Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

joi, 3 septembrie 2020

Omul cu nici o credinta

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



Doi prieteni discutau odata despre credinta.
Unul dintre ei zise celuilalt:
- Ce credinta ai tu, prietene?
Acela a raspuns, zicand:
- Nici una, in privinta aceasta sunt ca o coala de hartie alba.
Cel dintai, care era un om foarte evlavios, il sfatui astfel:
- Baga de seama, prietene, ca nu cumva sa scrie diavolul numele pe ea.
Aceste cuvinte au zguduit adanc sufletul prietenului. Din clipa aceea o raza din harul lui Dumnezeu i-a strabatut sufletul si a inceput sa se ocupe tot mai mult de credinta pana ce ajunse sa se roage, asa, cum mama lui il invatase in copilarie.

PILDA DIN PATERIC

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


     Spunea un bătrân oarecare despre trei frati silitori care s-au sfătuit împreună să-si aleagă fiecare dintr-însii câte o faptă bună, pe care păzind-o să se mântuiască prin ea. Deci cel dintâi si-a ales să fie împăciuitor, adică să se silească să împace pe cei ce îi va vedea că sunt învrăjbiti, după cuvântul Domnului ce este scris: fericiti sunt făcătorii de pace. Cel de al doilea si-a ales să cerceteze bolnavii si să le slujească lor. Iar cel al treilea si-a ales fără-de-grija, adică viata linistită, si acesta a mers si s-a sălăsluit în pustie.

Deci cel dintâi, care îsi alesese să fie împăciuitor celor învrăjbiti, văzând că nu poate să-i împace pe toti si supărându-se de multa lor gâlceavă, s-a lăsat de acea slujbă si sculându-se a mers la fratele său care îsi alesese să slujească bolnavilor. Si mergând la dânsul, l-a găsit pe el scârbit, că s-a săturat a mai sluji bolnavilor, văzând că nu poate nici într-un chip să le facă tuturor pe voie. Si s-au sfătuit amândoi să meargă la fratele lor cel din pustie, care si-a ales fără-de-grija.

Si, asa, sculându-se, au plecat si au mers la dânsul si i-au spus amândoi întâmplările si supărările lor. Si l-au rugat să le spună lor si el, ce a isprăvit cu fără-de-grija lui în acea pustie? Iar el, tăcând putin si sculându-se, a mers la baltă si, luând apă cu un vas, a turnat si a umplut un pahar cu apă si l-a adus la dânsii si le-a zis lor: "Căutati, fratilor, si vedeti bine cum este această apă".

 Si era apa tulbure, pentru că atunci o luase din baltă. Zis-au lui fratii: "Vedem, frate că este tulbure". Si punând-o să stea putin, s-a asezat si s-a limpezit apa ca cristalul. Atunci, luând-o asa limpede, iarăsi le-a arătat-o lor, zicând: "Căutati acum, fratilor si vedeti apa aceea care era tulbure cum s-a limpezit". Iar ei, căutând, se minunau, că îsi vedeau într-însa, ca în oglindă, fetele lor.

Apoi le-a zis: "Vedeti, fratilor, si întelegând să cunoasteti, că precum ati văzut apa aceasta cum era întâi tulbure si întunecată, iar acum o vedeti limpede si luminată, asa este si acel ce trăieste în lume cu oamenii: de tulburarea gâlcevilor lumesti este tulburat si întunecat si nu îsi vede păcatele si răutătile sale. Iar dacă se deosebeste pe sine si iese din gâlceavă, atunci i se limpezeste inima si mintea si toate simtirile lui. Astfel îsi vede si îsi cunoaste păcatele si răutătile sale"

Sfintii Zilei

Arhivă blog