VORBA MULTĂ

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                         

https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Eu inteleg ca-i greu sa rabzi,
Sa ierti, sa suferi si sa faci,
Un lucru nu pot sa-nteleg:
E chiar atat de greu sa taci?

Atat de multe mai vorbesti,
Ca uiti si ce vroiai sa spui;
Te obosesti in convorbiri,
Vorbesti orice, oricand, oricui.

Ca sa sporovaiesti de zor,
Orice motiv iti pare bun,
De multe ori si tu intrebi:
"Ma ierti, dar, ce voiam sa spun?"

Incepi si uiti sa mai termini,
Sau uiti de unde-ai inceput;
Iei "vorbele din guri" la multi,
Fiind atat de priceput...

De multe ori esti detectiv,
Agent secret si procuror;
Desi nu te pricepi la legi,
Esti cel mai bun judecator!

Nu-ti cer sa nu vorbesti deloc,
Ci cu atentie sa fii,
Caci orice vorba ce-o "arunci",
Va cantari candva, sa stii.

Nu eu, ci Insusi Dumnezeu,
Ti-a poruncit sa fii prudent,
Caci dupa vorbele ce-ai spus,
Vei fi "ADMIS" sau "REPETENT!"

Nu vei putea sa mai repeti,
Aceasta viata de acum,
Deci cauta sa fii atent,
La CE vorbesti si CAT si CUM..

Amin si Aliluia!
Preot Sorin Croitoru

LUPUL ŞI CÎINELE

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

de Jean de la Fontaine
Un lup numai piele şi os,
se-ntîlni cu un dulău foarte frumos.
Durduliu, fălcos, cu ceafa lată –
mamă, ce i-ar fi sărit la beregată,
dacă nu s-ar fi temut c-o să iasă tăvălit.
Aşa că lupul îl abordă smerit,
că ce bine-arată, ce mină-nfloritoare
şi ce ţinută distinsă are.
-Depinde numai de tine
să fii şi tu rotofei ca mine.
Lasă naibii codrul, ce, eşti prost
s-o ţii tot într-un post?!
Tu şi toată haita sunteţi nişte jigăriţi,
vai de capu’ vostru de nenorociţi!
Crăpaţi de foame întreaga viaţă,
că nu vă pune nimeni o strachină,
colea, în faţă.
Fă ce fac şi eu
şi n-o să-ţi mai fie deloc greu.
-Păi, şi ce-aş avea de făcut anume?
-Mai nimic: latri la lume –
la cerşetori, la şleahta răpănoasă,
da’ niciodată la cei din casă!
Trebuie să te guduri la stăpîna,
iar stăpînului, să-i lingi mîna,
iar în schimb, el îţi dă oase,
împieliţate, frumoase,
başca zgrepţănări drăgăstoase.
Lupul deja se visa boier
şi era într-al nouălea cer,
cînd, cum mergeau ei, la o cotitură,
vede, la gîtul cîinelui, o rosătură.
-Auzi, dulăule, da’ ce-i cu urma aia lată?
-Bah, o nimica toată!
-Nimica-nimica, da’ de unde vine?
-E-un fleac, o bagatelă, vezi-bine!
-O fi, dar bănuiala începe să mă ardă!
-Ei bine, da, e de la zgardă,
de la lanţul cu care sunt legat.
-Legat? Cum adică?
Nu poţi să fugi în lung şi-n lat?
-Păi, nu prea… Dar ce contează!
-Ba foarte contează, dă-mi voie!
De-aşa strachină cu oase n-am nevoie
nici de-ar fi de foame-n paişpe să mă rup!
Zicînd astea, jupînul lup
îl lăsă pe dulău în drum,
o luă la fugă – şi fuge şi-acum.

Teodor Casa Domnului

Lupul și cățelul. O fabulă despre libertate și curaj!

Lupul care trăia în pădure, slab și mereu în pericol, se întâlnește cu un cățel bine hrănit, care radia de sănătate și de bună dispoziție. Acesta îl invită la el acasă, unde stăpânul său are grijă să nu îi lipsească nimic. Lupul este gata să accepte, căci cine nu își dorește o viață liniștită și îmbelșugata? Dar apoi vede urma de pe gâtul cățelului. Așa află prețul pe care acesta îl plătește. Libertatea. Urma este de la zgarda. Lupul renunță atunci să vină cu el și preferă să se întoarcă în pădure. Cățelul nu îl înțelege: ce mare lucru să porți o zgarda, și să te bucuri de afecțiunea și protecția stăpânului ?
Dacă ne uităm în jur, vedem din ce în ce mai multe țări în care un stăpân binevoitor își protejează supușii. Nu le cere mare lucru la schimb, doar să renunțe la libertate.