Doi fraţi ...

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, s-au certat. Cearta a început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare, până când între cei doi nu a mai fost putință de înțelegere.

 
Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. “Caut de lucru pentru câteva zile, a spus străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta”.

 “Da, a răspuns fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard înalt, să nu-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata”.

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de însetare, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fratele cel mare a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard înalt, cum ceruse el, ci era un pod care unea cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: “Eşti un om cu adevărat bun, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după toată supărarea ce ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale.

 “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.

 “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”. 

Tâmplarul era Hristos.

“PĂCATUL MIROASE URÂT.”

"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

                 

Sfântul Iosif Isihastul

Am văzut cu ochii noștri de multe ori că Starețul avea darul înaintea vederii. Odată, pe când încă trăia în schitul Sfântului Vasile, a mers la biserică pentru a-l vedea pe părintele Gherasim. Era acolo un om lumesc. Starețul s-a apropiat de el și i-a spus:

- Aveți un păcat pe suflet, și este grav.

- Ce păcat? - a întrebat omul.

- Acest lucru nu-l știu, i-a răspuns Starețul, știu doar că acest păcat este foarte grav.

- Nu puteți să-l aflați?

-Nu acum, în timpul zilei. Dacă doriți, veniți la mine la noapte.

-Bine, voi fi acolo după miezul nopții, Părinte.

-Urmează cărarea asta și vei ajunge la coliba mea.

La miezul nopții, bărbatul a venit la Stareț. Au început o conversație. Și ce au aflat în final? Acest om, deși era absolvent de teologie, scrisese o întreagă carte în apărarea teoriei lui Darwin. Iar Starețul i-a spus:
"Ascultă, dacă prezinți o teorie, de ce nu citezi hotărârile teologilor ortodocși, ale Sfinților Părinți, ci citezi părerile altora: ale evreilor, masonilor și ale altora asemenea lor? De ce nu vă întoarceți la Sfinții Părinți? Orice întrebare își va afla răspuns la ei. Dacă urmezi sfatul Sfinților Părinți sau al Sfintei Scripturi, atunci decizia ta este validă.

Teologul a fost de acord că s-a înșelat în privința acestei teorii și i-a cerut Starețului să-i dezvăluie cum a aflat despre ea. Starețul i-a răspuns:

- Ieri, când m-am apropiat de tine, ieșea din tine o anumită duhoare, un miros atât de urât, așa că mi-am dat seama că pe sufletul tău era un anumit păcat.

În același mod și Părintele Efraim Katunaki mergea odată în spatele unui om lumesc și de la el ieșea o duhoare și o putoare. Părintele Efraim s-a dus la Starețul Iosif și i-a povestit despre aceasta iar Starețul i-a răspuns: "Așa este, copilul meu, oamenii lumești miros urât, păcatul miroase. Miroase în funcție de ce fel de păcat este și de gravitatea lui.

Altă dată, părintele Efrem a primit o scrisoare de la nepoata sa care îi cerea rugăciunile. I-a arătat-o
Starețului dar de îndată ce a luat scrisoarea, a simțit un miros urât, scrisoarea mirosea.
- Nepoata ta fie a făcut vreo curvie, fie vrăjitorie, a spus Starețul Iosif
Părintele Efrem a confirmat mai apoi că așa a fost, făcuse vrăjitorie