de Eliana Popa
Mulțumesc, Iisuse Doamne, Tu Lumină din Lumină,
Că m-ai tras din întuneric și din hăul meu de tină!
Cine m-a iubit ca Tine, Dumnezeul meu cel dulce?
Cine altul, pentru mine, s-ar mai fi jertfit pe Cruce?
Numai Tu, Lumina Lumii, Tu, Iubire pururi vie,
Cel ce ești Izvorul Vieții care curge-n Veșnicie!
Mulțumesc, Iisuse Doamne, că ne-ai tras din glodul humii,
Când Te-au răstignit cu ură, fariseii și nebunii!
Tu-mi dai toate, cu iubire, fără să îmi ceri vreo plată,
Mi-ai fost mamă la durere, la necazuri mi-ai fost tată!
Când am fost căzută-n boală, mi-ai fost doctor și-alinare
Când am fost făr' de prieteni, mi-ai fost fratele mai mare!
Când prădată am fost pe cale, de vrăjmașul cel viclean,
M-ai luat pe ai tăi umeri, mi-ai fost Bun Samarinean.
Mi-ai dat daruri, să mă bucur, din cămara ta divină,
Şi-n umila-mi poezie ai pus bobul de lumină.
Mi-ai făcut din suflet harpă, mi-ai pus miere-n vers și-n cânt,
Toate ale mele, Tată, ale Tale, toate sunt!
Fruntea mea și fruntea lumii, le mângâi cu Sfânta-ți mână,
Care poate într-o clipă să ne-ngroape în țărână!
Mulțumesc, Mărite Doamne, pentru tot și pentru toate,
Slavă și Mărire Ție, ca ne-ai ridicat din moarte!
