Preotul si milostenia

Era odată un preot foarte cunoscut pentru milostenia sa. Într-o zi de iarnă, un boier bogat se duse să-i facă o vizită. Intrând în casă, boierul rămase uimit de ceea ce văzu în camera de primire a preotului. Mobila era foarte simplă şi puţină de tot, iar pereţii erau spoiţi cu var şi fără tablouri sau covoare.

- Părinte, îl întrebă boierul, ce e sărăcia aceasta din odaie?

- Prietene, îi răspunse preotul, când intru iarna în casă, pereţii nu mi se plâng niciodată că nu au podoabe pe ei sau că le e frig. Săracii însă, care intră pe poarta casei mele, primesc totdeauna câte o mâncare călduţa şi câte o hăinuţă, care îi poate apăra de frig.