DEPINDE DE VOINTA TA! ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                  
 
Bucuria mea, porunca lui Dumnezeu este clara: "Fiti Sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant" (1 Petru 1:16). Putem noi sa implinim aceasta porunca? Da!!! 

Cat adevar in versurile poetului crestin ortodox, Traian Dorz: “Nimic nu e mai scurt ca viata, Dar nici mai lung nimic ca ea, Poti sa ti-o pierzi, ori sa ti-o mantui, DEPINDE DE VOINTA TA!” Intr-un ceas, orice crestin ortodox poate sa fie ca Sfanta Maria Egipteanca, cu cat se socoteste mai pacatos in ceasul acela in care se va smeri, se va cai inaintea lui Dumnezeu, va posti, se va spovedi si se va impartasi, va fi miluit. Iata un exemplu: Sfanta Maria Egipteanca a fost femeie foarte pacatoasa. 

A mers la Ierusalim de sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci si, vrand sa se inchine Sfintei Cruci a Domnului, o putere nevazuta a impiedicat-o sa intre in Biserica. A incercat de 3 ori, dar n-a reusit. A mers intr-un colt unde si-a cercetat starea sufleteasca: “Cine sunt eu? Sunt cea mai pacatoasa femeie! Maica Domnului, ajuta-ma sa intru sa ma inchin, sa sarut Sfanta Cruce si iti promit ca de acum inainte imi voi schimba viata”.

 Imediat, Harul Duhului Sfant i-a umplut inima, a inlaturat piedica si i-a deschis usa. Usa era deschisa si inainte, dar, cand incerca sa inainteze, nu putea. Dupa ce a fagaduit ca-si va schimba viata, a putut intra in Sfanta Biserica, a sarutat Sfanta Cruce, si-a implinit fagaduinta mergand in pustia Iordanului si a devenit Sfanta Maria Egipteanca.
                                                                                                                             Preot Ioan .

Greşeala

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

În timp ce mergea pe drum, un călător a văzut într-o grădină un pom frumos, de crengile căruia atârnau nişte mere mari şi roşii de-ţi lăsa gura apă. Văzând omul că nu-i nimeni prin preajmă, ce s-a gândit ? Bine ar fi dacă ar gusta şi el câteva, aşa, de poftă!
Dar cum să facă? Până la pom trebuia să treacă de un gard înalt şi de o mare băltoacă. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând răbdare, şi-a zis: „Fie ce-o fi!” şi a-nceput să se caţăre pe gard. Cu greu, a reuşit să ajungă în curte, dar supărat nevoie mare, fiindcă într-un ghimpe din gard îşi agăţase haina şi o rupsese. Acu, ce să mai facă!
Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grăbindu-se, a uitat de băltoaca plină cu noroi şi s-a afundat în mâl.
Când, în sfârşit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat câteva mere, dar, uitându-se la ele cum arată, şi-a spus:
– E drept că am obţinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea bună e ruptă, încălţările şi pantalonii murdari…
Cum stătea el aşa şi îşi plângea singur de milă, apare în curte stăpânul casei. Când l-a văzut pe călător cum arăta, i-a spus:
– Bine, omule, trebuia să te munceşti atâta pentru câteva mere? Uite ce-ai păţit! Ca să nu mai spun că nu înţeleg de ce-ai încercat să le iei pe furiş? Dacă ai fi bătut la mine în poartă şi mi-ai fi cerut câteva mere, eu ţi-aş fi dat cu drag. Acum, haide în casă să te speli şi să te odihneşti şi apoi îţi vei vedea de drum!
Tare bucuros şi mulţumit a fost călătorul, văzând bunătatea gazdei sale, dar, în acelaşi timp, şi-a promis sieşi că altădată nu va mai fi atât de nesăbuit.
În viaţă, nu este important doar să obţii, ci şi cum obţii! Sunt oameni care vor să aibă mai mult şi, atunci muncesc fără tihnă. Alţii, însă, fură, gâdindu-se mereu cum să fugă de muncă şi să înşele. Aceştia, păcătoşii, singuri se înşeală, fiindcă nu este totul să ai un lucru; contează şi cum l-ai obţinut!

„În cele trecătoare, nu poţi deveni bogat decât sărăcind pe altul. În cele duhovniceşti, nu poţi deveni bogat decât îmbogăţind pe altul”.