Ateul

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!"

Un ateu a căzut de pe o stâncă. In timp ce cădea, el s-a prins de o mică rădăcinuță. A rămas astfel, atârnat între cer si prăpastia de sub el, ştiind că nu va mai rezista multă vreme.
Atunci, i-a venit o idee.
– Dumnezeule! a strigat el cât îl ţinea gura.
Tăcere! Nu i-a răspuns nimeni.
– Dumnezeule, a strigat el din nou. Dacă exişti, salvează-mă, şi îți promit că voi crede în tine şi că îi voi învăța și pe alţii să creadă.
Din nou, tăcere! Subit, s-a auzit o Voce ca de tunet, care l-a făcut aproape să dea drumul la rădăcina de care se ținea:
- Aşa spun toți atunci când se află la greu!
- Nu, Doamne, nu! a strigat el, cu ceva mai multă speranță. Eu nu sunt la fel ca alții. Nu vezi, am început deja să cred, acum, când ți-am auzit şi vocea. Nu mai trebuie decât să mă salvezi și voi proclama pretutindeni numele Tău, până la capătul pământului.
- Foarte bine, a răspuns Vocea. Te voi salva. Dă drumul la rădăcina aceea.
- Să dau drumul la rădăcină? a strigat omul, nevenindu-i să-și creadă urechilor. Mă crezi nebun?"

Istorioară folositoare de suflet*

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Într-o zi un sfânt părinte s-a rugat lui Dumnezeu

Să vadă activitatea sfinților din cerul Său.

Dumnezeu în marea-I milă îi descoperă în vis

Sectorul Registratură din cerescul paradis.

Merge însoțit d-un înger spre acel sector anume,

Unde se-nscrie-n registru orice cerere din lume.

A văzut forfotă mare, agitație, mulțime,

Zecile de mii de îngeri roiau ca niște albine.

Alte zeci de mii de îngeri aduceau la-nregistrare

Ca apoi, înregistrate, să le ducă pe sectoare.

Sfinții le citeau cu grijă și făceau un referat,

Ca Dumnezeu Milostivul să le dea la operat.

După ce Mântuitorul prescria la toți răspunsul,

Cererile-apostilate își urmau în grabă cursul.

Alți îngeri duceau în aripi să se pună-n aplicare

Ceea ce Preamilostivul a prescris la fiecare.

Sfântul, uimit de aceasta, purtat de însoțitor,

Voia neapărat să vadă care-i pasul următor.

Îngerii zburau în grabă, mai iute ca sateliții,

Către locul ce se cheamă omenește Expediții!

Era un hangar de fildeș, mai mare decât Pământul,

În care erau expuse bunătăți cu amănuntul.

Zeci de mii…de mii de îngeri pregăteau în graba mare

Colete, ca să trimită ce a cerut fiecare.

Din hangarul plin cu daruri, colete cu hrisov sfânt

Erau duse de alți îngeri la lumea de pe Pământ.

Oamenii primeau îndată daruri de la Dumnezeu

Și se răsfățau din ele, fiecare-n felul său.

Oamenii, majoritatea, din lene sau nesimțire,

Nu voiau nici să semneze confirmarea de primire.

Cât privește mulțumirea pentru cadoul primit,

Poate unul dintr-o mie dacă s-ar fi ostenit.

Asta confirmă și sfântul cel răpit prin vis în cer,

Unde a zărit și-un înger ghemuit într-un ungher,

Așteptând, poate vreun altul va intra-n biroul său

Să aducă de la oameni scrisoare lui Dumnezeu.

Se opri sfântul o clipă și se umplu de uimire

Când citi cu ochi-n lacrimi: Confirmare de primire.

Era scris cu flori de aur pe ușa de la birou,

Iar registru Confirmare era vechi, dar părea nou.

Ca să înțeleagă bine, sfântul insistă puțin:

„De ce stă oare degeaba acest îngeraș divin?

Nimeni nu-i deschide ușa și stă acolo stingher!

Cred că vin toți mesagerii fără confirmări în cer!”

„Așa este”, zise duhul îngerului netrupesc,

Cel ce însoțise sfântul în periplul său ceresc.

„Aici se înregistrează confirmări de mulțumiri,

Ca apoi să se transmită Preaînaltei Stăpâniri!

Se pare că îngerașul stă degeaba, stingherit

Pentru că de multă vreme confirmări n-a mai primit.

Trist este și îngerașul, dar mai trist e Dumnezeu

Deși El nu încetează să trimită darul Său.

Recunoștința umană a devenit floare rară

Nimenea n-o mai cultivă și începe să dispară.

Mergi la oamenii din lume și le spune din priviri

Să cultive iar în inimi crinul bunelor vestiri.”

*alcătuită de IPS Părinte Arhiepiscop Ioachim, drept concluzie la meditația lirică din Duminica recunoștinței