Zgârcitul

Un zgârcit fără pereche îşi îngropase banii în grădină. Însă într-o zi banii i-au dispărut din ascunzătoare, fiind înlocuiţi de hoţ cu o piatră mare.

- Offf, nefericitul de mine - se plânse el unui vecin - ce mă voi face acum?
Vecinul, după ce i-a ascultat cu răbdare văicărelile lui, i-a spus:
- Tu oricum, nu aveai de gând să te foloseşti vreodată de comoara ta, de aceea închipuie-ţi că piatra ce o ai în loc e şi ea tot o comoară şi deci, nu eşti mai sărac decât erai înainte!
- Chiar de-ar fi aşa cum zici tu, zise zgârcitul, totuşi nu am linişte când ştiu că hoţul e acum mai bogat decât mine. Gândul acesta nu îmi dă deloc pace… Mă face chiar să turbez de mânie…

Omul zgârcit mai are şi multe alte păcate tot la fel de grele, căci nu în zadar zice Psalmistul David: ”adânc pe adânc cheamă”, adică păcat pe păcat cheamă.

Comorile fiecaruia

Plimbandu-se prin sat, un boier s-a intalnit cu un taran sarac si a inceput a se lauda cu averile lui:
- Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Padurile care inconjura satul sunt si ele ale mele. Pana si pamantul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-imprejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
- Dar acela ? - l-a intrebat taranul, aratand cu degetul spre cer. Nu cred ca si cerul este al tau. Acela este al meu - a mai spus taranul si, cu zambetul pe buze, a plecat linistit, lasandu-l pe boier mirat si cu ciuda in suflet.