http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/
“O femeie, care obisnuia sa mearga la Biserica si se credea tare credincioasa, era stapanita de mandrie, isi dispretuia semenii si se indreptatea prin cuvintele: „Dumnezeu singur imi ajunge, iar eu nu am nevoie de ajutorul oamenilor!” Insa, Dumnezeu a vrut s-o tamaduiasca si i-a trimis o „doctorie” destul de amara. Astfel, intr-o buna zi, pe cand se intorcea femeia de la Sfanta Liturghie, trecand peste o punte, a cazut in apa. Femeia a inceput sa strige dupa ajutor. Un vecin a ajuns imediat acolo, insa, vazand cine este in apa, a zis: – De buna seama ca nu de ajutorul meu ai nevoie, fiindca, mereu spui ca „Dumnezeu singur iti ajunge si nu ai nevoie de ajutorul nimanui” – si a plecat omul mai departe.
A ajuns la punte si barbatul ei. Cand a vazut-o pe femeia lui in apa, i-a zis cu mahnire: – Cred ca nu dupa ajutorul meu, al unui pacatos, strigi tu, femeie. Tu de buna seama astepti vreun inger trimis de Dumnezeu ca sa te scoata. Si pentru ca mereu zici ca n-ai nevoie de ajutor omenesc, ma duc sa imi vad de treburi. Si a plecat si el.
La putin timp, batran fiind si mergand anevoie, a venit la punte si tatal ei. Acesta a ajutat-o cum a putut el mai bine si cu greu a scoas-o afara din apa. Apoi, a intrebat-o: – Oare nu au trecut pe aici si alti oameni, ba chiar si barbatul tau? – Au trecut, tata, dar pe buna dreptate nu m-au ajutat. Eu, dispretuindu-i, totdeauna le spuneam: nu am nevoie de ajutorul oamenilor; ci singur Dumnezeu imi este de ajuns”.
Bucuria mea, intelepciunea poporului spune foarte clar: Se intalneste DEAL CU DEAL, dar OM CU OM. Iar La Fontaine spune: “Sa nu spui unei fantani ca n-ai sa bei din apa ei!” Si este foarte adevarat si verificat. Asadar, toate le lucreaza lucreaza Dumnezeu, dar, prin oameni, chiar daca, omul nu are de fiecare data ochi sa vada purtarea de grija a lui Dumnezeu. Amin si Aliluia!
Preot Ioan
.
