Faceți căutări pe acest blog

Creştinism Ortodox

duminică, 19 decembrie 2021

Viaţa şi săculeţul cu pietre

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Umblând odată pe ţărmul mării, un om a găsit un săculeţ cu pietre negre şi mărunte. Mergând încet pe drum şi neavând ce face, scotea pietre din săculeţ şi arunca în păsări cu ele. A zvârlit aşa toate pietrele în afară de una, pe care a dus-o acasă. Acolo i-a arătat-o unui vecin care, văzândo, l-a întrebat cu mirare: - Unde ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preţ. Aflând aceasta, omul acela nepriceput s-a întors pe ţărmul mării să caute pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic. Aşa facem şi noi cu zilele vieţii noastre. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi sau ceas al vieţii noastre sunt tot atâtea comori pe care ni le dă Dumnezeu ca să le folosim pentru mântuirea noastră şi ajutorarea semenilor, iar noi adesea le mistuim pe lucruri deşarte. Iar vremea trece şi întoarcere n-are, aşa că pătimim şi noi ca omul care arunca zadarnic pietrele găsite pe ţărmul mării.

vineri, 10 decembrie 2021

IISUS ERA ÎNGÂNDURAT..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!


de Preot Sorin Croitoru
 
Pe tronul Său de heruvimi
Iisus ședea îngândurat..
Tristețe multă se vedea
Pe chipul Său înlăcrimat.

Atunci Părintele ceresc,
Nemărginitul Dumnezeu,
Îl întrebă îngrijorat:
"De ce Te tulburi, Fiul Meu,

Ce gânduri Te mâhnesc așa,
Sau cine-i cel ce Te-a jignit,
Ca să-l dezvăț de a-L huli
Pe Însuși Fiul Meu iubit?.."

"Nu, Tată, plâng de mila lor,
Că-s frații Mei și îi iubesc
Și plâng, văzându-i că nu vor
Să creadă ca să-i mântuiesc..

Te-am ascultat și M-am jertfit
Ca să îi curăț de păcat;
Făcut-am cum Mi-ai poruncit,
Murit-am și am înviat

Și n-a rămas nici un cuvânt
Să nu Ți-l fi îndeplinit.
Urcând la cer, pe Duhul Sfânt
Pământului L-am dăruit

Ca orice om ce va primi
Credința-n Fiul Tău Iisus
Să-Ți poată iarăși deveni
Copil, prin Nașterea de sus.

Dar ei nu cred, și-atunci nu pot
Să le devin Mântuitor;
Degeaba M-am jertfit, că tot
Nu pot să spăl păcatul lor..

Iar cei ce cred se pierd și ei
Căci la povața celui rău
S-au rupt de slujitorii Mei
Și L-au pierdut pe Duhul Tău..

Mai e o mână de creștini
Ce trec al casei Mele prag,
Dar nici pe-aceștia, Tată bun,
Nu pot să îi privesc cu drag

Căci tare mult s-au înrăit,
Pierdut-au dragostea de tot;
Oricât ar bea din Harul Meu,
Să-i mântuiesc, nicicum nu pot!

Atunci Preabunul Dumnezeu
Îl mângâie cu glasul blând:
"Nu Te mâhni, Feciorul Meu,
Eu știu că ai muri oricând

Pe-o altă Cruce, de-ai putea
Pe frații Tăi și fiii Mei
Să-i speli de firea lor cea rea
Și să îi duci în Rai pe ei,

Dar nu se poate, Fiul Meu,
Să-i mântuim de ei nu vor.
Îmi pare rău de-or merge-n iad,
Dar soarta e în mâna lor!"

Sfintii Zilei

Arhivă blog