumul şi capetele de ţigări, diavolii ce stăpânesc păcatul fumatului, îi vor chinui pe cei ce au fumat.

... Am văzut o cameră mare fără limite şi cu pereţi de negură şi plină de întuneric şi de o pâclă de fum insuportabilă, nu puteai să respiri de fum şi de o duhoare de nesuportat.

...Pe jos erau munţi de capete de ţigări.

... O forfotă de mulţime de oameni, bărbaţi şi femei, care aveau câte un drăcuşor în spate şi cu furca îi sileau să mănânce capetele de ţigări până ce le termina, apoi erau învăluiţi în tot fumul pe care l-au fumat cât erau în viaţă.

... După ce terminau de mâncat capetele de ţigări şi inspirau tot fumul de ţigară se făcea linişte şi răsuflau uşuraţi că au terminat acel chin groaznic.

.... Nu dura prea mult, doar câteva secunde sau un minut şi, iar veneau drăcuşorii cu furcile, se umplea camera de fum, de duhoare şi capete de ţigări şi se repeta chinul.

... Atunci tânărul care m-a însoţit la acel loc de chin îmi spune:

...Vezi! Aşa se vor chinui în veci, cei ce le-au plăcut fumul şi din cauza lui şi-au scurtat zilele date de Dumnezeu.
...Le-au plăcut fumul, de fum vor avea parte“.

Sursa ; Google

Paltonul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Astă iarnă am fost la un praznic, la o pomenire la restaurantul Rapsodia. Acolo erau mai mulți preoți, fiecare cu pomenirea lui. După ce am așteptat să termine fiecare, am început și eu. Cei ce terminaseră au început să vorbească, deranjând slujba. Ce voiam să zic. Mi-am pus pardesiul negru, lung, pe un scaun. La plecare am uitat de el.
Când am ajuns acasă, de-abia, am observat că nu-l mai am. M-am dus înapoi la restaurant dar oamenii de acolo nu văzuseră nimic. Gata, l-am pierdut. Îmi părea rău de el, că aveam doar unul atât de stilat și de clasic.
După vreo trei zile, pe la Casa de Cultură, l-am văzut pe un sărman fără locuință, neras și obosit, dar care mergea țanțoș, cu mâinile depărtate de corp, de o așa frumusețe de pardesiu. L-am abordat, i-am spus că l-am uitat la restaurantul Rapsodia.
Omul a făcut ochii mari, apoi a zis: Eu l-am găsit pe un scaun, nu mai era nimeni în sală. Dacă vreți, vi-l dau înapoi. Și dădea să se dezbrace. I-am zis: lasă, ai grijă de el, oricum îți stă mai bine.
Omul a zis: părinte, aveam o geacă de blugi foarte stricată, nu se mai închidea, nu ținea cald. În dimineața aia, i-am zis lui Dumnezeu: Doamne, dacă Ți-a fost vreodată cumplit de frig, ajută-mă și pe mine cu o pufoaică ceva. Și am găsit așa frumusețe. Mai ales că e de la un preot.
Lui Dumnezeu îi e frig în sufletele noastre bântuite de crivățul nepăsării.
Dumnezeu ne dă când cerem cu toată inima și simte durerea, frigul nostru, și le vindecă.
P.S. Eu mi-am luat altul, aproape identic.

Preot 

Ioan Istrati

De ce ne-a făcut Dumnezeu?

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

              

Un om avea mai mulți copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau: ei, purtându-se cu răutate.
Azi așa, mâine așa… într-un cuvânt, între flăcăi era mereu neînțelegere.
Mare durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă trăind în pace și înțelegere.
Vreți să vă spun cine sunt frații aceștia atât de cruzi unii cu ceilalți? Suntem noi, oamenii.
Nu suntem noi toți oamenii, fiii și aceluiași tată, Dumnezeu?
Ne înțelegem noi, unii cu ceilalți?
Ne iubim aproapele așa cum ar trebui să o facem?
Nu-L doare pe Dumnezeu când vede că între oameni e atâta neînțelegere, minciuni, hoții, războaie, păcate de tot felul?
De ce ne-a făcut Dumnezeu?
Ne-a făcut pentru a ne iubi unii pe alții, pentru ca fiecare să poarte grija celuilalt. Și pentru fiecare bun creștin, pentru fiecare om care trăiește fără păcate, în dragoste și înțelegere cu cei de alături, Dumnezeu Se bucură, la fel cum se bucură un tată pentru copiii lui.
Iubindu-ne unii pe alții, căutând binele celorlalți mai mult decât pe al nostru, devenim mai buni și mai înțelepți.
Doar așa ne apropiem, cu fiecare clipă, de Dumnezeu, de dragostea și bunătatea Lui.
„Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu!”

