Mergând cu uber-ul, am obiceiul să vorbesc cu șoferii despre multe ...
În ultima călătorie îmi spune soferul:
- Părinte, eu sunt din Ardeal. De mic copil am fost în biserica din sat ba în altar cu Paintele, ba la strana. Atâta har avea Părintele ... l-am ținut de duhovnic până la 18 ani când ...
- Când ce? Întreb eu curios.
- Când în satul vecin a venit un preot tânăr și așa cu era el încerca să-și atragă comunitatea spre biserică, avea râvnă. Duhovnicul meu, văzând asta, de ciudă și pentru că avea relații la episcopie, a aranjat să-l trimită pe Părintele tânăr undeva departe, la cucuieții din deal, și satul vecin l-a făcut filia lui, deși parohia lui era mare. Acum are două sate. De atunci eu nu mă mai pot apropia de un preot, mă credeți? De la 18 ani nu am mai primit Sfintele Taine. Și știți ce nu înțeleg? Lumea tot îl caută pe Părintele bătrân și tot îl ține de "preot cu har".
De ce Părinte? Cum de e asa oarbă lumea?
- Dragule - îi răspund - ce scrie în Scriptură? "de aceea vă urăște pe voi lumea, că Eu v-am ales pe voi din lume. Căci dacă erați din lume, lumea iubea ce este al ei". Părintele acesta de care îmi povestești e din "lume". E pătimaș, e avar ca și ei și atunci ei se regăsesc în el. De aceea la unul ca el e biserica plină duminica și la un preot care nu e din "lume" și chiar își dorește să mântuiască turma pe care o are, biserica e goală duminica. Mai zice și în popor: "cine se aseamănă, se adună". Un om pătimaș nu se va lipi de un duhovnic cu har niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
„Mulţumesc” e un cuvânt uşor de spus. Adaugă-i un zâmbet, puţin suflet şi rosteşte-l cât de des poţi, verbal sau în gând. Cu fiecare mulţumesc îţi înmulţeşti ocaziile de a fi recunoscător, aşa cum cu fiecare zâmbet îţi creşti calitatea relaţiei cu ceilalţi.