Oare să-i spunem ironia sorții? Nu, cu siguranță nu! Ii spunem rânduiala lui Dumnezeu! În noaptea de Paști dacă vă aduceți aminte, am pus o poza îmbrăcat în veșminte, cu lumânarea aprinsă într-o mână și cu Crucea în cealaltă! Spre dimineața, printre altele mesaje de felicitare, primesc și unul de la un domn, cu tot felul de înjurături și jigniri. Că sunt îmbrăcat în aur (unii tot ce văd galben pe vesmintele unui preot, spune că-i aur) Nu m-am tulburat nici un pic, nici nu era cum,mesaje din ăstea sunt dese! Am văzut la profil scria că această persoană locuiește la Pitești! A trecut sărbătorile cu bine! Ieri seară m-am întors de undeva și la urcare după barajul Vidraru, era o mașină pe avarii. Era imediat după ora zece seara! A făcut cu mâna! Am oprit. Era un domn și o doamnă cu doi copii. M-a întrebat dacă nu am am o cheie de roți. Aveam cheie dar nu se potrivea! Le-am spus ca se rezolvă pentru ca locuiesc foarte aproape! Am rezolvat problema. Nu ne vedeam bine căci era noapte și doar cu laterna telefonului și faruri ne zăream! Între timp domnul tot punea întrebări. Unde locuiesc, ce Biserică, ect. La un moment dat îl întreb de ce atâtea întrebări, situația s-a rezolvat și gata! Mi-a zis: Părinte, nu credeam că vreodată ma voi lăsa ajutat de un preot, în noaptea de Paști l-am înjurat pe un preot că la ușa cortului și acum ,uitați că un alt preot mă ajută! Îl întreb pe ce preot a înjurat, unde, cum, de ce? După ce mi-a explicat, am văzut că despre mine era vorba. I-am zis: Eu sunt acel preot! Doamne, ce privire ,ce exclamație la dânsul! Se vedea de la lanternă că ochii ii străluceau în lacrimi. Eu m-am întors cu spatele la lumină, căci și ai mei erau umezi, de cât de minunat este Dumnezeu!
Hristos a Înviat!
Preot Ioan Danci
