Preotul..

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!“Un episcop călătorind prin eparhia lui, a ajuns sâmbătă seara într-un sat. Era prima dată când trecea pe acolo. Primarul satului l-a omenit şi la puţin timp, episcopul a cerut să-l vadă pe preot.

După un timp, s-a arătat şi preotul, îmbrăcat în haine de muncă, nu prea frumoase la înfăţişare. Episcopul n-a fost mulţumit, căci ţinea mult ca preoţii să fie mai îngrijiţi.
A doua zi era duminică şi preotul s-a pregătit pentru Sfanta Liturghie. Episcopul care asista, l-a urmărit l-a început din scaunul arhieresc, apoi din Sfântul Altar. Cu siguranţă, trebuia să găsească ceva greşeli la acel preot ţărănoi. Lucru minunat însă: din momentul în care a rostit „Binecuvântată este Împărăţia”, şi până la sfârşit, pe preot l-a acoperit o lumină cerească, care-l încălzea şi-l lumina în întregime, fără să-l ardă!
După ce a împărţit anafura creştinilor satului, preotul a intrat în Sfantul Altar. Episcopul s-a apropiat de el, a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că-l judecase şi l-a rugat să-l binecuvânteze.
Preotul acela simplu, a rămas uluit şi i-a zis:
– Cum este cu putinţă ca cel mai mare să fie binecuvântat de cel mai mic? Binecuvântează-mă, tu, Stăpâne!
-Nu pot să binecuvântez pe cel care, atunci când slujeşte stă întru lumina dumnezeiască necreată. Cel mai slab se binecuvântează de cel mai tare, i-a răspuns episcopul.
Atunci preotul l-a întrebat:
– Există, oare, Preasfinţite, episcop sau preot care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?
Aceasta era mirarea acelui părinte simplu! Ce să răspundă epsicopul acelui preot care privea într-un mod firesc lucrurile mai presus de fire?!
De aceea, s-a minunat de curăţia, smerenia şi sfinţenia acelui preot de sat şi a plecat de acolo mai învăţat.”

Părintele Stefanos Anagnostopoulos

Şi trãgând coräbiile la uscat,au läsat totul şi au mers dupä El"

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!"

             În cuvintele Evangheliei simţim dumnezeirea, ceea ce nu simțim în nici unul din cuvintele omeneşti,parcä vedem pe Dumnezeu vorbind.Ori de câte ori citim cu atenţie o paginã din biblie, suntem înälțați pe alt ţärâm, picioarele noastre parcã se desprind de pämânt şi plutim în vãzduhul minunilor dumnezeieşti.
Într o dimineaţä de varã, Domnul Iisus Hristos se duse lângã lacul Ghenizaretului, cãruia i se mai zicea şi Marea Galileii. Acolo a väzut douä corãbii, iar pescarii coborâserã din ele şi-şi spälau mrejele. Ei toatã noaptea se trudiserä sä prindä peşte, dar nu prinseserä nimic. Deodatä Domnul Iisus Hristos se urcã în corabia lui Simon Petru şi l rugã s-o depärteze puţin de la uscat, apoi, dupã ce sãturã mulțimile cu sfintele Lui învãțãturi, din corabie, îi zise lui Simon sä meargä cu corabia în larg şi sã lase mrejele în apã ca sã pescuiascã.

"Învãţätorule-rãspunse Petru- toatä noaptea ne am trudit şi nu am prins nimic.Dar la cuvântul Täu, voi arunca mrejele în apã", şi fäcând aşa, au prins mulțime mare de peşti, cã li se rupeau mrejele. Atunci a fäcut semn tovarãşilor din cealaltã corabie ca sä vinä sä le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouä coräbiile, încât erau gata sã se scufunde.

Minunea aceasta vãzând-o ucenicii, i-a cuprins o mare fricã, iar Petru,cãzând în genunchi la picioarele lui Iisus, i- a zis: " Du-te de la mine, Doamne cã sunt om pãcãtos!",cã spaima îl cuprinsese pe el, şi pe toți ceilalți, de pescuitul atâtor peşti.

Domnul Iisus a zis cãtre Petru:" Nu ți fie fricã, de acum înainte vei fi pescar de oameni!"şi trägând corãbiile la uscat, au läsat totulşi au mers dupä El.
Aceastä minune i-a speriat şi i-a convins sä creadã cã numai Dumnezeu a putut sä facä ceea ce a fäcut. Ucenicii au înțeles cä la glasul Lui toate ascultã, toate se supun, deoarece EL este Domnul cerului, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi cä färã El nu pot face nimic. De aceea au lãsat toate şi au mers dupä El şi au fost martori şi la alte minuni, care mai de care mai înfricoşãtoare şi mai mari.

Ei, şi au dat seama cã umblã Dumnezeu pe pãmânt îmbräcat în trup omenesc, tãinuit de ochiul omului şi, din când în când îi înspäimãnta puterea dumnezeirii Sale.Oamenii erau atraşi de frumuseţea Lui şi de frumuseţea cuvintelor Lui, demonii fugeau îngroziți, morţii erau sculați la viaţã şi tot iadul era ïnfricoşat, neştiind ce sä creadä despre putera cea mare care ieşea din Dumnezeul Om- Iisus Hristos.
Sä läsãm şi noi totul, ca ucenicii Domnului, şi sä mergem dupä El, sã ascultãm glasul Lui Dumnezeiesc şi sä împlinim cu orice risc voia Lui.

Haideţi sã läsãm şi noi toate, sä pornim de azi înainte hotãrâți de a urma Domnului Hristos.Lãsați înjuräturile , läsaţi drãcuielile, läsați blestemurile, lãsaţi toate päcatele şi veniți dupä Domnul, cã dupä El e bine. Sã cinstim sfânta duminicã, sä mergem la sfânta Liturghie, cä aici în corabia lui Dumnezeu ne vorbeşte Fiul Sãu Iisus Hristos şi ne hrãneşte cu sfintele Lui înväţäturi,ca şi poporul de pe marginea lacului Ghenizaret. Aici cerţi ajutorul lui Dumnezeu cu încredere, când aveți supäräri şi necazuri....Sä stãm neclintiți în ascultare de cuvântul lui Dumnezeu,läsând şi noi totul, ca uceniciiLui şi sä mergem dupä El de astãzi înainte pânä la sfârşitul vieţii noastre, cãci atunci ne va lua şi pe noi acolo unde sunt sfinții Lui, în veşnica fericire, în viaţa cea de veci.

 
Anonim