Dând curs bănuielii

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!



   O bătrânică, adusă de spate, mergea cu greutate prin parcul unui oraş. Drumul ei trecea pe lângă un teren de joacă. Mulţi copii se jucau acolo. Cei mai mulţi dintre ei alergau desculţi după o minge nărăvaşe, care mai mereu părăsea terenul de joacă. În apropiere, un educator stătea şi-i supraveghea.

              Bătrâna se uită la copii şi deodată se aplecă, luă un obiect de jos şi-l ascunse în şorţul ei. Supraveghetorul vede scena şi, ajungând grăbit la dânsa, o întrebă: "Ce aţi ascuns în şorţul dumneavoastră?" Bătrâna femeie, fiind luată prin surprindere, nu a putut să răspundă imediat. Supraveghetorul bănui că ea ar fi găsit un portofel pe care nu voia să-l înapoieze. De aceea o ameninţă: "Dacă nu-mi spuneţi ce aveţi în şorţ, vă voi duce la poliţie". Alţii, care se strânseseră pe margine, au şi jignit-o, zicându-i: "Arată, babă hoaţă, ce ai în şorţ, nu te mai codi..."

Atunci bătrâna deschise cu mâinile ei tremurânde încet şorţul şi-i arătă supraveghetorului un ciob de sticlă. Uimit, omul o întrebă: "Ce vreţi să faceţi cu acesta?" 

Femeia răspunse: "Iertaţi-mă! L-am luat de jos pentru ca aceşti copii desculţi să nu calce în el şi să se taie". Şi a plecat în ale ei, târându-şi încet picioarele, fără să supere pe cineva cu vreun cuvânt nepotrivit.

"Hoţul crede că toţi fură". (Proverb)
„Cel ce iscodeşte păcatele altora sau judecă din banuieli pe fratele său, încă nu a pus început pocăinţei”. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Mama adevărată !

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

         Pe vremea înţeleptului împărat Solomon trăiau două femei. Amândouă erau sărace şi locuiau împreună în aceeaşi casă. Amândouă aveau copii la sân. Noaptea, în somn, o femeie s-a sucit peste copilul său şi l-a sufocat. Ea s-a trezit şi a văzut că pruncul ei este mort. S-a uitat la vecina ei, care dormea liniştită cu copilul lângă ea. I-a luat încet copilul care dormea şi l-a pus în locul lui pe cel mort.
Dimineaţa, cealaltă femeie s-a trezit cu gândul să-şi hrănească copilul, dar, când a privit - copilul era mort, şi îndată şi-a dat seama că acela nu-i copilul ei.
I-a spus vecinei:
- Acesta nu-i copilul meu, ci al tău. Ia-l înapoi, iar mie să-mi dai copilul meu.
Iar vecina i-a răspuns:
- Nu-i adevărat: acesta e copilul tău, iar al meu, iată, trăieşte.
Şi femeile s-au certat. S-au adunat oamenii. Multă vreme s-au certat femeile şi nu putea nimeni să le facă dreptate, pentru că nu ştiau care dintre ele spune adevărul.
Femeile au luat copilul mort şi pe cel viu şi au mers la judecata împăratului Solomon.
Una plângea şi cerea:
- Dă-mi copilul meu!
Iar cealaltă zicea:
- Nu ţi-l dau! Acesta-i copilul meu, iar al tău este cel mort.
Ascultându-le, împăratul Solomon a chemat un ostaş din strajă şi i-a zis:
- Taie copilul viu în două şi dă-le câte o jumătate la fiecare.
Când a auzit aceasta, mama copilului viu a căzut la picioarele lui Solomon şi l-a rugat:
- Dă-i ei copilul! Numai să fie viu. Nu porunci să-l taie în două!
Iar cealaltă femeie a zis:
- Impăratul a judecat bine: să nu-ţi rămână nici ţie, nici mie copilul.
Astfel a aflat împăratul Solomon care dintre femei era mama pruncului viu şi a poruncit să i-l dea ei.

PIldele împăratului Solomon