Domnule, sunteți cumva Hristos?

Trenul s-a oprit în stație. Un copil mic și invalid vindea fructe pasagerilor. Un călător în încercarea sa de a coborî repede din tren, a dat peste acel băiat, împrăștiindu-i fructele în jurul lui. Grăbit cum era și văzând că cel păgubit era un simplu copil, s-a îndepărtat… Peste puțin au coborât ceilalți călători. Printre ei era și un bărbat care a văzut toată scena: fructele împrăștiate, copilul invalid, privirea lui plină de descurajare…Deși și el se grăbea, totuși s-a oprit și, fără să spună ceva, a început să adune fructele și să le ferească de picioarele trecătorilor.

După ce a terminat, a scos din buzunar o bacnotă și a pus-o în coșul băiatului. Acela îl privea înlăcrimat…

– Domnule, sunteți cumva Hristos?

– Nu, i-a răspuns el zâmbind. Sunt un simplu ucenic al Său și mă străduiesc să fac ceea ce și El ar fi făcut dacă ar fi fost aici. Bine ar fi dacă oamenii L-ar vedea pe Iisus!… Să recunoască oamenii în purtarea noastră trăsăturile Lui… Oamenii din jurul nostru au nevoie să-L vadă pe Iisus Hristos. Dumnezeu ne-a dat ca povățuitor pe Cuvântul Său, ne-a dat Sfânta Scriptură. Ne dă și pe Duhul Sfânt în inimile noastre. Și astfel în fiecare clipă putem să-L întrebăm și să aflăm cum să ne purtăm, astfel încât să fim adevărați fii ai Lui.

UNDE ESTI, DOAMNE?

         "Un tanar a fost inrolat in armata sovietică (pe timpurile URSS) şi a fost repartizat intr-un detasament unde majoritatea erau musulmani si necredinciosi. Baiatul a fost crescut de parinti in credinta crestin ortodoxa si in armata a mers purtand la gat o cruciulita. Cand ceilalti au observat prezenta crucii, au incercat sa-l oblige s-o scoata. A fost batut, umilit, dar nu a permis sa i se scoata crucea. Daca au inteles ca nu-l pot infrange pe aceasta cale, l-au obligat sa faca cele mai injositoare si grele munci. El incerca sa-si pastreze credinta si sa nu cedeze. Intr-o noapte, semidezbracat, pe o ploaie rece, a fost obligat sa descarce un camion cu carbune. I s-a interzis sa mearga la culcare pana va finisa. Dupa cateva ore de munca, obosit si inghetat, s-a asezat pe pamant si a inceput sa planga:
- Doamne, unde esti? Te iubesc atat de mult, stiu ca si tu ma iubesti, dar de ce nu ma ajuti? Sunt gol, murdar, inghetat si ud leoarca. De ce nu esti aici cu mine?
 - Sunt cu tine! - a auzit un raspuns. A privit in jur, dar, nimic.
 - Unde, esti Doamne?
- Chiar jos, la picioarele tale, sunt si mai gol, si mai murdar, si mai inghetat si mai ud decat tine. Baiatul a privit in jos si a vazut un ziar, intr-adevar ud şi murdar. L-a deschis si a vazut o icoana a Mantuitorului. A incercat sa doseasca ziarul, apoi l-a uscat şi a decupat icoana, a incleiat-o pe un cartonas si o pastra ca pe cel mai de pret odor. Dupa cum a marturisit el insusi, aceasta icoana i-a fost de mare ajutor si atunci, dar si cand a revenit acasa.
   Noi, cata evlavie avem fata de Sfintele icoane si Sfanta Cruce? Astazi, avem foarte multe icoane si cruci, dar prea putina dragoste atat fata de ele, cat si fata de Dumnezeu".