PILDA SERII !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Intr-un loc pustiu se nevoia un stareţ. Odată a venit la el un călugăr tânăr, rugându-l să îl ia şi pe el să vieţuiască laolaltă pentru a învăţa virtuţvoit cu condiţia ca tânărul călugăr să i se supună necondiţionat. Odată, stareţul i-a poruncit ucenicului său să ia un băţ uscat, să-l înfigă în pământ la distanţa de cinci verste de la chilia lor şi în fiecare zi să meargă să îl ude. Călugărul a împlinit totul întocmai. În fiecare zi uda acel băţ şi pentru acest lucru trebuia să parcurgă zece verste prin pustiul încins de soare cu găleata grea. Duhul răului, care nu suportă smerenia, a început să îl ispitească pe tânărul nevoitor cu aceste cuvinte: „Ce faci? De ce îl asculţi pe stareţul cel nebun? Tu ai lăsat mănăstirea ca să înveţi virtuţile cele înalte, iar el te obligă să faci cel mai nerod lucru, care nu îi trebuie nimănui”. Însă călugărul nu s-a supus acestor ispite, văzând în ele uneltirile vrăjmaşului, el a continuat să-şi împlinească ascultarea fără cârtire.

Odată, când a venit să-şi ude ciotul, s-a îngrozit: pe locul lui se întindea o oază minunată; curmalii se înălţau tot mai sus către cer, plante mult mai gingaşe crescuseră sub ei şi umbra curmalilor le apăra de razele arzătoare ale soarelui, iar în mijlocul oazei era un izvor de apă curată, limpede. Fiind plin de bucurie şi de uimire, călugărul a mers la stareţul lui şi a strigat: „Părinte, tu ai făcut o minune!” – şi i-a povestit totul cu amănunte.

După ce l-a ascultat, stareţul a făcut o observaţie: „Fiule, nu eu am făcut minunea, ci tu prin ascultarea ta. Să ştii că nimic nu Îi este aşa de plăcut lui Dumnezeu ca ascultarea deplină, fară judecată, deoarece ea dăruieşte omului smerenie, iar aceasta este culmea virtuţilor”. Celor mândri Dumnezeu le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.

Starețul Varsanufie de la Optina, Moștenire duhovnicească, traducere de Cristea Florentina

Sodoma şi Gomora,

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Când a vrut Dumnezeu sã piardä Sodoma şi Gomora, aceste mari cetäţi pline de de destrãbãlãri şi de päcate, de sodomie şi de toate päcatele mari, atunci nu s au gäsit în ele nici zece drepţi pentru ca sä le cruţe, decât singur Lot cu familia sa, şi i-a zis acestuia:"Mântuieşteţi sufletul şi sã nu te uiţi înapoi, nici sã te opreşti în câmp, ci fugi ca sä nu pieri cu ei"!
Tot aşa şi noi , sã cãutäm mântuirea sufletului,sã fugim în munte din Sodoma şi Gomora lumii stricate a veacului acestuia, sã ieşim din focul patimilor, din cetäţile dãrâmate de urã şi necredinţã, unde firbe päcatul desfrânãrilor, al vrãjilor cu toate duhurile necurate, sä ne salvãm sufletul de înşelãciunele lumii cu aceste vaccinuri necurate ,ca sã câştigãm veşnicia cu toate bucuriiile ei.
Şi dacã am renunțat ca Lot- la case, la bani, la avere , la neamuri şi prieteni şi orice griji lumeşti şi pämânteşti- şi dacã am reuşit sã ne smulgem din färãdelegile lumii, din pãcatele cele mai grele sä nu ne mai uiäm înapoi. Sä nu ne oprim ca femeia lui Lot în câmp, cäreia i- a fost milã de neamuri când le- a auzind ţipând în flãcãri, şi astfel a rämas acolo, prefãcându -se în stâlp de sare, pentru cä nu în felul acesta trebuie sä avem milã.
Sä nu ne parã rãu de ceea ce am pãräsit, cãci mai de preț decât toate este sufletul. Sã fugim la munte, ca sã nu pierim cu toți nelegiuiţii, cu toți necredincioşii, fricoşii şi hulitorii, sä fugim la Muntele Golgotei, la Biserica lui Dumnezeu, care este cel mai înalt munte duhovnicesc şi singurul loc de scäpare. Sã îmbrãțişäm Crucea lui Hristos şi sä-i särutãm rãnile, care şi astäzi sãngereazã pentru noi din cauza päcatelor noastre, sã alipim obrazul nostru de preacuratele LUI picioare şi sä lãsäm ochii sã plângã cu lacrimi amare, ca lacrimile noastre sä se împreune cu SÂNGELE care a curs din preacuratul TRUP, sã spele întinäciunile şi nelegiuirile noastre şi sã înväţäm şi noi de la EL ce este iubirea , iertarea şi jertfa pentru un ideal, findcã noi creştinii trebuie sä avem idealul sfinţirii şi mântuiriii sufletului nostru.