(Sfânta Scriptură)

Visul...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Timp de 40 de ani am trăit o viață păcătoasă lumescă, nu am mers la biserică. Dar Dumnezeu nu vrea să distrugă creația Sa. M-am îmbolnăvit, mi s-a format o tumoră mare sub piept, și a durat o zi. Aveam dureri și am mers la doctor. Oncologul, după ce m-a examinat, a spus că am nevoie de o operație urgentă. Vărul meu, un credincios, un derviș, a aflat despre necazul meu. Ea mi-a spus despre credință, mântuire, mi-a explicat ce trebuie să mărturisesc și comuniune, mi-a dat un cuvânt de rugăciune. În cursul săptămânii viitoare mă pregăteam de Împărtășanie și am participat la o mare sărbătoare ortodoxă - Ziua Sfintei Treimi din 30 mai 1999. Nu a fost ușor să stau în slujbă, dar totuși să mă rog în genunchi... Abia am avut puterea să aștept sfârșitul slujbei de vacanță. Așa trebuia să înceapă închinarea mea. Am fost la slujbe, am citit literatura spirituală pe care mi-a dat-o sora mea. La două săptămâni după împărtășanie, sora mea mi-a oferit să merg la Lavra Kiev-Pechersk, să mă alătur relicvelor reverendului, și în special relicvelor părintelui Agapit Pechersky, imaculatul doctor. Asta a fost 14 iunie 1999. Când am ajuns în Peșterile apropiate, ne-am alăturat moaștelor slujitorilor sfinți ai lui Dumnezeu, dar moaștele reverendului Agapit Pechersky nu au ajuns acolo. Ne-au explicat că astăzi este ziua memoriei sale și moaștele sunt în Biserica dining. Am decis să mergem acolo. Neajungând la biserică, am întâlnit o procesiune a călugărilor Lavra care au dus moaștele reverendului înapoi în Peșteri, erau mulți oameni. M-a uimit cum o turmă de porumbei îl însoțea pe sfântul furnizor, atârnând în văzduh deasupra râului său. L-am venerat pe reverend când a fost dus pe lângă noi. În această zi nu am ajuns la moaștele lui.
M-am trezit cu dureri mari și am văzut o figură înaltă stând lângă mine în haine lungi
Acasă seara m-am culcat. Văd în visul meu aceeași procesiune a călugărilor care îl poartă pe reverendul Agapite, iar eu și sora mea stăm în același loc ca și cu o zi înainte în Lavra. Abia când cancerul și relicvele au fost duse pe lângă noi, m-a pătruns o durere groaznică, de parcă tumoarea mi-ar fi fost smulsă de M-am trezit cu o durere atât de mare și am văzut o figură înaltă stând lângă mine în haine lungi. Era întuneric și nu puteam lua în considerare altceva. Nu m-am speriat deloc, eram calm. Am avut așa un gând că mă voi întoarce la zid și nu mă voi amesteca. M-am întors și am adormit imediat. Dimineața, când m-am trezit, imediat mi-am amintit ce era noaptea. Acum știam sigur că e sănătos. Am primit această încredere de undeva. Am sărit repede și am fugit spre oglindă. Nu era niciun semn de tumoare. Am fost sănătos.
Am citit că, atunci când sfintele Pechersk sunt înnorate anual, au o sută de papuci. Marturisesc ca mie, pacatosul, a venit la mine, venerabilul Agapit Pechersky, sa-mi vindec ulcerele spirituale si fizice, sa-mi intaresc credinta, chiar slaba. Îi mulțumesc Domnului Iisus Hristos pentru marile Lui îndurări, mulțumesc reverendului Agapit Pechersky și tuturor părinților din Kiev-Pechersky. Cât de norocoși suntem să avem așa mijlocitori și ajutoare cerești în viața noastră pământească.
R. B. Irina,
G. Kiev, 10.08.2014
Sfinților Kiev-Pechersk, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Rodul însutit

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Odată un țăran a auzit la biserică pe preot spunând că dacă dai milostenie, vei primi însutit de la Dumnezeu.

