Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

vineri, 10 februarie 2017

Minciuna cea bună



Doi frati au mers impreuna la un targ, ca sa-si vanda lucrul mainilor lor si daca au intrat in targ, s-au desparut unul de altul. Iar unul cu mestesugul si indemnarea diavolului, s-a inselat si a cazut in pacatul curviei.
Dupa aceea, aflandu-l pe el fratele, i-a zis:
- Sa mergem, frate, la locul si chiliile noastre.
Acesta a zis:
- Eu, frate, astazi nu voi merge cu tine.
Iar fratele auzind acel cuvant, s-a minunat si l-a intrebat zicand:
- Pentru ce, frate, zici ca nu vei merge cu mine ?
El a oftat si i-a spus, zicand:
- Eu, frate, dupa ce te-ai dus tu si te-ai departat de mine, am cazut cu o femeie in pacatul curviei si de aceea nu voi merge acum cu tine la chilia mea.
Fratele auzind acestea si vazandu-l foarte mahnit, scarbit si deznadajduit si vrand ca sa-i scoata sufletul din pieirea deznadajduirii, i-a zis:
- Frate si eu daca m-am desparut de tine, am cazut in acelasi pacat. Pentru aceea dar, frate, sa mergem degraba la chiliile noastre si cu osardie sa ne pocaim si Dumnezeu ne va ierta greseala si pacatul nostru.
Si asa, ascultand fratele, a mers la chilia sa si mergand la batranul, si-au marturisit amandoi impreuna caderea lor in pacatul curviei. Iar batranul le-a dat canon de pocainta; si amandoi, cu dragoste primind canonul, se rugau lui Dumnezeu unul pentru altul. Vazand Dumnezeu silinta si osteneala pe care o facea fratele cel ce nu cazuse in pacat pentru dragostea si mantuirea fratelui sau, peste putine zile i-a iertat pacatul.
Si l-a instiinat Dumnezeu pe batranul ca pentru multa dragoste a fratelui ce n-a gresit, s-a iertat pacatul celui ce a gresit. Iata fratilor, a zis batranul, aceasta este dragostea cea adevarata, ca sa-si puna cineva sufletul sau pentru mantuirea fratelui sau.

sâmbătă, 4 februarie 2017

Zgârcenia şi vindecarea ei

Se povesteste că demult, demult trăia un morar ce mânca la o masă o turtă cât roata morii de mare şi tot nu se mai sătura. Intr-o zi la acest morar veni Sfintul Petru cu un ucenic de-al lui, cu doi saci de grâu să-i macine.


Era aproape ora mesei când se termină cu măcinatul grâului şi morarul cu coptul turtei pe care o mânca la prinz. Când moşul luă turta din vatră, Sfintul îi zise:
-Moşule, dă-mi şi mie o bucată de turtă!
-De unde să-ţi dau şi ţie, dacă mie singur nu-mi ajunge?
-Nu te îndoi, moşule, că iţi va ajunge!
Luă Sfântul Petru turta, pe care i-o dădu moşul, o taie în bucăţi şi începu a o împărţi oamenilor de la moară, apoi luă şi el o bucata dându-i moşului bucata ce ramase.
Morarul se posomorâse: vedea el bine ca va rămîne flămând! Dar, minune! Mâncând bucata de turta, se sătură mai bine decit atunci cînd mînca o turtă întreagă.
-Cum se face că acum m-am săturat cu o bucăţică? Îl întrebă pe Sfintul Petru. Eu nu pot pricepe asta!
-Înainte nu te săturai pentru că mâncai singur. Acum, când ai împărţit şi altora, ţi-a dat Dumnezeu saţ.

Sfintii Zilei

Arhivă blog