Da-mi canon sa fac milostenie, parinte! ''

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

'' Cu ceva timp in urma traia un boier foarte bogat. Mintea ii era numai la modul cum sa-si inmulteasca averile. Se lipsea pe sine de multe lucruri necesare, ca sa nu-si cheltuiasca banii! Acest om atat de iubitor de arginti, mergea des la biserica, aprindea lumanari, isi facea cruce, ca sa para ca este om al lui Dumnezeu, evlavios. Duhovnicul l-a intrebat la spovedanie daca le da milostenie saracilor, iar el a raspuns negativ. Daca ar da, zicea el, milostenie tuturor acestora, care sunt multi, ar ramane el sarac.

La urma, duhovnicul i-a spus: '' Eu, ca duhovnic, iti dau acest canon: sa dai putina milostenie acolo unde stii ca e nevoie''. Dar cel bogat i-a zis duhovnicului : '' Pune-mi orice alt canon si-l voi primi, fie post, fie metanii, insa sa dau milostenie la saraci nu accept, nu o voi face''. Duhovnicul a ramas uimit gandindu-se la cele zise si i-a spus:'' Iti dau canon sa partici la 40 de inmormantari, adica sa urmezi pe 40 de morti de acasa si pana la biserica si apoi la mormantul in care vor fi ingropati.''

Din ziua aceea, acel om bogat intreba cine a murit - bogat, sarac - si mergea la inmormantare. Omul cel bogat asculta cu atentie cuvintele inmormantarii cantate in biserica, jalea si bocetele rudelor, si-i vedea pe mortii acoperiti cu pamant, care ramaneau singuri si toti plecau de langa ei. Intr-o zi a fost inmormantat un foarte bun bogat prieten de-al lui, care a murit pe neasteptate. Unii il blestemau pentru ca i-a nedreptatit si altii il numeau nemilostiv si neandurator si-l osandeau. '' Sa-i bage in mormant bogatiile pe care le-a adunat '', spuneau.

Vazand toate acestea, omul nostru a inceput sa se pocaiasca. Asa incat s-a dus la duhovnic si, emotionat si plin de lacrimi, i-a spus : '' Parinte! Nimic suntem! Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune. Vai mie, daca ma afla moartea. Unde ma voi duce eu nefericitul?

Da-mi canon sa fac milostenie, parinte! ''

( Parintele Filothei Zervakos )

Gradina Sufletului

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                   

" O bătrână stă la o masă într-o cofetărie. Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda.
Bătrâna răspunde:
– Cât costă o felie de tort?
Chelnerița răspunde:
– 3 lei.
Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:
– … și cât costă cea mai mică?
Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit.
I-a răspuns:
– 2 lei.
– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna.
Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite.
Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat încet, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hârtie și a plecat.
Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic.
Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu.
Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă.
S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi.
Era prea târziu, plecase.
I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână ieftin.
Bătrâna avea doar 3 lei și tocmai luase o felie de tort de 2 lei pentru a-i da 1 leu ca dar.
Apropiindu-se tânăra din nou de masă, observă un plic pe care îl deschise și descoperi o poză:
Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil.
Apoi citi un bilet:
Maria
Nu mă cunoști...
Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit.
Te-am crescut până la 3 ani, apoi și eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată.
Te-am găsit greu, iar astăzi am văzut-o în tine pe fica mea. Mare bucurie!
Semeni leit cu ea!
Te iubesc nespus!
Acum am plecat la azilul de unde sunt...
Nu mă căuta...
Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii...
Nu plânge...
Te îmbrățișez cu mult dor și drag,
Bunica Ana.
Tânăra izbucni în lacrimi și săruta atât poza cât și scrisoarea.
Cu 1 leu în mână stătea și privea la Ceruri.
După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica.
Când a ajuns acolo cineva o așteptă pe Maria și îi spuse:
- Vă rog să ne iertați.
Bunica Ana a plecat la Ceruri acum 4 zile.
Știa că veți veni și v-a lăsat câteva cadouri.
Vedeți casa nouă de alături?
Este construită de ea pentru bătrânii singuri. Ați avut o bunică minunată.
Tânăra se așeză pe un scaun și își cuprinsese fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi...
Era durerea adâncă pentru bunica ei.
Această poveste reală arată clar că se pot trage concluzii pripite.
Pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții săi, să îi cunoști temerile și grijile lui.
Nu lovi !
Nu folosi cuvântul ca o armă pentru că doare!
Vei fi urmărit toată viața de răutatea lor...
Atunci vei vedea cât de fragil este omul din spatele aparenței.
Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști dar îi judeci după aparențe.
Și Hristos a fost purtat pe brațele Maicii Domnului.
Și Hristos a avut o mamă.
Unii copii au fost legănați pe brațele mamelor lor, alții pe brațele bunicilor, sau nu au mai apucat nici o sărutare.
Unii copii dorm nemâncați sau loviți, iar alții în Africa mor de foame.
Mergi și sărută mâinile care te-au crescut și educat.
Dacă nu mai sunt roagă-te pentru ei! "