Preotul si milostenia

Era odată un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Într-o zi de iarnă, un boier bogat se duse să-i facă o vizită. Intrând în casă, boierul rămase uimit de ceea ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă şi puţină de tot, iar pereţii erau spoiţi cu var şi fără tablouri sau covoare.

- Părinte, îl întrebă boierul, ce e sărăcia aceasta din odaie?

- Prietene, îi răspunse preotul, când intru iarna în casă, pereţii nu mi se plâng niciodată că nu au podoabe pe ei sau că le e frig. Săracii însă, care intră pe poarta casei mele, primesc totdeauna câte o mâncare călduţa şi câte o hăinuţă, care îi poate apăra de frig.

PARFUMUL FERICIRII

de Preot Sorin Croitoru 

Când Duhul Sfânt înmiresmează
Cămările ființei mele,
Culoarea florilor se schimbă,
Căci ies lumini de Rai din ele!

Parfumul fericirii umple
De zâmbet, inima mea tristă
Și parcă toate dintr-o dată,
Ca să mă bucure există..

Iar eu le îndrăgesc pe toate,
Și moarte și însuflețite,
Simțind că-'n clipele acelea
Îmi sunt din Ceruri dăruite!

Nu mă lipsi, Iisuse Doamne,
De minunata găzduire
A Duhului Iubirii, Care
Preface ura în iubire!

Căci după ce-am simțit în suflet
Prezența Lui mângâietoare,
Îl caut cu adânci suspine,
Tânjesc ca floarea după soare..

Nu mă lăsa Iisuse singur,
Pustiu în inimă și-'n minte,
Te-aștept să locuiești în mine
Cu Duhul și cu-al Tău Părinte!
amin