Când s-a întors acasă s-a înțeles cu femeia sa să dea milostenie singurul bou pa care-l aveau, iar Dumnezeu le va da 100 de boi pentru această faptă bună.

Nu a șovăit deloc să-și dea boul, având deplină încredere în Dumnezeu.

Așadar a dat boul și aștepta răsplata de la Dumnezeu. Timpul trecea, dar boii nu mai veneau.

Într-o dimineață a hotărât să urce pe muntele din vecinătate ca să-L afle pe Dumnezeu și să-L întrebe când îi va da cei 100 de boi, așa cum a auzit în predica preotului.

Urcând pe munte a întâlnit un pustnic, care l-a întrebat:
– Unde mergi?
– Merg să-L caut pe Dumnezeu și să-L întreb când îmi va da cei 100 de boi pentru milostenia pe care am făcut-o.

– Când Îl vei găsi, i-a spus pusnicul, întreabă-L și despre mine. Spune-I că de patruzeci de ani sunt în munte și trăiesc pustnicește: Oare am dobândit Împărăția Cerurilor?

– Desigur, a răspuns țăranul și și-a continuat drumul său.

Puțin mai sus a întâlnit un bătrân cu barbă albă, care l-a întrebat:
– Pe cine cauți?
– Am auzit în biserică că de fac milostenie, voi primi însutit de la Dumnezeu. Acum Îl caut pe Dumnezeu ca să-mi spună când mă va răsplăti pentru milostenia mea.

– Întoarce-te la casa ta și sapă sub copacul din curtea ta și vei afla un urcior cu lire. Nu spune nimănui despre acesta, ci numai continuă să ajuți lumea și nu vei duce lipsă de nimic în viața ta.

– Îți mulțumesc, Gheronda. Dar mai am ceva să-ți spun.

În timp ce veneam să te aflu, am întâlnit un pustnic care mi-a cerut să te întreb dacă după patruzeci de ani de asceză și nevoințe duhovnicești a dobândit în cele din urmă Împărăția Cerurilor.

– Să-i spui acelui pustnic că și alți patruzeci de ani de va ședea în munte, tot nu va dobândi Împărăția Cerurilor.

Acestui pustnic îi dau de patruzeci de ani câte un posmag în fiecare zi, însă astăzi, știind că vei veni tu, i-am dat doi posmagi, unul pentru el și unul pentru tine.

Însă el, în loc să-ți dea ție unul, i-a ținut pe amândoi pentru sine, fără să aibă încredere în Mine.

Tu însă, fără șovăire, ai dat boul, crezând în ceea ce ai auzit în biserică.
(text preluat)

Mila aduce bucurie !
Celui care are milă i se va dărui de Milostivul Dumnezeu bogată milă !

