"FETITA IN FATA CAREIA, MOARTEA...S-A INCLINAT!

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Ileana Vlădica

Intr-o zi, moartea se trezeste dis de dimineata, isi inseueaza calul - de o frumusete nemaivazuta - si porneste la o plimbare prin padure.
Adanc, mult adanc, unde desisul era de nepatruns, gaseste o fetita chircita la tulpina unui copac.
Micuta, vazand-o pe calu-i frumos, se bucura si intra-n vorba cu ea:
- Si tu te-ai pierdut, o intreaba?
Moartea o priveste si zambind, ii raspunde:
- Nu. Eu am iesit sa ma plimb.
Tu? Nu mai stii drumul de intoarcere acasa?
- NU, ii raspunde micuta. Dar acuma, cand tu esti cu mine, nu ma mai simt singura si nu imi mai este frica.
Moartea, surprinsa:
- Stii cine sunt eu??
Fetita, ii raspunde cu calm:
- Da, stiu cine esti si nu imi este frica.
- Stii cine sunt si totusi nu iti este frica de mine??, se minuna moartea.
- Daca ai venit dupa mine, e bine. Dar inainte sa ma iei cu tine ti-as cere o favoare.
- DA! - se aude vocea hotarata a mortii. Spune-mi care iti este dorinta si eu ti-o implinesc.
Copila, in ai carei ochisori aparuse tristetea, raspunde:
- Sa o salvezi pe mama.
Mama mea e foarte bolnava si de aceea am intrat in padure si am ajuns atat de departe. Cautam ierburi medicinale pentru ea, dar m-am pierdut. Si cel mai tare ma ingrijoreaza ca daca nu ma intorc cu plantele, fara mine mama mea va muri din cauza bolii si a tristetii.
Stii? Noi suntem singure. Tata a murit anul trecut si de atunci, mama are grija de casa si de mine...
Zambentul de pe fata mortii s-a sters brusc si pentru prima data a simtit mila si tristete, fiindca ea venise sa ia copila!!!
O tacere mormantala s-a asternut peste intreaga padure.
Fara sa mai scoata un cuvant, moartea ii face semn sa se prinda cu manutele de coama calului si astfel, vreme buna au continuat sa mearga una langa cealalta, pana au ajuns la drumul care ducea la casa fetitei. Acolo, moartea s-a oprit.
- Ce se intampla? De ce nu mergi mai departe, intreaba curioasa fetita?
Moartea ii raspunde:
- Nu, nu merg mai departe, ma opresc aici!!!
- Atunci, unde m-ai duce daca as merge cu tine??, veni intrebarea fetitei, vadit surprinsa.
Moartea a privit-o in ochisori si i-a raspuns:
- Nu, tu nu vei merge cu mine si nici mama ta!!
Mergi acasa si ai grija de ea. Cand va fi timpul voi aparea, dar pana atunci o sa mai treaca multa, multa vreme...
Fetita, ii imbratiseaza poalele hainei lungi, privind-o recunoscatoare, in timp ce frumosul ei armasar nu se putea opri din nechezat, si-i zice:
- Multumesc! Te voi astepta fericita, fiindca acum stiu ca nu esti rea...
- Micuto, mergi in pace!
Si nu uita sa-ti amintesti ca esti fetita in fata careia, moartea...s-a inclinat.
Apoi, moartea, dand pinteni calului a disparut in padure, pierzandu-se printre siluetele copacilor care se bucurau apludand frenetic..."
______

V A L E A P L A N G E R I I

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Lui Sotirios Crotos, un ucenic al lui Iisus Hristos, i-a intrat in laba piciorului, un ghimpe, un spin tarator. Piciorul i s-a umflat, s-a invinetit si, s-a chinuit asa cu dureri foarte mari, doua zile. Plangand de durere, si-a luat piciorul beteag in brate si a zis: “Doamne Iisuse Hristoase, eu sunt oaia cea ratacita, nu ma lasa departe de Tine!” Imediat a aparut langa el, invaluit intr-o lumina stralucitoare, Iisus Hristos si i-a zis: “Tu esti doctor si te-a doborat la pamant, un singur spin? Dar, daca ai avea 42 infipti in crestet si in frunte, cum am Eu, ce-ai face? Ridica-te, si nu te mai jelui!” Bucuria mea, sunt inevitabile necazurile acestei vieti, viata pe care unii o numesc “Valea Plangerii”, pe care am inceput-o plangand, o petrecem in plans si o lasam, intre lacrimi si sudorile mortii. Insa, Iisus Hristos, ne-a descoperit sensul vietii: MANTUIREA SUFLETULUI (Luca 17:14). Si atunci, sa strigam din adancul sufletului, ca si talharul cel de-a dreapta Sfintei Cruci a lui Iisus Hristos: “Pomeneşte-ma, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta” (Luca 23:42). 

“Pentru numele Tau, Doamne, curateste pacatul meu ca mult este” (Psalm 24:12). “Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele, nu le pomeni, Doamne!” (Psalm 24:7).

Slava Tie, Doamne, Iisuse Hristoase, Tu esti Dumnezeul nostru UNIC, VIU si ADEVARAT! 

Amin si Aliluia! Preot Ioan .