FRATELE DE MANĂSTIRE

        "Unui tanăr i s-a părut că cel mai bun lucru din viata lui este să se călugărească. Si fiindcă altă manăstire nu era pe acolo, s-a dus la Manăstirea Tăcerii. Cand a ajuns acolo, părintele staretu i-a zis: - Poti rămane cat vrei aici la manăstire cu o singură conditie: nu vorbesti nimic decat dacă te intreb eu. Trecand un an de cand fusese primit ca frate, părintele staret l-a cheamat si i-a zis: - Acum poti să spui doar două cuvinte.

- PATUL TARE! - A, bine, voi pune sa ti-l schimbe. Dupa incă un an staretul iar l-a cheamat să vorbească:

- A mai trecut un an, acum poti să mai zici două cuvinte.

- MANCAREA RECE!

- A, bine, o să se rezolve. A mai trecut un an si l-a chemat din nou parintele staret:

- Ai din nou dreptul la doua cuvinte.

- EU RENUNT!

- Asta-i cel mai bun lucru, fiindcă de trei ani de cand esti aici ca frate de manăstire, n-ai facut altceva decat să te plangi, să cartesti si să te răzvrătesti!"

Asadar, iubitii mei: Toate sa le faceti fara de indoială si fără de carteală" (Filipeni 2:14").

                                                                                                      Preot Ioan.   

Milostenia...

Un preot povestea din memoriile sale din tinereţe : Într-o iarnă grea făcusem într-o zi o cale de mai multe ore pe jos. Învins de foame şi oboseală, mă culcasem în zăpadă şi în curând căzui într-o toropeală. Deodată mă simţii cuprins de două braţe puternice şi fusei ridicat în trăsură. Apoi mi se dădu ceva de mâncare şi băutură spre a mă întări şi fusei depus în cea mai apropiată comună.

        Un căruţaş fu cel care îmi salvă viaţa. Îi mulţumii din inimă şi voiam să-i dau o răsplată bănească. Dar el respinse cu indignare. Atunci spune-mi cel puţin numele dumitale, îl rugai eu, dar el răspunse : Precum văd, dumneata eşti preot. Spune-mi, te rog, cum l-a chemat pe samarineanul milostiv?

        La aceasta îi rămăsei dator cu răspunsul.