sursa 

Adriana RT

Darurile Maicii Domnului ---

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

O familie de buni creștini se întorc seara de la muncă și fiind o zi cu multe probleme au vrut să pregătească masa de seară.
Soția vazu că nu aveau nimic în frigider și cauta cartofi în magazie ...
Nu găsise nimic.
- Dragă, spuse ea soțului , nu avem ce mânca în seara asta. Nu mai avem nimic ...
Te rog să mă ierți.
Te pot servi cu un pahar de apă proaspătă.
- Este foarte bine.
A fost o zi minunată !
Se asezară la masă si sorbeau din cele două pahare de apă cristalină și se priveau în ochi.
Zâmbeau.
Familia revenise din străinătate și datorită unor împrumuturi perduseră totul: casă, mașină, locuri de muncă .
Iar aici locuiau în gazdă.
Tăceau și se încurajau împreună.
- Slavă lui Dumnezeu pentru toate, spuse bărbatul după ce termină de băut paharul cu apă.
A fost cea mai bună apa pe care am băut-o împreună.
Apă vie !
Îti mulțumesc mult !
- Ești foarte generos !
Mulțumesc ! Acestea sunt paharele noastre de la nuntă ...
Astăzi împlinim 7 ani de la nuntă, de Nasterea Maicii Domnului !
- Slavă lui Dumnezeu pentru toate !
Mult ne- a ajutat Dumnezeu !
Suntem sănatoși și Maica Domnului o să ne ajute mereu...
Deodată la poartă strigă cineva:
- Aloo, vecinule ?
- Da!
Ieșise bărbatul în curte repede !
-Ce s- a întâmplat ?
- Soția mea m- a trimis să vă aduc doi păstrăvi prăjiți, puțină mămăliguță și mujdei !
Mi-a dat și un pachet, a fost pomenirea mamei de 7 ani ! Dumnezeu să o ierte pe mama Maria !
- Multumim !
... Bogdaproste !
- Vecinu ?
Te rog să-i mulțumești soției tale, doamnei asistente pentru tratamentul făcut copilului nostru, se simte bine acum !
Sunteți niște vecini tare buni !
Soțul a intrat cu darurile în casă , iar nevasta lui zâmbea cu lacrimi pe obraji ...
- Acestea sunt darurile Maicii Domnului care ne hrănește de ziua ei și a noastră !
Oare care este minunea ???
Farfuria cu pește sau minunata iubire din familia încercată ?!!
Minunea e familia !
Minunat este Dumnezeu între noi !
Fiecare simțim ce au trait acești tineri !
Iubește și fă ce vrei !
_______________
( o întamplare reală
scrisă de preot Ioan Bargaoanu)

SFÂNTA SIMPLITATE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un preot de la ţară, mergând cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălându-şi rufele în râu şi, apropiindu-se, a întrebat-o:
- Duminică, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toţi cu atenţie. Poate am vorbit lucruri prea savante şi mă gândesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înţelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înţeles din ce-am spus eu la predică?
- Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aş vrea să vă întreb şi eu ceva: vedeţi pânzele ce le spăl eu acuma? Apa trece prin ele şi le curăţă. Credeţi că au ele habar de cum le-a curăţat apa? Şi cu toate astea, devin albe şi frumoase. Nu înţeleg eu, în biserică, tot cuvântul sfinţiei tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfânt, care mă curăţeşte de păcat, aşa cum apa aceasta curăţă pânzele mele.
Tare mulţumit a plecat preotul văzând un om care nu e doar cu gândul la cele sfinte, ci şi cu sufletul.

Pilda cozii de ceapă

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Un înger n-avea pace din cauza chinurilor păcătoșilor din iad și cobora des sa-i roage să-și amintească binele făcut în viață. 
- Poate ați făcut o cât de mica faptă bună! Încercați să vă amintiți! Îi ruga îngerul pe păcătoși!
Într-un târziu o doamnă si-a amintit!
- Eu ! Eu am dat unui cerșetor o coada de ceapă!
- Această nu este o faptă bună?
- Bineînțeles ca este! S-a bucurat îngerul. Apoi a alergat la Arhivele Cerului și a verificat povestea cu ceapa. A adus coada de ceapă în iad ,și i-a spus femeii:
- Ține-te bine de coada de ceapă. Eu voi prinde celalalt capăt și împreună vom zbura în sus. Așa vei ajunge în Cer!
Zis și făcut. Coada de ceapă a rezistat și nu s-a rupt sub greutatea femeii . Dar alți păcătoși au prins de veste ,și s-au agățat de picioarele femeii, pentru că astfel sa scape și ei din iad !
O mulțime de oameni se atârnau de picioarele și poalele ei iar coada de ceapă, rezista ,fără să se rupă.
Toți zburau spre Cer.
Când femeia a primit în jos și a văzut mulțimea de oameni , a început sa se teama ca ceapa se va rupe ,si ia va cădea .
Așa că a început să-i împingă pe ceilalți cu piciorul încercând să-i dea jos spunându-le:
- Voi rămâneți în iad păcătoșilor! Căci voi nu a-ți făcut nici un bine .
Si atunci în clipa aceea coada de ceapă s-a rupt și au căzut toți în iad.
Ea, păcătoasa, judecase alți păcătoși!
Concluzie 
Niciodată, omule , sa nu îți judeci semenii . Și nu rata ultima șansă pozitiva, din pricina egoismului, prostiei ,fricii sau necredinței! Și cel mai important nu judeca ,si nu vei fi judecat nici tu la randul tău.!