Dragostea este bucuria de a face altora bucurii.

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                           

Pe un drum, un caine a sarit la un om si a inceput sa-l latre. Omul, insa, a pus imediat mana pe o piatra si a aruncat dupa animal. Cainele s-a ferit si, ce sa vezi ?!, a sarit mai tare la om, gata-gata sa-l muste. Speriat rau, omul a mai apucat doar sa intre intr-o curte si sa tranteasca poarta. Acum statea acolo, in timp ce cainele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar in acel timp, a trecut pe strada si un calugar. Vazandu-l, cainele a sarit la parinte, latrand si aratandu-si coltii. Linistit, calugarul a scos o bucata de paine din traista si i-a intins-o catelului. Imediat, acesta a incetat sa latre, s-a apropiat usor-usor si, dandu-si seama de bunatatea omului, a luat bucatica de paine chiar din mana acestuia si a inceput sa o manance de zor. Apoi s-a asezat langa calugar, dand din coada.

- Vezi, omule - i-a spus parintele celui din spatele gardului - bunatatea naste totdeauna bunatate. Daca tu ai fost rau cu cainele, cum ai fi vrut sa fie el cu tine. Hai, vino si mangaie-l!
Sa nu mai faci niciodata un rau, acolo unde poti face bine. Si crede-ma, oriunde si oricand poti face numai bine. De tine depinde!

"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii."

Trimișii lui Hristos

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                            

      „Și cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu pe Mine Mă primește” (Mt. 18, 5)
Într-o veche legendă germană se povestește că odată, în ajunul Crăciunului, un biet țăran sărac, la terminarea lucrului, s-a grăbit să ajungă acasă, unde îl așteapta cina modestă pe care familia sa o pregătise în întâmpinarea marii sărbători.Ca de obicei, tebuia să treacă printr-o pădure; mergând, i s-a părut că aude ceva care aducea cu un scâncet de copil. Privind în jur, țăranul a văzut pe pământul înghețat, sub un copac, un copil care plângea cu lacrimi amare. Țăranului i s-a făcut milă de micuțul acela părăsit în pădure și, fără să stea pe gânduri, l-a luat și l-a dus acasă, în căsuța lui sărăcăcioasă. Soția și copiii îl așteptau cu nerăbdare, cu modestă cina de Ajun.
Intrând în casă, țăranul i l-a dat soției pe copilul găsit în pădure, spunându-i: „Nu prea avem ce pune pe masă la cina de Ajun, de-abia ne ajunge nouă, dar uite că ți-am adus un oaspete să cineze cu noi; nu puteam să las în pădure, în ajunul unei sărbători atât de mari, un copil părăsit, flămând și suferind de frig. Să-l fi auzit cum plângea, sărăcuțul! Ia-l și, după ce se va încălzi, hrănește-l, să-i dăm adăpost măcar în noaptea asta”.
Copilul primit cu atâta dragoste a cinat împreună cu acea sărmană familie, s-a ospătat cu modestele bucate și dintr-odată căsuța cea sărăcăcioasă s-a umplut de lumină; pe creștetul copilului a apărut ceva ca un nimb, fața i s-a luminat de o frumusețe nepământească, și-a ridicat mâna și i-a binecuvântat pe cei din casă care rămăseseră muți de o nedumerire evlavie. Era Însuși Hristos, Pruncul Cel mai înainte de veci, sub chipul unui copil aflat în suferință!
Legenda este, v-ați dat seama, desigur, produsul imaginației, dar cuprinde un tâlc general valabil. Hristos bate și astăzi la multe uși, sub chipul unor loviți de soartă, al unor suferinzi, pe care primindu-l Îl primim pe Însuși Mântuitorul. Cât de grijulii trebuie să ne arătăm față de acești nefericiți, care duc lipsă de ajutorare și compătimire! Să vedem în fiecare dintre ei un trimis al lui Hristos, să le arătăm iubire și vom dobândi binecuvântare de Sus. Hristos va primi de la noi, sub chipul unora dintre acești frați ai noștri mai mici, tot ceea ce Îi vom da Lui din tot sufletul.
Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu - Editura Sofia