IATĂ, NOUĂ NI S-A DAT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

(cântecul Sfintei Cruci)

de Preot Sorin Croitoru

Creștinule, să-ți amintești

De stai, de vii sau de te duci,

Pe trup să te pecetluiești

Mereu cu Semnul Sfintei Cruci!

Căci iată, nouă ni s-a dat

Ca să ne fie de folos,

Din ceruri Semnul minunat:

Chiar Crucea Domnului Hristos!

Creștinule, când te trezești

O cruce repede să-ți faci..

Pe Dumnezeu să Îl slăvești,

De vrei Stăpânului să-I placi.

Când ai plecat la muncă iar,

Cu crucea să te însemnezi,

Ca să nu-ți fie în zadar

Sudoarea frunții, când lucrezi.

Creștinule, când te hrănești,

Și de începi, și de-ai gătit,

Cu cruce tu să-I mulțumești

Lui Dumnezeu ce te-a hrănit!

Iar în necaz și în dureri,

Când nu te poți opri din plâns

Și milă Domnului Îi ceri

Tu Semnul Crucii ține-l strâns!

Atunci când tu ești mulțumit

Și toți ai tăi sunt fericiți

Că Dumnezeu v-a miluit,

Cu Semnul Crucii să-L slăviți!

Iar noaptea când te duci la somn,

De greul zilei ostenit,

Văzând pe Cruce pe-al tău Domn,

Să te gândești cât te-a iubit..

amin

Un om a murit.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se, cu o valiză în mână…
- Fiul meu, e timpul să mergem…
Omul a întrebat:
- De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…
- Îmi pare rău, fiule… dar acum este momentul plecării tale.
- Ce ai în valiză?
- Ceea ce ţi-a aparţinut.
- Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui, lucrurile mele, hainele, banii?
- Îmi pare rău, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.
- Atunci sunt amintirile mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau timpului.
- … Atunci talentele mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
- Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
- Dar soţia şi copiii mei?
- Îmi pare rău fiule, ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
- Atunci trupul meu?
- Nici acesta nu ţi-a aparţinut vreodată. Aparţinea ţărânei.
- Atunci e sufletul meu?
- Îmi pare rău, fiule, dar nici sufletul nu ţi-a aparţinut. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.
Atunci, omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise.
Era goală.
Cu o lacrimă de dezamăgire, omul îl întrebă pe Dumnezeu:
- Nu am avut niciodată nimic?
- Ba da, fiule… Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale…"
Viaţa este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Bucură-te în totalitate de el. Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta.