( de Eliana Popa)
Trăia odată-n Capernaum...demult pe vremea lui Hristos
O văduvă tare săracă dar cu un suflet luminos
Își câștiga cu greu bănuții cârpind năvoade pescărești
Doi trei arginți primea ca plată sau poate-un blid cu câțiva pesti!
Dar iarna asta fiind lungă, pescarii n-au mai pus năvod
Căci viforul era năpraznic și pescuitul incomod!
Biata femeie necăjită , că foamea îi dădea târcoale
Plecă pe malul mării tristă, că poate o-ntâlni pe cale
Un om s-o-nvete și s-o-ndrume cum să câștige un bănuț
Sau să-mprumute pân' la vară, grâu ori făină un săcut !
Când își pierdu orice nădejde că va vedea vreun om milos
În fața ei se-opri, ghici cine ? Chiar Domnul nostru Sfânt Hristos !